ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1543/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Fondul și considerentele instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 360 din 23 iunie 2016 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2010, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L. S-a respins acțiunea principală formulată de reclamanta S.C. C. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins acțiunea principală formulată de reclamanta S.C. C. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., ca neîntemeiată. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu reclamanta S.C. C. S.A. și pârâta S.C. C. S.R.L., ca neîntemeiată. S-a respins cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei-reclamante S.C. A. S.A, formulată de intervenientul accesoriu S.C. S. S.A., prin lichidator judiciar Casa de D.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Cluj a reținut, în esență, în considerentele sentinței sale, următoarele:

Calitatea procesuală pasivă, analizată conform art. 137 C. proc. civ., presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Bunurile imobile revendicate de către reclamantă nu au fost achiziționate și nici nu sunt folosite de către pârâta S.C. B. S.R.L., astfel că, față de obiectul acțiunii, pârâta nu justifică legitimare procesuală încât se va respinge acțiunea principală, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond, se reține că reclamantei S.C. C. S.A. i s-a emis de către Ministerul Industriilor din România certificatul de atestare în data de 08.06.1994 pentru suprafața de 81.524,13 mp.

Prin Protocolul încheiat la data de 19 martie 1991 s-a transferat de la reclamanta S.C. C. S.A. la S.C. E. S.A. următoarele suprafețe:

- deschiderea A-B între axele de stâlpi 8-23 cu o suprafață de 3.200 mp, reprezentând un volum de 35.530 mc;

- anexa tehnico-socială parter între axele de stâlpi 1-32 și axele de stâlpi 33-35 cu o suprafață de 1.782 mp. reprezentând un volum de 8.376 mc.;

- anexa tehnico-socială etajul I între axele 1-14, 27-31 și 42-45 cu o suprafață de 1.080 mp. reprezentând un volum de 3.780 mc.

Conform procesului-verbal de adjudecare din 22 aprilie 2005, pârâta S.C. A. S.A. a achiziționat secția de prelucrări mecanice 1 cu terenul aferent de la S.C. Ș. S.A. reprezentată prin lichidator judiciar S.C. F. S.R.L. pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 aprilie 2005 de BNP G. Hala era dotată cu utilaje iar terenul era în suprafață de 4.688 mp.

La interogator, reclamanta a arătat că zidul despărțitor, care desparte hala de producție cumpărată de pârâta S.C. A. S.A. și hala reclamantei, a fost construit ulterior anului 2006. Referitor la suprafața de 931 mp., reclamanta a arătat că nu știe de când nu mai are posesia, însă acest teren îi lipsește din proprietate începând cu anul 2004, fapt constatat și cu ocazia întocmirii documentației cadastrale de parcelare din anul 2008.

Pârâta S.C. A. S.A. a mai arătat că este proprietară asupra suprafeței de teren și construcții hală de 913 mp. și suprafața de construcții de 523 mp. în baza procesului-verbal de adjudecare la licitație nr. x din 22 aprilie 2005 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 363 din 28 aprilie 2005 de BNP G. Despre zidul despărțitor, pârâta S.C. A. S.A. a arătat că se află în spatele mașinii unelte BMK 150/2 CNC 700 aflată la poziția nr. 29 pe lista mijloacelor fixe anexa 1 la procesul-verbal de adjudecare la licitație nr. x din 22 aprilie 2005 de la fila 63 vol. I. Pârâta a mai arătat că folosește ceea ce a cumpărat și corespunde imobilului care a aparținut S.C. E. S.A., care prin fuziune cu alte 2 societăți au format S.C. Ș. S.A., de la care a cumpărat imobilul. Anterior, în baza protocolului de partaj din 19.03.1991, E. și reclamanta S.C. C. S.A. au convenit împărțirea spațiilor pe care le foloseau.

În cauză au fost audiați mai mulți martori și a fost dispusă efectuarea unei expertize-tehnice.

În drept, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 480 vechiul C. civ., acțiunea în revendicare reprezintă acțiunea aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul fără drept și că o astfel de acțiune este formulată de către reclamantă încât, din această perspectivă urmează a fi analizată situația juridică a suprafețelor revendicate, de 916 mp, respectiv 523 mp.

De esență este protocolul încheiat în data de 19.03.1991 între reclamantă și S.C. E. S.A. prin care s-au transferat la S.C. E. S.A. următoarele suprafețe: - deschiderea A-B între axele de stâlpi 8-23 cu o suprafață de 3.200 mp., reprezentând un volum de 35.530 mc.; - anexa tehnico-socială parter între axele de stâlpi 1-32 și axele de stâlpi 33-35 cu o suprafață de 1782 mp. reprezentând un volum de 8376 mc.; - anexa tehnico-socială etajul I între axele 1-14, 27-31 și 42-45 cu o suprafață de 1.080 mp. reprezentând un volum de 3.780 mc. și care ulterior au ajuns în proprietatea pârâtei S.C. A. S.A.

Martorii audiați în cauză au arătat că pârâta folosește doar ceea ce a revenit S.C. E. S.A., acest fapt fiind constatat și cu ocazia întocmirii raportului de expertiză tehnică.

Din raportul de expertiză tehnică și panul de situație de la fila 30 rezultă că suprafața revendicată de 916 mp. este situată între axele de stâlpi 8-12, fiind în folosința pârâtei. Cu privire la această suprafață, se observă că este inclusă între axele de stâlpi 8-23, care din anul 1991 a trecut la S.C. E. S.A. și apoi a fost dobândită în proprietate de către S.C. A. S.A. prin licitație publică, în baza procesului-verbal de adjudecare nr. x din 22 aprilie 2005 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 28 aprilie 2005 de BNP G. Deci, în folosința exclusivă a pârâtei S.C. A. S.A. este în prezent suprafața de 4.688 mp. aferentă parcelei x și o suprafața de 916 mp. care aparține parcelei x înscrisă în CF provenită din conversia de pe hârtie a CF și care este intabulată în CF în favoarea reclamantei.

Prima instanță a apreciat că în mod greșit, reclamanta a intabulat cu titlu de drept de proprietate în favoarea sa suprafața de 916 mp. Suprafața de 916 mp. face parte din partea de hală situată între punctele 8-23 care la momentul întocmirii documentației cadastrale și a intabulării reclamantei era deja în proprietatea pârâtei. Mai mult, din anul 1991 a trecut la S.C. E. S.A. Chiar dacă scriptic, suprafața de 916 mp. lipsește din posesia reclamantei, această suprafață nu este deținută fără drept de către pârâtă.

Nu s-au confirmat nici susținerile reclamantei potrivit cărora pârâta și-ar fi extins fără drept folosința prin mutarea zidului despărțitor, toți martorii audiați în cauză arătând că zidul edificat în anul 1996 este pe aceeași poziție cu cel ridicat în anul 1991 când s-a efectuat partajul halei între reclamantă și S.C. E. S.A.

În ce privește suprafața de 1.416 mp. cu nr. top x înscrisă în CF în favoarea reclamantei, se arată în raportul de expertiză că este în folosința comună a reclamantei și a pârâtei S.C. A. S.A., deoarece ambele societăți au în folosință spații din construcția " pavilion administrativ", care este amplasată pe această parcelă. Suprafața de 523 mp. revendicată de către reclamantă reprezintă o parte din suprafața de teren aferentă construcției P+2E, fiind parte din parcela x în suprafață de 1.416 mp. Construcția P+2E este amplasată parțial și asupra parcelei cu nr. top x aparținând pârâtei și afectând o suprafață de 110 mp. din această parcelă, proprietatea pârâtei, deși în CF a pârâtei este înscrisă doar o construcție în regim P+1E. Folosința comună a acestui teren rezultă din faptul că din partea de imobil P+2E care este amplasată pe această suprafață, pârâta S.C. A. S.A. folosește parterul și o parte din etajul I (între axele de stâlpi 27-31), iar reclamanta folosește o parte din etajul I (între axele de stâlpi 23-27) și etajul II (între axele de stâlpi 23-31).

Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată acțiunea în revendicarea celor două suprafețe de teren, ca și cererea de demolare a zidului despărțitor, în condițiile în care nu s-a dovedit că acesta ar fi fost ridicat de către pârâtă și nici că ar fi fost mutat de către aceasta.

Cererile având ca obiect plata de despăgubiri, dobândă și rectificare de carte funciară se află în strânsă legătură cu cererea de revendicare, având caracter accesoriu, încât urmează a fi respinse ca o consecință a respingerii cererii principale.

Cererea reconvențională a fost respinsă de prima instanță cu motivarea că rectificările de CF la suprafețele solicitate prin cererea reconvențională nu sunt susținute nici de actele de proprietate și nici de constatările raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză. Prin raportul de expertiză tehnică se arată care sunt operațiunile de carte funciară necesare pentru înscrierea în CF a situației existente la fața locului conform folosinței actuale, însă acestea nu susțin pretențiile formulate prin cererea reconvențională.

Prima instanță a respins și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei-reclamante, formulată de intervenientul S.C. S. S.A., ca o consecință a respingerii cererii reconvenționale.

Apelul și considerentele instanței de apel.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanta S.C. C. S.A, pârâta S.C. A. S.A. și intervenienta S.C. S. S.A., prin lichidator judiciar H.

Instanța de apel, prin Decizia nr. 168/A din 22 februarie 2017 a apreciat că apelul reclamantei este fondat în parte, apelul pârâtei S.C. A. S.A. este nefondat, iar apelul intervenientei accesorii este nefondat.

În ceea ce privește limitele investirii, instanța de apel a reținut că reclamanta S.C. C. S.A. a investit instanța cu o acțiune în revendicare, prin care a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să-i lăse în deplină proprietate și deplină posesie suprafața de teren de 916 mp. și construcții hală de 916 mp., evidențiate în CF Cluj, aferentă nr. cad. x, precum și suprafața de construcții de 523 mp., evidențiată în CF Cluj, nr. cad. x, constând în birouri și spații cu altă destinație, aflate în clădirea de birouri. Prin aceeași cerere a solicitat obligarea pârâtei să demoleze zidul despărțitor construit nelegal pe terenul reclamantei, înscris în CF nr. cad. x sau, în caz de refuz, să fie autorizată reclamanta să demoleze acest zid pe cheltuiala pârâtei, precum și despăgubiri în valoare totală de 1.048.772,16 RON, contravaloare lipsă de folosință a imobilelor, constând în echivalentul chiriei pe ultimii 3 ani anteriori promovării cererii de chemare în judecată, în cuantum de câte 14 RON/mp, fără TVA, pentru teren și hală de producție, în total 581.837,76 RON cu TVA inclus și de câte 20 RON/mp, fără TVA, în total 466.934,4 RON cu TVA inclus, sume calculate începând cu luna noiembrie 2007 și până în luna noiembrie 2010, cu dobânda legală aferentă acestor sume, calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă a despăgubirilor. Reclamanta a solicitat instanței și rectificarea CF , nr. cad. x, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S.C. A. S.A. din această CF, asupra casei scărilor, aferentă construcției P+2E, înscrise în CF cu nr. top x și nr. y.

Prin cererea reconvențională inițială, formulată la data de 07.02.2011, extinsă apoi față de pârâta S.C. C. S.R.L. la data de 11.03.2015, precizată ulterior la data de 20.11.2015, pârâta S.C. A. S.A. a investit instanța cu o acțiune în rectificare carte funciară și în instituirea unei servituți de trecere auto, solicitări care au fost reiterate și prin memoriul de apel. Astfel, pârâta S.C. A. S.A. a solicitat: rectificarea CF Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF Cluj-Napoca, număr top. x teren și construcții proprietatea S.C. A. S.A. în sensul înscrierii suprafețelor construcțiilor aflate în proprietatea sa, respectiv suprafața construită a halei de producție de 3.542 mp, pe deschiderea A-B între stâlpii 8-23, la parter, și a construcției corp anexă P+I nivele cu suprafața construită de 1.789 mp, respectiv la parter între stâlpii 1-31, la etaj între stâlpii 1-14, respectiv 27-31, conform răspunsului la obiecțiuni 4 și a planului de situație, scara 1:1000 din anexă, respectiv a răspunsului la obiecțiuni nr. 5; rectificarea suprafeței terenului de la 4.688 mp la 6.127 mp, conform răspunsului la obiecțiuni nr. 4 și a tabelului de mișcare parcelară din anexă, respectiv a răspunsului la obiecțiuni nr. 5; rectificarea CF Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF Cluj-Napoca, nr. top. x, y, proprietatea reclamantei pârâte reconvențional S.C. C. S.A. în sensul rectificării suprafeței terenului de la 1.416 mp la suprafața reală de 893 mp; rectificarea CF Cluj-Napoca provenită din conversia de pe hârtie a CF Cluj-Napoca nr. cad. x, proprietatea reclamantei pârâte reconvențional S.C. C. S.A. și S.C. C. S.R.L., în sensul rectificării suprafeței terenului de la 27.363 mp la suprafața 26.447 mp, și a suprafeței construite a halei de la 26.749 mp la 25.833 mp, conform răspunsului la obiecțiuni nr. 4 și a tabelului de mișcare parcelară din anexă, respectiv a răspunsului la obiecțiuni nr. 5; rectificarea CF Cluj-Napoca, cu privire la casa scării a II-a, care este atribuită în proprietatea exclusivă atât a reclamantei cât și a pârâtei dar care constituie proprietate comună indiviză, în cote de 14 parte fiecare; instituirea unei servituți de trecere auto pe o porțiune de 6 m lățime și 14,15 m lungime peste parcela cu număr cadastral x din CF Cluj-Napoca, între stâlpii 30-31 parter, în favoarea imobilului cu număr top x, înscris în CF Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF, conform răspunsului la obiecțiuni nr. 4, a tabelului de mișcare parcelară și a planului de situație din anexe, respectiv a răspunsului la obiecțiuni nr. 5.

În ceea ce privește principiul disponibilități, instanța de apel, făcâd aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., a apreciat că instanța de fond era obligată să se pronunțe strict și numai asupra obiectului cererii deduse judecății, adică asupra unei cereri în revendicare, asupra unei cereri în obligație de a face și asupra unei cereri în despăgubiri, conform detalierilor expuse în petitele cererii principale, iar în ceea ce privește cerere reconvențională, asupra unei cereri în rectificare de CF și instituire servitute de trecere auto. Cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, formulată de intervenienta S.C. S. S.A., prin lichidator judiciar H., conform art. 49 alin. (3) C. proc. civ., avea natura juridică a unei simple apărări, astfel încât trebuia analizată de către instanța de fond ca o apărare în sprijinul pârâtei.

Fiind investită cu o cerere în revendicare, respectiv, rectificare de CF, și întrucât imobilele litigioase sunt amplasate într-o zonă de carte funciară, temeinicia ori netemeinicia acestor cereri trebuia analizată de către instanța de fond strict prin raportare la cărțile funciare.

Acțiunea în revendicare, consacrată din punct de vedere legislativ prin dispozițiile art. 480 C. civ. vechi - aplicabil în cauză întrucât acțiunea a fost introdusă la 22 noiembrie 2010 - este acțiunea proprietarului neposesor, împotriva posesorului neproprietar. Astfel, instanța trebuie să verifice dacă reclamantul este proprietarul bunului revendicat, dar nu are posesia acestuia, respectiv, dacă această posesie este sau nu exercitată de pârât, care însă, nu deține un titlu de proprietate asupra imobilului revendicat. Cu alte cuvinte, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor, împotriva posesorului neproprietar. Acțiunea în revendicare poate fi promovată doar de titularul dreptului de proprietate, respectiv, în acțiunea în revendicare reclamantul trebuie să justifice calitatea sa procesuală activă prin dovedirea calității sale de proprietar asupra bunului revendicat. Simetric invers, pentru justificarea calității procesuale pasive a pârâtului din acțiunea în revendicare, reclamantul trebuie să dovedească că pârâtul este cel care posedă și folosește imobilul revendicat de reclamant, imobil asupra căruia pârâtul nu are nici un titlu de proprietate.

În regim de CF, de principiu, revendicarea imobiliară are un domeniu de aplicare mai restrâns, iar dovedirea acțiunii în revendicare este facilă și extrem de simplu de făcut, și aceasta pentru că, cel înscris ca proprietar în CF este prezumat ca fiind adevăratul proprietar al bunului, prezumție instituită de art. 32 și art. 33 din Legea cărților funciare, Decretul lege nr. 115/1938, și reiterată prin dispozițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996, în redactarea în vigoare anterior modificărilor aduse Legii nr. 7/1996 prin Legea nr. 247/2005, respectiv art. 30 și art. 31, în redactarea în vigoare la momentul promovării cererii introductive de instanță - 22.11.2010 -, texte legale care, în esență, prevedeau că, dacă în CF s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, iar dacă un drept s-a radiat din CF, se prezumă că acel drept nu există, respectiv, că întotdeauna cuprinsul cărții funciare, cu excepția îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost notată în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei, dau dacă s-a cunoscut pe altă cale această inexactitate.

Așa fiind, instanța de fond, investită fiind cu o acțiune în revendicare imobiliară, trebuia să verifice dacă reclamanta C. S.A. este proprietara tabulară a imobilelor revendicate și dacă pârâta S.C. A. S.A. ocupă, posedă sau folosește aceste imobile.

Nu se impunea a se face nicio comparare de titluri, câtă vreme pârâta S.C. A. S.A. nu a investit instanța cu o acțiune în revendicarea imobilelor asupra cărora reclamanta pretinde - pretenție întemeiată pe cuprinsul cărții funciare - că este proprietară tabulară. De asemenea, trimiterile făcute la PUG sunt total neavenite și străine de obiectul pricinii pendinte, în condițiile în care respectarea PUG - ului se impune doar în procedura administrativă de eliberare și obținere a autorizației de construire necesară în vederea edificării unei noi construcții, ceea ce nu este cazul în speță.

Curtea constată că acțiunea în revendicare este pe deplin fondată, reclamanta C. S.A. fiind proprietara tabulară a imobilelor revendicate.

Potrivit CF Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF Cluj, asupra imobilului teren intravilan, situat în Cluj-Napoca, B-dul Muncii, cu nr. cad. x, cu suprafața din acte și măsurată de 11.895 mp., este proprietară tabulară reclamanta S.C. C. S.A., sub B.1, asupra cotei de 8404/10.000, restul cotelor de 645/10.000 și de 951/10.000, fiind proprietatea sub B.2 și B.3 a S.C. C. S.R.L.

Conform CF Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF Cluj, rezultă că asupra imobilului teren cu nr. cad. x, cu suprafața din acte și măsurată de 27.363 mp., nr. ser. A.1 și construcții, cu nr. cad. x, nr. ser. A.1.1, constând din secția Mecano-Sudură, cu suprafață construită de 26.749 mp, construcție parter, pe fundații beton, zidărie BCA, cărămidă, sticlă, planșeu beton armat, chesoane prefabricate, acoperiș tip terasă, compusă din hală de producție, având p.i.c. de 49,33/100 din CF cu nr. cad. x și teren, este proprietară tabulară, în cotă de 1/1, adică asupra întregului imobil, reclamanta S.C. C. S.A.

Conform CF Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF Cluj, asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, B-dul Muncii, constând din teren cu nr. top. x, y, nr. ser. A.1, cu suprafața din acte și măsurată de 1.416 mp., precum și construcții cu nr. cad. x, y, nr. ser. A.1.1, formate din Anexă tehnică, secția Mecano-Sudură, Pavilion Administrativ, cu suprafața construită de 1.273 mp., construcție cu P+2E, pe fundații beton, zidărie de BCA, cărămidă, planșeu beton armat, chesoane prefabricate, acoperiș tip terasă, compusă din: parter - 3 casa scării, 3 holuri, birou, 3 ateliere, magazie, 2 grupuri sanitare, cu câte 2 încăperi; etaj 1 - 3 casa scării, 3 holuri, 3 coridoare, sas, 15 birouri, vestiar cu 3 încăperi, 3 grupuri sanitare; etaj 2 - 3 casa scării, 3 holuri, 3 coridoare, 13 birouri, sală proiectare, sală ședințe, 9 grupuri sanitare, având p.i.c. de 2,54/100 parte în CF și teren, nr. cad. x, este proprietară tabulară sub B.1, în întregime, în cotă de 1/1, reclamanta C. S.A. Cluj.

Toate aceste imobile proprietatea tabulară a reclamantei C. S.A. au rezultat din dezmembrarea imobilului inițial înscris în CF Cluj nr. ser. A+1, nr. top. 16266 - 16286, dezmembrări operate succesiv, inclusiv prin actul de lotizare și comasare autentificat din 08 octombrie 2008 de BNP Asociați I., J., K., L., M., N.

Din imobilul evidențiat în CF Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF Cluj, constând din imobil teren cu nr. cad. 20161, cu suprafața din acte și măsurată de 27.363 mp, nr. ser. A.1 și construcții, cu nr. cad. 20161 - C, nr. ser. A.1.1, constând din secția Mecano-Sudură, cu suprafață construită de 26.749 mp, construcție parter, pe fundații beton, zidărie BCA, cărămidă, sticlă, planșeu beton armat, chesoane prefabricate, acoperiș tip terasă, compusă din hală de producție, având p.i.c. de 49,33/100 din CF cu nr. cad. 20881 și teren, reclamanta C. S.A. Cluj-Napoca revendică prin cererea de chemare în judecată 931 mp teren de sub hala de producție și tot aceeași suprafață și din hala de producție.

Din imobilul evidențiat în CF Cluj-Napoca, provenită din conversia de pe hârtie a CF Cluj, situat în Cluj-Napoca, B-dul Muncii, constând din teren cu nr. top. x, y, nr. ser. A.1, cu suprafața din acte și măsurată de 1416 mp, precum și construcții cu nr. cad. x, y, nr. ser. A.1.1, formate din Anexă tehnică, secția Mecano-Sudură, Pavilion Administrativ, cu suprafața construită de 1.273 mp, construcție cu P+2E, pe fundații beton, zidărie de BCA, cărămidă, planșeu beton armat, chesoane prefabricate, acoperiș tip terasă, compusă din: parter - 3 casa scării, 3 holuri, birou, 3 ateliere, magazie, 2 grupuri sanitare, cu câte 2 încăperi; etaj 1 - 3 casa scării, 3 holuri, 3 coridoare, sas, 15 birouri, vestiar cu 3 încăperi, 3 grupuri sanitare; etaj 2 - 3 casa scării, 3 holuri, 3 coridoare, 13 birouri, sală proiectare, sală ședințe, 9 grupuri sanitare, având p.i.c. de 2,54/100 parte în CF și teren, nr. cad. x, unde reclamanta S.C. C. S.A. este proprietară tabulară sub B.1, în întregime, în cotă de 1/1, reclamanta S.C. C. S.A. Cluj revendică suprafața de 523 mp., constând din birouri și spații cu altă destinație, aflată în clădirea de birouri.

Pârâta S.C. A. S.A., prin raportare la situația de carte funciară, nu este proprietară tabulară asupra imobilelor revendicate.

Astfel, din CF Cluj-Napoca, provenite din conversia de pe hârtie a CF Cluj, rezultă faptul că pârâta S.C. A. S.A. este proprietară tabulară asupra terenului cu nr. top. x, nr. ser. A.1, cu suprafața din acte și măsurată de 4.688 mp., și asupra construcției cu nr. cad. x, nr. ser. A.1.1, constând din hală de producție, corp anexă - construcție P - P+1 nivele, pe fundație de beton, zidărie fâșii BCA, planșeu beton armat, acoperiș terasă, compuse din: - la parter o hală de producție, 2 grupuri sociale, 1 hol, 2 casa scării, 11 ateliere la etaj, o sală de curs, 2 casa scării, un coridor, 2 grupuri sociale (2 încăperi), 9 birouri. Pârâta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor mai sus menționate, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 28 aprilie 2005 de BNP G., contract prin care a cumpărat de la vânzătoarea S.C. Ș. S.A., societate aflată în lichidare voluntară, reprezentată prin lichidator S.C. F. S.R.L., în baza procesului-verbal de adjudecare nr. x din data de 22.04.2005 și a caietului de sarcini întocmit cu acest prilej, întreg dreptul de proprietate asupra imobilului din CF Cluj, A+2, nr. top. x, constând din teren de 4.688 mp. și hală de producție, corp anexă - construcție P - P+1 nivele, pe fundație de beton, zidărie fâșii BCA, planșeu beton armat, acoperiș terasă, compuse din: - la parter o hală de producție, 2 grupuri sociale, 1 hol, 2 casa scării, 11 ateliere la etaj, o sală de curs, 2 casa scării, un coridor, 2 grupuri sociale (2 încăperi), 9 birouri.

Prin urmare, pârâta S.C. A. S.A. s-a intabulat în CF exact asupra imobilului pe care l-a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 aprilie 2005 de BNP G.

Concluzionând, Curtea constată că reclamanta C. S.A. este proprietară tabulară asupra imobilelor revendicate, iar pârâta S.C. A. S.A. nu este proprietară tabulară asupra terenurilor și construcțiilor revendicate de reclamantă.

Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic O. se atestă faptul că S.C. A. S.A., pe lângă terenul în suprafață de 4.688 mp., aferent parcelei cu nr. top. x, din CF, proprietatea sa, mai folosește și suprafața de 916 mp. teren, care face parte din nr. cad. x, din CF, precum și 523 mp., din imobilul cu nr. top x, y, din CF, proprietatea reclamantei S.C. C. S.A. Expertul precizează că cei 523 mp. reprezintă în fapt o parte din suprafața de teren aferentă construcției P+2E, ce face parte din imobilul cu nr. top x, y, din CF, proprietatea reclamantei S.C. C. S.A., și că 110 mp. din această construcție P+2E, proprietatea reclamantei, afectează o suprafață de 110 mp. din parcela cu nr. top x, din CF Cluj. Pârâta S.C. A. S.A. mai folosește și 1.416 mp. din nr. top. x, y din CF, care este proprietatea tabulară a reclamantei.

Prin urmare, Curtea constată că s-a dovedit în cauză ocuparea de către pârâtă a imobilelor revendicate de reclamantă, imobile asupra cărora pârâta S.C. A. S.A. nu poate justifica un drept de proprietate.

Curtea mai reține că reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la demolarea zidului despărțitor construit nelegal pe imobilul reclamantei, înscris în CF nr. cad. x sau, în caz de refuz, să fie autorizată reclamanta să demoleze acest zid pe cheltuiala pârâtei. Reclamanta nu a indicat în mod expres care ar fi temeiul juridic al acestei cereri, curtea apreciind că acesta ar putea fi dispozițiile art. 1073, art. 1075, art. 1077 C. civ. vechi, dar este nefondat din următoarele considerente:

Din probe rezultă că acest zid despărțitor nu a fost edificat de către pârâta S.C. A. S.A. Din expertiza întocmită de expert P., rezultă faptul că suprafața din hală folosită de pârâta S.C. A. S.A., nu este delimitată de restul halei prin ziduri, ci s-a făcut o delimitare provizorie cu pereți ușori și provizorii (tablă, pal, etc.), practic fiind vorba despre un gard despărțitor care nu este executat pe toată înălțimea halei. Martorii audiați au învederat că zidul despărțitor a fost edificat în anul 1996, având înălțimea până la tavan, înlocuind zidul despărțitor construit în anul 1991 și că la data la care pârâta S.C. A. S.A. a cumpărat imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 363 din 28 aprilie 2005, zidul despărțitor exista în incinta halei, deci nu a fost edificat de către pârâta S.C. A. S.A., ci de către S.C. E. S.A., devenită S.C. S.C. Ș. S.A.

Cu privire la petitele din cererea principală având ca obiect obligarea pârâtei la despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor revendicate, fiind dovedită ocuparea de către pârâta S.C. A. S.A. a acestora, instanța de apel a apreciat că reclamanta este îndreptățită a pretinde despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință de care a fost privată reclamanta, despăgubiri care pot fi acordate doar cu respectarea termenului de prescripție extinctivă de 3 ani reglementat de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, prin raportare la data promovării cererii introductive de instanță, 22.11.2010, adică despăgubiri pentru perioada 22.11.2007- 22.11.2010.

Reclamanta a depus la dosar mai multe contracte de închiriere comercială, pentru diferite imobile. Făcând o medie a acestor chirii, instanța de apel a apreciat că o chirie de 2 euro/mp/lună este îndestulătoare și acoperitoare pentru a compensa lipsa de folosință a reclamantei cu privire la imobilele revendicate. Astfel, pentru suprafața de 916 mp. construcție hală și suprafața de 523 mp. construcție birouri, deci în total o suprafață de 1.439 mp. construcție, reclamantei i se cuvine suma de 444.914,24 RON, cu titlu de despăgubiri (1.439 mp. x 2 euro/mp/lună = 2.877 euro/lună x 36 luni = 103.608 euro x 4,2957 RON/1 euro - acesta fiind cursul de schimb valutar leu/euro practicat de BNR la data introducerii cererii de chemare în judecată = 444.914,24 RON). Pentru terenul de 916 mp. de sub hală, reclamantei i se cuvin despăgubiri în sumă de 65.952 euro, în echivalent RON la cursul de schimb valutar leu/euro practicat de BNR la data introducerii cererii de chemare în judecată, de 4,2957 RON/1 euro, rezultând suma de 283.310 RON (916 mp. x 2 euro/mp/lună = 1.832 euro/lună x 36 luni = 65.952 euro x 4,2957 RON/1 euro = 283.310 RON).

Pe cale de consecință, Curtea a admis în parte acest petit.

Cu privire la petitul din cererea principală, privind rectificarea CF, nr. cad. x, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S.C. A. S.A. din această CF, asupra casei scărilor aferentă construcției P+2E, înscrise în CF cu nr. top x și nr. y, instanța de apel a apreciat că acest petit nu este fondat, urmând să fie respins în întregime.

Reclamanta și-a întemeiat cererea de rectificare de carte funciară pe prevederile art. 36 și urm. din Legea nr. 7/1996. Potrivit art. 351 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, introdus prin Legea nr. 247/2005, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, în redactarea în vigoare ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, și art. 100 din Regulament, orice persoană poate cere rectificarea de cartea funciară, dacă înscrierea din cartea funciară nu este în concordanță cu situația reală a imobilului. Dreptul de a cere rectificarea înscrierilor de carte funciară derivă din încălcarea unui drept real sau de creanță, ori a unui alt drept vătămat prin înscriere și, totodată, este o acțiune în realizare de drepturi.

În aceste condiții, are calitate procesuală activă într-o acțiune în rectificarea înscrierilor de carte funciară, persoana care a avut un drept înscris în cartea funciară, persoana care are un drept înscris în cartea funciară, persoana care ar urma să aibă un drept înscris în cartea funciară, cel care nu a fost niciodată înscris în cartea funciară, omis de la înscrierea în cartea funciară, precum și alte persoane, instituții sau autorități publice (cum ar fi, de exemplu, art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997), care justifică un interes legitim.

Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, modificată prin O.U.G. nr. 64/2010, aprobată prin Legea nr. 133/2012, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv, de titular, în baza unei documentații cadastrale.

Cazurile în care se poate solicita rectificarea unei cărți funciare, sunt cele reglementate de art. 34 din Legea nr. 7/1996, în redactarea în vigoare la momentul promovării cererii de chemare în judecată, text legal care prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Pentru admisibilitatea unei acțiuni în rectificare de carte funciară, în condițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, este necesară existența, prealabil solicitării de rectificare de CF, a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se constate existența vreuneia din ipotezele menționate de acest text legal, și aceasta pentru că, de principiu, acțiunea în rectificare de CF este o acțiune subsidiară, subsecventă, care se grefează întotdeauna pe o acțiune principală, pentru constatarea nulității actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea etc.

Este adevărat că art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în redactarea în vigoare la momentul promovării cererii de chemare în judecată, prevede că în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificare sau, după caz, modificarea acesteia, dar nu este mai puțin adevărat că această rectificare ori modificare se poate face doar în condițiile stipulate de art. 33 alin. (2), (3), (4), respectiv, art. 34 și urm. din aceeași lege.

Reclamanta S.C. C. S.A. nu a solicitat rectificarea cărții funciare pe motiv că ar fi prezentă vreuna din ipotezele reglementate de art. 34 din Legea nr. 7/1996 și nici nu a solicitat pe cale principală anularea titlului în baza căruia pârâta S.C. A. S.A. și-a intabulat în CF dreptul de proprietate asupra casei scărilor, deși un atare demers ar fi fost necesar, dat fiind că acțiunea în rectificare de CF este o acțiune subsidiară, subsecventă, care se grefează întotdeauna pe o acțiune principală, pentru constatarea nulității actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea etc.

Astfel, în CF Cluj-Napoca, pârâta S.C. A. S.A. apare intabulată pe două "casa scărilor", așa cum, de altfel, cele două case ale scărilor sunt menționate și în contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 aprilie 2005 de către BNP G., contract a cărui anulare parțială, cu privire la o casă a scărilor, nu s-a solicitat de către reclamantă.

Drept urmare, Curtea urmează să respingă petitul din cererea principală având ca obiect rectificarea de CF.

Cu privire la cheltuielile de judecată cuvenite reclamantei, față de soluția de admitere a cererii principale, curtea de apel a reținut că reclamanta este îndreptățită, în limitele în care cererea sa a fost admisă, la a-i fi acordate cheltuieli de judecată aferente fondului și apelului, respectiv suma de 44.789,28 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, din care 29.838,72 RON, taxă judiciară de timbru aferentă fondului cauzei; 15,6 RON, timbru judiciar aferent fondului cauzei; 14.919,36 RON, taxă judiciară de timbru aferentă apelului; 15,6 RON, timbru judiciar aferent apelului .

Cu privire la caracterul nefondat al petitelor din cererea reconvențională, pentru ca solicitarea pârâtei S.C. A. S.A. de rectificare a cărților funciare să fie admisibilă, pârâta ar fi trebuit să dovedească că justifică un titlu de proprietate cu privire la suprafețele care doresc să fie rectificate în plus în favoarea sa, respectiv, că reclamanta nu poate justifica și nu justifică un titlu de proprietate asupra acestor suprafețe.

Or, așa cum rezultă din cărțile funciare al căror cuprins a fost pe larg evidențiat cu ocazia analizării temeiniciei cererii principale, coroborate cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 aprilie 2005 de BNP G., încheiat în baza procesului-verbal de adjudecare nr. x din data de 22.04.2005 și a caietului de sarcini întocmit cu acest prilej, pârâta S.C. A. S.A. a cumpărat doar și exclusiv "întreg dreptul de proprietate asupra imobilului din CF Cluj, A+2, nr. top. 16337, constând din teren de 4.688 mp. și hală de producție, corp anexă - construcție P - P+1 nivele, pe fundație de beton, zidărie fâșii BCA, planșeu beton armat, acoperiș terasă, compuse din: - la parter o hală de producție, 2 grupuri sociale, 1 hol, 2 casa scării, 11 ateliere la etaj, o sală de curs, 2 casa scării, un coridor, 2 grupuri sociale (2 încăperi), 9 birouri".

Prin urmare, neputând justifica și dovedi, în ceea ce o privește, existența unui titlu de proprietate pentru suprafețele de teren în privința cărora dorește rectificarea în plus, în favoarea sa, a cărților funciare, cererea pârâtei S.C. A. S.A., de rectificare a cărților funciare se impune a fi respinsă.

Pe de altă parte, nu este de ignorat nici faptul că acțiunea în rectificare de CF este o acțiune subsidiară, subsecventă, care se grefează întotdeauna pe o acțiune principală, pentru constatarea nulității actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea etc., ceea ce înseamnă că, pentru admisibilitatea cu succes a unei astfel de acțiuni ar fi fost necesar ca pârâta să solicite și constatarea nulității titlului în baza căreia reclamanta este intabulată în CF.

Art. 89 alin. (6) din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Birourilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, prevede că "modificarea cărții funciare nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare (…)", iar conform art. 25 alin. (1) lit. d), "dacă diferența este mai mare de 5% (…), documentația aferentă cererii de rectificare de CF se respinge", rectificarea suprafeței urmând să se facă prin alt act doveditor al dreptului de proprietate.

În cazul de față, suprafața cu privire la care pârâta dorește a fi rectificate cărțile funciare - de la 4.688 mp. la 6.127 mp., de la 1.416 mp. la 893 mp., de la 27.363 mp. la 26.447 mp. -, depășește cu mult cota de 5% din imobilele cu privire la care se solicită rectificarea, situație în care rectificarea de CF nu este posibilă fără existența prealabilă a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se fi constatat că înscrierea în CF a reclamantei nu mai este în concordanță cu situația juridică reală a imobilelor, și prin care titlul de proprietate al reclamantei, asupra acestor suprafețe, să fi fost anulat. Pe de altă parte, rectificarea nu este posibilă fără dovedirea de către pârâta S.C. A. S.A. a dreptului său de proprietate asupra diferenței de suprafață de teren de la 4.688 mp. la 6.127 mp., în privința căreia pârâta dorește rectificarea în plus a cărții sale funciare, deși prin contractul autentic de vânzare-cumpărare pârâta a cumpărat doar 4.688 mp. teren.

Potrivit art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din CF, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea în CF nu mai este în concordanță cu situația juridică reală a imobilului. Principiul publicității materiale sau principiul forței probante absolute a înscrierii în CF se aplică înscrierilor privitoare la întinderea terenului, doar sub condiția dovedirii de către partea care se prevalează de acest principiu a titlului său de proprietate asupra respectivei întinderi de teren.

Acțiunea în rectificare de CF este o acțiune în realizare de drepturi, întrucât titularul acestei acțiuni urmărește ca instanța să dispună, în contradictoriu cu pârâtul, radierea sau îndreptarea cuprinsului cărții funciare, fie în scopul restabilirii situației tabulare anterioare înscrierii inexacte, fie în vederea înlocuirii unei înscrieri nevalabile sau inexacte cu o înscriere valabilă sau conformă situației juridice reale.

Constatându-se că în cauză aceste cerințe nu sunt îndeplinite în ceea ce o privește pe pârâta S.C. A. S.A., și că, pe cale de consecință, nu sunt incidente dispozițiile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, pe care pârâta și-a întemeiat cerere reconvențională în rectificare de CF, Curtea urmează să respingă petitele din cererea reconvențională având ca obiect rectificarea cărților funciare.

Cu privire la petitul din cererea reconvențională având ca obiect servitutea de trecere auto, instanța de fond a reținut că argumentele de fapt pentru care pârâta S.C. A. S.A. a solicitat stabilirea unei servituți de trecere auto sunt întemeiate pe considerentul că "ieșirea laterală din hală este impracticabilă dacă nu se permite trecerea peste imobilul intimatei reclamante". Dar, la momentul la care pârâta S.C. A. S.A. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare erau în vigoare dispozițiile vechiul C. civ. Român, astfel încât, temeinicia petitului având ca obiect servitutea de trecere auto trebuie analizată prin raportare la dispozițiile acestui Cod, respectiv art. 616 - 619.

Potrivit art. 616 C. civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său, pentru a-și putea folosi propriul fond, având îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar cauza, trecerea trebuind să se facă pe calea cea mai scurtă de ieșire la drumul public și prin locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarul fondului aservit. Practica judiciară a lărgit noțiunea de loc înfundat, statuând că art. 616 C. civ. se referă, nu numai la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, ci și la acele situații în care, deși există o astfel de ieșire, ea prezintă inconveniente grave sau poate fi periculoasă pentru proprietarul fondului dominant și că ori de câte ori există ieșire la calea publică pe un drum care este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu anumite cheltuieli, art. 616 C. civ. nu-și găsește aplicarea. Însă, pentru a da naștere la un drept de trecere, lipsa ieșirii la calea publică trebuie să fie străină de conduita proprietarului locului înfundat.

În speță, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 363 din 28 aprilie 2005, nu s-a făcut mențiunea că acest imobil ar fi loc înfundat, dar s-a precizat faptul că, cumpărătorul "se obligă să asigure dreptul de servitute celorlalți proprietari de pe platformă, la căile de acces, căi ferate uzinale și accesul la instalațiile de transport energie, apă (…)", clauză contractuală care poate fi interpretată, conform art. 977 și următoarele C. civ. Vechi, în sensul în care cumpărătoarea este cea care deține căile de acces cu privire la care s-a obligat prin contract să asigure dreptul de servitute celorlalți proprietari de pe platformă. De altfel, pârâta nu a susținut că ea nu ar avea acces la calea publică, ci a susținut constant că manevrele de ieșire a TIR-urilor, cu spatele, din hala sa, sunt îngreunate de spațiul existent lângă hală și că aceste manevre ar fi mult ușurate dacă, în baza acestei servituți de trecere auto pe care o pretinde pârâta prin cererea sa reconvențională, s-ar permite TIR-urilor să efectueze manevre peste terenul reclamantei.

Or, Curtea constată că motivul pentru care pârâta solicită instituirea acestei servituți de trecere auto nu se încadrează în dispozițiile art. 616 C. civ. încât soluția primei instanțe, de respingere a cererii reconvenționale, este legală și temeinică, impunându-se a fi menținută ca atare.

Cererea de intervenție accesorie și apelul intervenientei accesorii.

Potrivit art. 49 alin. (3) C. proc. civ. intervenția este în interesul uneia dintre părți când sprijină numai apărarea acesteia, ea având natura juridică a unei simple apărări, încât apelul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți trebuie să cuprindă aceleași susțineri ca și cele făcute de partea în favoarea căreia intervenientul accesoriu a intervenit. Prin propriul apel, intervenienta accesorie a solicitat respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale încât se va respinge ca nefondat apelul intervenientei accesorii.

Pârâtei i s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 8.500 RON, reprezentând onorariu avocațial, aferent redactării întâmpinării la apelul reclamantei, motivat pe faptul că apelul reclamantei a fost admis în parte, iar acțiunea reclamantei a fost admisă în proporție covârșitoare iar pârâta nu a defalcat acest onorariu prin raportare distinctă la fiecare din petitele cererii principale.

Cererea de completare a deciziei.

Prin cererea din 06.03.2017, reclamanta apelantă C. S.A. a solicitat completarea deciziei civile nr. 168/A/22.02.2017 în sensul de a se pronunța și asupra petitului referitor la despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor proprietatea reclamantei și folosite de pârâtă, constând în echivalentul unei chirii lunare de 14 RON/mp, fără TVA, pentru teren și Hală de producție și de 20 RON/mp fără TVA, pentru spații birouri, până la predarea efectivă a bunurilor, susținându-se că instanța a omis să se pronunțe asupra acestui petit, situație în raport de care sunt aplicabile prevederile art. 2812 C. proc. civ.

Instanța de apel a apreciat cererea întemeiată, prin prisma art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., reținând că prin cererea introductivă reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect, printre altele, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în valoare totală de 1.048.772,16 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor proprietatea ei și folosite de pârâtă, constând în echivalentul chiriei pe ultimii trei ani după cum urmează: pentru teren și hală de producție - chirie de 14 RON/mp fără TVA, în total 581.837,76 RON cu TVA inclus; pentru spații birouri - chirie de 20 RON/mp fără TVA, în total 466.934,4 RON cu TVA inclus, calculate începând cu luna noiembrie 2007 și până în luna noiembrie 2010; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale calculate asupra sumei de 1.048.772,16 RON începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă a acestei sume; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor constând în echivalentul unei chirii de 14 RON/mp fără TVA pentru teren și hală de producție și de 20 RON/mp fără TVA pentru spații birouri, până la predarea efectivă a spațiilor ocupate abuziv de pârâtă.

Prin memoriul de apel formulat în termen legal, reclamanta apelantă a solicitat, printre altele, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în valoare totală de 1.048.772,16 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor proprietatea ei și folosite de pârâtă, constând în echivalentul chiriei pe ultimii trei ani după cum urmează: pentru teren și hală de producție - chirie de 14 RON/mp fără TVA, în total 581.837,76 RON cu TVA inclus; pentru spații birouri - chirie de 20 RON/mp fără TVA, în total 466.934,4 RON cu TVA inclus, calculate începând cu luna noiembrie 2007 și până în luna noiembrie 2010; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată asupra sumei de 1.048.772,16 RON începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor constând în echivalentul unei chirii de 14 RON/mp fără TVA pentru teren și hală de producție și de 20 RON/mp fără TVA pentru spații birouri, până la predarea efectivă a spațiilor ocupate abuziv de pârâtă.

A reținut că, prin decizia civilă nr. 168/A din 22.02.2017, a cărei completare se solicită, instanța a omis să se pronunțe asupra petitului de acordare a despăgubirilor până la predarea efectivă a spațiilor ocupate abuziv de pârâtă și că nu poate fi împărtășită susținerea intimatei, în sensul că, prin dispoziția din decizie referitoare la "menținerea restului dispozițiilor din sentința apelată" practic s-ar fi menținut implicit și inclusiv respingerea petitului 6, având ca obiect acordarea despăgubirilor până la predarea efectivă a spațiilor ocupate abuziv de pârâtă, câtă vreme în dispozitivul deciziei nr. 168/A din 22.02.2017 se precizează în mod expres care anume petite din cererea principală se resping, și anume, se resping:

" petitele din cererea principală având ca obiect: obligarea pârâtei S.C. "A." S.A. să demoleze zidul despărțitor construit pe imobilul din CF Cluj, nr. cad. x; rectificarea CF Cluj (devenită după conversia pe hârtie CF Cluj), nr. top/cad. 16337, cu privire la casa scărilor aferentă construcției P+2E, evidențiată în CF Cluj, nr. top. x, y. Nefondată este și susținerea că cererea de completare ar fi inadmisibilă întrucât s-ar completa nu doar dispozitivul deciziei, ci și considerentele acesteia, întrucât în procedura completării hotărârii întemeiată pe dispozițiile art. 2812 C. proc. civ., se va completa atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele acesteia, cu argumentele de fapt și de drept care fundamentează soluția de completare a hotărârii. A fost respinsă ca nefondată și susținerea pârâtei, în sensul că acest petit nu ar fi fost legal timbrat, în condițiile în care, la momentul înregistrării cererii introductive de instanță nu se putea ști când anume ar fi urmat ca pârâta să-i predea reclamantei spațiile revendicate, motiv pentru care, la acel moment nici nu se putea preciza cuantumul despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada cuprinsă între momentul introduceri cererii de chemare în judecată și momentul predării efective a acestor spații. Aceasta este și motivul pentru care, de principiu, un astfel de petit este calificat în jurisprudență ca un petit în obligația de a face, timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum fix. Or, la fondul cauzei și mai apoi în apel, s-a dispus în acest sens cu privire la timbrarea acestui petit, neimpunându-se timbrarea la valoare, așa cum nefondat susține pârâta intimată.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2812 C. proc. civ., prin hotărârea de completare a dispozitivului, din data de 5 aprilie 2017, Curtea a admis cererea de completare, pârâta fiind obligată la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilelor până la predarea efectivă a acestora. Reținând ca fiind incidente dispozițiile