ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 183/2017

Asupra cererilor de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3131/25 noiembrie 2002, Tribunalul Prahova s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B., respingând acțiunea față de aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași sentință, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de C., împotriva pârâților S.C. D. S.A., A., B. și E..

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale a pârâților A. și B., invocată la data de 1 octombrie 2012, de pârâta S.C. D. S.A., a fost admisă de instanță, cu consecința respingerii acțiunii îndreptate împotriva acestora, pe considerentul că nu sunt părți în contractul de împrumut garantat cu ipotecă, a cărei nulitate a fost cerută de reclamant, contractul fiind încheiat între E. și S.C. D. S.A.; calitatea procesuală contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, din probatoriul administrat, nu rezultă o fraudă la lege, cum a fost invocată de reclamant, contractul fiind încheiat în conformitate cu prevederile legale, neputându-se reține nerespectarea dispozițiilor art. 111 lit. f) din Legea nr. 31/1990.

Astfel, contractul de împrumut cu ipotecă nr. 2371/1998, E. s-a obligat să plătească utilajul (pompa), iar Societatea D. S.A. să-i restituie suma în rate, cu o dobândă de 15% pe o durată de 1 an, contractul fiind valabil până la achitarea integrală a utilajului. Instanța a apreciat că, nu există fraudă la lege, nefiind probat în cauză.

Împotriva sentinței nr. 3131/25 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Prahova a declarat recurs reclamantul C., în temeiul dispozițiilor art. 301-305, art. 304 pct. 7, 8, 9, 11 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului.

În esență, recurentul a expus următoarele susțineri: fără a înștiința acționarii și consiliul de administrație și fără aprobarea A.G.A., pârâții E., B. și A. (tată și fii), acționari la Societatea D. S.A., au încheiat fraudulos două acte juridice în luna august 1998, în vederea deturnării de fonduri din societate și transferării frauduloase în S.U.A. și pentru a deposeda eventual Societatea D. S.A. de două subunități.

Contractul de împrumut nr. 1488/6 august 1998 a fost încheiat pro forma, potrivit căruia E. a împrumutat Societatea D. S.A. cu 67.000 $, deși societatea nu avea nevoie deoarece avea suma respectivă în cont de la F.P.S.; actul a fost semnat de A., tatăl pârâtului E.; la data de 18 august 1998 s-a încheiat, prin notariat, contractul de împrumut garantat de ipotecă gradul I pe două subunități (Bloc - cămin restaurant Sinaia și Stația de betoane Sinaia), între E. și Societatea D. S.A., reprezentată de B. (fratele primului pârât).

Cu ocazia ședinței consiliului de administrație, din luna august 1998, E. și niciunul din membrii F. nu au pomenit nimic de așa-zisul împrumut cu ipoteca, urmărindu-se o deposedare a societății de cele două unități; cu ocazia judecării cauzei, în mod dubios nu s-a îndeplinit procedura de citare, iar pârâții au refuzat să se prezinte la interogatoriu, deși banii au fost deturnați în S.U.A. din anul 1999, iar ipoteca radiată în anul 2002, situație care denotă intenții frauduloase; la data de 18 noiembrie 2002, instanța a refuzat amânarea cauzei, deși nu era îndeplinită procedura și pârâții nu se prezentaseră la interogatoriu, prin această atitudine, instanța antepronunțându-se; hotărârea este contrară legii art. 111 lit. f) din Legea nr. 31/1990, care stabilește că A.G.A. aprobă gajarea patrimoniului, iar din statut rezultă că Stația de betoane "Piatra arsă" și Căminul-restaurant "Sinaia" sunt subunități distincte, cu un patrimoniu care reprezintă o treime din valoarea societății, ipotecarea făcându-se fără aprobarea și știința restului acționarilor, S.C. D. S.A. neavând nevoie de împrumut; prin respingerea cererii de amânare și chemare personal la interogatoriu, instanța s-a antepronunțat deoarece lipsa de procedură este caz de nulitate absolută pentru pârâtul E.; în hotărâre există plus petita întrucât A. și B. nu au invocat niciodată excepțiile lipsei calității procesuale pasive; nu s-a dovedit cu înscrisuri convocarea A.G.E.A. care să fi aprobat împrumutul garantat cu ipotecă, hotărârea judecătorească fiind contrară probelor, confirmând afirmațiile neoficiale privind implicarea în cauzele S.C. D. S.A. a unor persoane care încalcă legea și deontologia profesională.

Prin întâmpinarea depusă la 7 iunie 2012, intimata Societatea D. S.A. a invocat excepția perimării dosarului - pe motiv că pricina a rămas în nelucrare 6 luni (fiind în materie comercială), din vina părții, respectiv a recurentului C. - și excepția lipsei calității procesuale active a recurentului C. în formularea căii de atac - pe motiv că nu este parte în contractul a cărui anulare s-a solicitat, examinarea calității procesuale putându-se face în tot cursul judecății -, și pe cale de consecință a solicitat, în principal, admiterea excepției, cu respingerea recursului ca fiind introdus de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 730/R din 14 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul declarat de reclamantul C. împotriva sentinței nr. 3131/25.11.2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ și Fiscal, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Tribunalului Specializat Mureș.

Prin aceeași decizie, s-a menținut dispoziția din hotărârea atacată cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B., precum și cu privire la respingerea acțiunii formulat în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoană fără calitate procesuală pasivă.

Excepția lipsei calității procesuale active a recurentului C., în promovarea căii de atac, invocată de intimata D. S.A., prin întâmpinarea depusă la data de 7 iunie 2012, a fost pusă în discuția părților în ședința publică din 8 iunie 2012, instanța pronunțându-se asupra acesteia, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a recurentului C., cu privire la exercitarea căii extraordinare de atac a recursului întrucât această persoană a avut calitatea de reclamant în dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova, iar în sentința nr. 3131/25 noiembrie 2002, atacată cu recurs, C. figurează în calitate de parte.

Excepția perimării, invocată de intimata D. S.A., prin întâmpinarea depusă la data de 7 iunie 2012, a fost pusă în discuția părților tot în ședința publică din 8 iunie 2012, când instanța a respins-o, întrucât dosarul nu a rămas în nelucrare din cauza pasivității părților, la Curtea de Apel Ploiești, ci pentru că instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol de Curtea de Apel Ploiești și trimisă Curții de Apel Tg. -Mureș, ulterior pronunțării încheierii nr. 7991/9 noiembrie 2011, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în dosarul nr. x/2011, strămutarea cauzei - suspendarea judecării cauzei, până la terminarea cercetărilor penale în dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, fiind dispusă de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul de recurs nr. 1741/2003, prin încheierea din 10 noiembrie 2003, la solicitarea reclamantului-recurent C., instanța făcând trimitere la adresa nr. x/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, prin încheierea din 14 februarie 2006 și prin încheierea din 1 iunie 2007 constatându-se că subzistă motivul de suspendare a judecării cauzei.

Ulterior, Curtea de Apel Ploiești a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se constata dacă recursul s-a perimat de drept ori se impune continuarea judecății, iar prin încheierea din 22 octombrie 2008 s-a dispus, din nou, până la momentul la care sentința penală nr. 2004/25 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2006. Prin această hotărâre s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C., împotriva Ordonanței nr. 4958/P/2003 din 21 septembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și a Rezoluției nr. 2673/II/2/2006 din 15 ianuarie 2007 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești va fi "definitivă și irevocabilă", instanța constatând că nu a fost soluționat recursul formulat împotriva acestei sentințe; cauza a fost, ulterior, repusă pe rol la 21 aprilie 2010, pentru a se verifica dacă subzistă motivul suspendării sau dacă s-a perimat, iar prin încheierea din 22 septembrie 2010, instanța de recurs a menținut măsura suspendării judecății, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., constatând că nu s-au soluționat contestațiile în anulare formulate de S.C. D. S.A. și E., împotriva deciziei penale nr. 77/2010 a Tribunalului Prahova (prin care s-a soluționat recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 2004/25 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești) - dosar nr. x/2003 al Curții de Apel Ploiești; cauza a fost repusă, din nou, pe rol la data de 7 septembrie 2011, iar prin încheierea din 16 noiembrie 2011 s-a dispus scoaterea de pe rol și înaintarea dosarului către Curtea de Apel Tg. -Mureș, în vederea soluționării recursului declarat de reclamantul C., având în vedere încheierea nr. 7991/9 noiembrie 2011 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în dosarul nr. x/2011, cererea de strămutare formulată de petentul C. .

În ce privește motivul de recurs vizând extra petita, prin raportare la dispoziția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B., recurentul C. susținând nelegalitatea hotărârii primei instanțe, din această perspectivă, pe motiv că o astfel de excepție nu a fost invocată de pârâți, Curtea a constatat, contrar afirmațiilor recurentului, că această excepție a fost ridicată, cu referire expresă la lipsa calității procesuale pasive a pârâților A. și B., prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată din 1 octombrie 2012. Prin urmare, instanța a fost învestită cu analizarea și soluționarea acestei excepții.

Curtea a constatat că a fost învestită cu următoarele excepții invocate:

- lipsa calității procesuale active a reclamantului C. - cuprinsă în întâmpinarea transmisă prin fax de pârâtul E., la data de 8 iulie 2001;

- excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E. - cuprinsă în întâmpinarea transmisă prin fax de acest pârât, la data de 8 iulie 2001;

- excepția lipsei interesul reclamantului C. în promovarea acțiunii în justiție - cuprinsă în întâmpinarea depusă de pârâta D. S.A., la termenul de judecată din 1 octombrie 2002;

- excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B. - cuprinsă în întâmpinarea depusă de pârâta D. S.A., la termenul de judecată din 1 octombrie 2002;

- excepția autorității lucrului judecat, invocată de recurentul C. - cuprinsă în concluziile scrise depuse la data de 22 septembrie 2015, în legătură cu existența faptelor de înșelăciune, fals, uz de fals și a vinovăției celor 3 suspecți, E., A. și B., recurentul făcând trimitere la Ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești în dosarul nr. x/2003, la data de 14 octombrie 2014, prin care s-a dispus clasarea cauzei față de suspecții E., A. și B., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals, uz de fals, reținându-se că sunt vinovați, dar a intervenit prescripția răspunderii penale, recurentul arătând și că împotriva acestei Ordonanțe nu a fost formulată plângere, de către cele 3 persoane; cu privire la natura acestei excepții, respectiv dacă a fost formulată ca motiv de recurs - urmând să fie soluționată, așadar, cu precădere, anterior intrării în analiza fondului cauzei - ori ca apărare ținând de aspecte vizând cercetarea fondului cauzei, mandatara avocată a recurentului C. a menționat, în ședința publică din 30 septembrie 2015, la solicitarea instanței (fundamentată pe că excepția autorității lucrului judecat vizează fondul cauzei.

Instanța de recurs a constatat că, prima instanță a analizat doar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B., din cele patru excepții invocate, necercetând excepțiile calității procesuale active și lipsei interesului reclamantului C., respectiv, lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E..

În acest cadru procesual stabilit, Curtea a mai constatat că, după ce s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B., a fost respinsă acțiunea reclamantului C. formulată în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă (alin. (1) din dispozitivul sentinței nr. 3131/2002), prima instanță a respins, totuși, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului formulată și în contradictoriu cu acești pârâți - alături de pârâții D. S.A. și E. (alin. (2) din dispozitivul sentinței nr. 3131/2002) -, cercetarea fondului cauzei în contradictoriu cu acești pârâți neavând, însă, suport legal, după admiterea lipsei calității lor procesuale pasive.

Având în vedere argumentele expuse - precum și faptul că, prin raportare la acestea, celelalte motive expuse în cererea de recurs, rămân fără relevanță pentru soluționarea cauzei în această etapă procesuală, Curtea a admis recursul și a casat în parte sentința nr. 3131/2002 - în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ. -, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Specializat Mureș (ca efect al încheierii nr. 7991/9 noiembrie 2011 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în dosarul nr. x/2011, cererea de strămutare).

Însă, Curtea nu poate ignora limitele învestirii sale, în sensul că reclamantul C. a invocat nelegalitatea dispoziției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B. numai prin raportare expresă la faptul că instanța a dat mai mult decât s-a cerut (extra petita), în condițiile în care această excepție nu a fost invocată - reclamantul neformulând, prin cererea de recurs, alte critici referitoare la analiza acestei excepții, de către tribunal. În consecință, întrucât susținerea recurentului a fost infirmată de înscrisurile dosarului, astfel cum s-a precizat, în mod punctual, în aceste considerente, Curtea și-a menținut dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. și B. și de respingere a acțiunii formulate în contradictoriu cu aceștia, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, dispoziție cuprinsă în sentința nr. 3131/2002 a Tribunalului Prahova.

În virtutea principiului non reformatio in pejus, Curtea a apreciat că, în contextul în care doar reclamantul și-a exercitat dreptul de recurs - pârâții achiesând, așadar, tacit la hotărârea primei instanțe -, nu mai pot fi puse în discuție excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei interesului reclamantului C..

Prin urmare, s-a stabilit ca prima instanță să soluționeze excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului E. și excepția autorității lucrului judecat - care au legătură cu aspecte ținând de fondul cauzei, astfel cum a menționat mandatara avocată a reclamantului-recurent, iar, în situația în care va considera necesar, să pună în vedere părților să aducă explicații punctuale cu privire la aceste aspecte, precum și la cele ținând de fondul cauzei - în măsura în care soluționarea excepțiilor va permite cercetarea acestuia.

Împotriva deciziei pronunțată în recurs, la data de 6 iunie 2016 data expedierii plicului cu cererea de revizuire, aflat la dosar revizuire), revizuenta Societatea D. S.A. a formulat o cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7 C. proc. civ. solicitând admiterea acesteia astfel cum a fost motivată și precizată, cu obligarea intimatului C. la plata cheltuielilor de judecată în revizuire și cu obligarea intimaților E., A. și B. la plata cheltuielilor de judecată aferente dosarelor nr. x/2000 al Tribunalului Prahova și nr. 1741/42/2003 al Curții de Apel Ploiești Târgu - Mureș, precum și cele aferente cererii de revizuire. Revizuenta a depus anexat la cererea de revizuire înscrisuri și Anexe numerotate de la 1 - 19.

Anterior motivării cererii de revizuire, revizuenta prezintă istoricul cauzei și modificările intervenite în decursul timpului în structura acționariatului Societății D. S.A. și modificările succesive în actele constitutive ale acestei societăți; arată că, între părțile din prezentul proces au existat numeroase procese începând cu anul 1999; au existat numeroase dosare cu aceleași părți cu același obiect și aceeași cauză și fundament juridic, pe care le-a câștigat, însă intimatul C. a inițiat numeroase plângeri penale, contrare hotărârii Curții de Apel Târgu - Mureș, în dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova și în recurs dosarul nr. x/2004 al Curții de Apel Târgu - Mureș.

În opinia revizuentei competența de soluționare a cererii de revizuire îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuenta se referă la dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova în care C. a reiterat ceea ce a solicitat și în dosarele nr. x/1999 al Tribunalului Prahova (Anexa nr. 17), nr. 5674/2001 al Tribunalului Prahova, dosarul de cercetare penală nr. 304/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și alte dosare, prin care a cerut anularea hotărârilor A.G.A. din aprilie 1998, în temeiul art. 111 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 31/1990(Anexa nr. 19).

Revizuenta critică soluția din recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod nelegal au fost soluționate excepțiile în favoarea intimatului C.; se mai precizează că, după pronunțarea sentinței nr. 3131/2002 a Tribunalului Prahova, intimatul C. a formulat mai multe plângeri penale prin care își invoca propria culpă, respectiv: dosarul nr. x/2003, dosarul nr. x/2003, dosarul nr. x/2003, dosarul nr. x/2004 și altele. Referitor la dosarele indicate expres, revizuenta expune soluțiile date în aceste cauze, în susținerea cărora arată că aceste cauze nu au un temei legal în raport de situația reală a faptelor derulate în cadrul Societății D. S.A..

Revenind la prezentul dosar, revizuenta susține că instanța de recurs a dat o hotărâre ilegală, a cărei desființare se impune, întrucât recursul a fost formulat în temeiul unor articole abrogate, prin selectarea ilegală a experților, prin nepunerea în discuție a unei excepții și ignorarea excepțiilor invocate în recurs de către E..

Conchide revizuenta în sensul că se impune admiterea cererii de revizuire, fiind încălcate norme interne și internaționale, pe care le menționează expres în cererea de revizuire.

1.1. În susținerea acestui motiv de revizuire, revizuenta arată că există hotărâri definitive și potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, inclusiv câteva hotărâri civile irevocabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ceea ce determină admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 730/R/2015 a Curții de Apel Târgu - Mureș în temeiul de drept invocat.

Revizuenta exemplifică hotărârile:

- decizia nr. 2576 din 15.09.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială, în dosarul nr. x/2001, prin care s-a respins recursul, ca nefondat, declarat de C. și membrii familiei sale împotriva deciziei nr. 599 din 27.04.2001 a Curții de Apel Ploiești;

- decizia nr. 4961 din 21.10.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială în dosarul nr. x/2004 prin care s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de C. și membrii familiei sale împotriva deciziei nr. 2576 din 15.09.2004 a Înalte Curți de Casație și Justiție, secția Comercială;

- hotărârea nr. 1100 din 22.10.1999 dată în dosarul nr. x/1999 al Tribunalului Prahova;

- hotărârea penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sentința penală nr. 2035din 17.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- sentința nr. 17 din 31.03.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția Penală în dosarul nr. x/2006 prin care s-a respins plângerea frormulată de petiționarul C. împotriva rezoluției din 25.11.2003 dată în dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr. 27 din 11.02.2004 dată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești;

- Decizia Curții Constituționale a României nr. 916 din 14.12.2006 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. (3), ale art. 173 și ale art. 278 alin. (10) din C. proc. pen., excepție ridicată de intimatul C. în dosarul nr. x/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție;

- Rezoluția de neîncepere a urmării penale din 18.11.2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova de respingere a plângerii lui C. pentru importurile Societății D. și împrumutul dat de E. în anul 1998, pronunțată în dosarul de cercetare penală nr. 255/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești;

- Rezoluția nr. 4403/II/2/2004 din 15.02.2004 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, a primului procuror G., rămasă defintiivă prin nerecurate, prin care a respins plângerea formulată de intimatul C., la rezoluția de neîncepere a urmării penale în dosarul nr. x/2004, având ca obiect aceleași activități comerciale ale Societății D. S.A., în special aceleași acte referitoare la importurile făcute societatea revizuentă în perioada 1998 - 2005, inclusiv importurile făcute cu banii împrumutați;

- ordonanța nr. 6949/II/2/2014 din 25.11.2014 a Primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în care constatat că nu există fapte penale;

- încheierea definitivă din 24.04.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de respingere a plângerii penale formulată de C. la ordonanța nr. 6949/II/2/2014 din 25.11.2014, a Primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, ca inadmisibilă, încheiere prin care s-a menținut soluția din ordonanță, în sensul că nu există fapte penale și că nu s-a identificat niciun înscris falsificat.

Revizuenta reproșează modul în care s-a judecat recursul arătând, pe larg, aspecte ce țin de fondul cauzei, precum și faptul că nu s-a avut în vedere că ipoteca de gradul I a fost radiată încă din anul 2002, că instanța de recurs a ignorat analizarea certificatelor constatatoare depuse de revizuentă, faptul că s-a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare după 18 ani de judecată, așa încât în opinia acesteia, instanța de recurs a ignorat să examineze pricina sub toate aspectele; în acest sens, revizuenta arată pe larg ce anume instanța aspecte ce țin de fondul pricinii privind: inexistența unei "gajări", inexistența unor unități sau subunitățile ale societății revizuente, precum și aspecte privind împrumutul achiziționat în cuantum de 67.000 USD.

1.2. Revizuenta susține că în cauză sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 1201 din vechiul C. civ., respectiv sunt îndeplinite cele trei condiții impuse de acest text de lege, respectiv existența identității de părți, obiect și cauză, cu următoarele hotărâri:

- decizia nr. 2576 din 15.09.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială în dosarul nr. x/2001 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. și membrii familiei sale împotriva deciziei nr. 599 din 27.04.2001 a Curții de Apel Ploiești; cauză în care s-a criticat aceeași hotărâre AGA din aprilie 1998, potrivit căreia s-a aprobat împrumutul din 67.000 USD dat de E. revizuentei Societatea D. S.A.;

- decizia nr. 4961 din 21.10.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Comercială în dosarul nr. x/2004 prin care a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de C. și membrii familiei sale împotriva deciziei nr. 2576 din 15.09.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Comercială.

După enumerarea acestor hotărâri, revizuenta susține că, între decizia a cărei revizuire se cere și aceste hotărâri, există identitate de părți, obiect și identitate de cauză, iar fundamentul juridic al dreptului pretins este același; sens în care indică expres prin tabel dosarul, părțile și scopul urmărit prin inițierea acțiunii formulată de reclamant.

În plus, mai adaugă revizuenta, instanța de recurs a ignorat cu desăvârșire concluziile și notele scrise depuse de către creditorul E., astfel că nu au fost luate în considerare excepțiile invocate de societatea revizuentă și creditorul E..

Revizuenta își exprimă nemulțumirea cu privire la judecata recursului, în sensul că instanța de recurs s-a pronunțat pe excepția puterii lucrului judecat prin prisma art. 28 din C. proc. pen., în condițiile inexistenței faptelor penale, împrejurări ce au rezultat din certificatul constatator privind dosarul nr. x/2014 al secției Penale a Judecătoriei Ploiești și de pe extrasele de pe portalul Ministerului Justiției. În afara celor menționate, revizuenta mai susține că a depus și alte hotărâri penale potrivit cărora se confirmă cele arătate în apărarea sa; în același context, revizuenta precizează că a depus și alte hotărâri penale care trebuiau avute în vedere, deoarece potrivit acestora nu s-au constatat fapte penale sau înscrisuri false.

În sensul celor învederate, revizuenta indică expres rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale, după cum urmează:

- decizia nr. 2035 din 17.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2006 și sentința nr. 17 din 31.03.2007 în dosarul nr. x/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția Penală;

- Rezoluții și ordonanțe de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. x/2004, nu indică parchetul;

- Rezoluții și ordonanțe de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. x/2004, nu indică parchetul;

- Rezoluții și ordonanțe de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- Rezoluții și ordonanțe de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, rămasă definitivă prin neexercitarea vreunei căi de atac de către C.;

- Rezoluții și ordonanțe din dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești(Anexa 12 la cererea de revizuire în care se scrie identitatea cu dosarul nr. x/2003 al dosarului nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești); în plus pe lângă cele indicate expres, revizuenta prezintă un tabel, în apărarea sa, referitor la faptul că, a invocat excepția puterii lucrului judecat prin prisma art. 28 din C. proc. pen. și nevinovăția celor trei intimați, A., B. și E., context în care precizează că depune și dovezi, documente sub semnătură privată. În legătură cu documentele indicate expres în tabelul întocmit, revizuenta declară că aceste înscrisuri au fost supuse controlului instanțelor de judecată, experților, toate fiind legal întocmite, nefalsificate, atestate de altfel și de hotărârile judecătorești irevocabile penale.

Revizuenta arată că, la judecarea recursului, intimatul E. a invocat în fața Curții de Apel Târgu - Mureș excepția autorității lucrului judecat, asupra căruia instanța de recurs nu s-a pronunțat și nu a pus în discuția părților această excepție, nefiind motivată hotărârea sub acest aspect.

Pentru a atesta cele expuse, revizuenta face referire la soluția dată în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploiești prin care s-a menținut ordonanța nr. 6949/II/2/2014 din 25.11.2014, respectiv contractul de împrumut dat intimatului E. în anul 1998 intimatei Societatea D. S.A. nu a fost falsificat. Nemulțumit intimatul C., în urma primirii rezoluției de casare în dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, a solicitat anularea mai multor înscrisuri, printre care și contractul de împrumut nr. x/1998 autentificat la B.N.P. H. sub nr. x/1998, formându-se dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Judecătoria Ploiești, acțiunea a fost respinsă, menținându-se ordonanța nr. 6949/II/2/2014.

La judecarea dosarului de recurs nr. x/2090 la Curtea de Apel Târgu - Mureș, la 30.09.2015 au intervenit lămuriri clare că nu există vinovăție, inclusiv prin ordonanța nr. 6949/II/2/2014 din 25.11.2014 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, care a fost menținută prin hotărâre penală definitivă din dosarul nr. x/2014 a Judecătoriei Ploiești.

Toate aceste aspecte, în mod nelegal, instanța de recurs nu a analizat, mai ales că exista certificatul constatator eliberat de grefă a dispozitivului hotărârii date în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploiești, secția Penală, dar și ordonanța nr. . 6949/II/2/2014 din 25.11.2014 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

În argumentarea acestui motiv, revizuenta învederează că, la dosarul de recurs există dovezi certe și evidente, pe care instanța de recurs nu le-a analizat, și anume: nu au existat fapte cu caracter infracțional, așa cum s-a constatat și în mai multe dosare penale, dosare inițiate de intimatul C., nu a existat trimitere în judecată și nu au existat suspecți în dosarul de cercetare penală nr. 4958/P/2003, dosar inițiat de C.; acesta din urmă demarând numeroase plângeri penale cu rea-credință, plângeri calomnioase și fără temei, după ce a fost revocat din consiliul de administrație al Societății D. S.A. pentru furt și prejudicierea societății.

Revizuenta precizează că, în niciunul din dosarele penale soluționate, nu s-au constatat fapte penale, indicând dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploiești, secția Penală; casarea sentinței nr. 3131/2002 pronunțată în dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova este o eroare judiciară, iar soluția pronunțată în recurs, decizia 730/A din 14.10.2015 este nelegală.

Referitor la decizia a cărei revizuire se cere, se arată că avocatul intimatului C. nu a invocat excepția despre care se face vorbire în judecata fondului și recursului.

Revizuenta critică soluția din recurs, întrucât contrar celor reținute de instanța de recurs, excepția menționată nu a fost invocată la fond și în recurs, nu a fost invocată în motivele de recurs și nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel principiul contradictorialității, dreptul la apărare și dispozițiile art. 210 și art. 279 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Hotărârea a cărei revizuire se cere conține dispoziții potrivnice, întrucât nu se poate duce la îndeplinire, în sensul că împrumutul autentificat sub nr. x din 18 august 1998 a fost operat în fapt și a produs consecințe în beneficii, la plata dividendelor și a altor câștiguri pentru revizuentă cât și pentru intimatul C., acestea neputând fi "întoarse" în caz contrar ar fi fost în contradicție cu art. 2160, art. 2167, art. 2169 din C. civ., art. 67 alin. (3), art. 111 alin. (3) lit. f) și art. 1172 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 113 G din regulamentul nr. 1 al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, art. 224 alin. (3) lit. b), art. 238 și art. 239 din Legea nr. 297/2004. De asemenea, hotărârea a cărei revizuire se cere conține dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire și în ceea ce privește utilajele și echipamentele cumpărate de care a beneficiat de serviciile achitate din împrumutul acordat primit de societatea revizuentă de la intimatul E.. În același sens, se referă și cu privire la ipoteca de grad I, care a fost radiată în anul 2002, înainte de formularea recursului în dosarul nr. x/2000 al Tribunalului Prahova, revizuenta reia susținerile făcute în cererea de revizuire cu privire la împrumutul făcut, ipoteca, și inexistența faptelor de natură penală, așa cum rezultă din soluțiilor date în cauzele penale și precizate în cererea de revizuire.

3.1. Instanța de recurs a acordat mai mult de cât s-a cerut, întrucât intimatul C. nu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Astfel, instanța de recurs nu a făcut o analiză obiectivă și a pronunțat o sentință ilegală prin care s-a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece intimatul C. nu a invocat excepția autorității de lucru judecat.

Împrejurarea că această excepție a fost invocată prin concluziile scrise, că nu a fost pusă în discuția părților pentru ca acestea să-și formuleze apărările, așa încât s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce impune desființarea hotărârii pronunțată în recurs.

O altă împrejurare incidentă art. 322 pct. 2 C. proc. civ., o constituie faptul că C. nu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a lui E., instanța de recurs pronunțându-se asupra acesteia, ceea ce conduce la concluzia că s-a dat mai mult decât s-acerut.

3.2. Instanța de recurs a data mai mult decât s-a cerut, refuzând să analizeze înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar susținerile intimatului E. "nu sunt referite de instanța de recurs", ceea ce, în opinia revizuentei, constituie un abuz și o încălcare a art. 20 din Constituția României, ale protocoalelor C.E.D.O. și ale celorlalte prevederi de drept internațional. Instanța de recurs a interpretat selectiv excepțiile, a ignorat excepțiile invocate în recurs de revizuentă și soluția pronunțată în recurs reprezintă grave erori de judecată ale instanței de recurs care trebuie sancționate prin desființarea deciziei nr. 730/R/prin prezenta cerere de revizuire.

Unul dintre înscrisurile doveditoare este hotărârea definitivă pronunțată în 24.04.2015 în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploiești, secția Penală, în a cărei posesie a intrat abia la data de 3 iunie 2016, întrucât nu a fost parte în acest dosar, revizuenta aflându-se în termenul legal de depunere a cererii de revizuire prin prisma datei la care a luat cunoștință de acest înscris; face referiri că nu s-au constatat fapte penale, în dosarele nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și nr. 304/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, și alte dosare penale. Prin urmare, revizuenta reproșează instanței de recurs că a analizat superficial și nelegal pricina, fără să țină cont de inexistența faptelor penale și netrimiterea în judecată stabilite irevocabil în dosarele penale indicate.

Un alt înscris care nu a putut fi depus în fond și recurs este declarația martorului I., membru al consiliului de administrație între 1991 - 2000, dată în dosarul nr. x/2003 al I.P.J. Prahova. Această declarație arată clar că, C. a propus achiziționarea a două pompe beton ca și contrapropunere a administratorului I. care între anii 1997 - 1998, în februarie, a propus achiziționarea unei singure pompe de beton, și că intimatul C. a aprobat împrumutul pentru achiziționarea unei pompe de beton P88 și aport în natură a pompei BPA 301, prin majorare de capital, ambele plătite de E..

Revizuenta susține că se impune suspendarea judecării dosarului de fond nr. x/2003 al Tribunalului Specializat Târgu - Mureș pentru a nu se crea o situație mai grea și contradictorie, care să afecteze și prejudicia societatea revizuentă, invocă art. 325 C. proc. civ.

Revizuenta critică faptul că s-a constatat intervenită perimarea de mai multe ori, pe durata judecării dosarului de recurs între anii 2003 - 2007, la Curtea de Apel Ploiești, unde nu s-a verificat intervenirea perimării și apoi la Curtea de Apel Târgu - Mureș, când nu s-a verificat legalitatea intervenirii perimării, părțile nefiind citate prin repunerea pe rol a cauzei " pentru a se verifica intervenția de mai multe ori a perimării". Curtea de Apel Târgu - Mureș nu a verificat prin repunerea pe rol a cauzei intervenirea perimării în perioada 2012 - 2015, ignorând invocarea excepției perimării invocată de revizuentă pentru această perioadă, ceea ce impune desființarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

În ce privește cheltuielile de judecată, revizuenta arată că, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată.

Revizuenta solicită obligarea intimatului C. la plata cheltuielilor de judecată în revizuire, precum și cele datorate în dosarele nr. x/2000 al Tribunalului Prahova, nr. 1741/42/2003 al Curții de Apel Ploiești și pe cel al Curții de Apel Târgu - Mureș către societatea revizuentă și a intimaților E., B. și A..

La data de 11.08.2016, Societatea D. S.A. și E. au formulat completare la cererea inițială de revizuire (la data de 12.08.2016 au depus aceeași cerere de completare la cererea de revizuire).

Prin cererea completatoare la cererea de revizuire, revizuenții solicită admiterea cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 1, 7, 2 și 5 C. proc. civ., cu consecința desființării deciziei nr. 730/R din 14.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2003, a cărei competență de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prealabil argumentării, în completarea cererii de revizuire a motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuenții arată că în august 2016 au luat la cunoștință de existența unor copii după dosarul nr. x/2003, de la Tribunalul Specializat Târgu - Mureș, unde s-a transferat acest dosar în rejudecare în considerarea excepției puterii de lucru judecat a unei ordonanțe de clasare a unui dosar de cercetare penală - ce a durat 16 ani - soluție nelegală dat fiind inexistența unor fapte penale; în acest dosar s-a dat ordonanța primului procuror de menținere a clasării și respingerii plângerilor formulate de intimatul C., în care s-a pronunțat încheierea definitivă din 24.04.2015 din camera preliminară din dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Ploiești, secția Penală, Camera preliminară; revizuenții mai arată că până în august 2016 nu au avut acces niciodată la dosare, dar nu le indică expres.

În motivarea acestei cereri, revizuenții susțin motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că, pentru termenele de judecată din data de 6 aprilie 2012 și 8 iunie 2012, procedura de citare nu a fost îndeplinită cu intimatul E., ceea ce înseamnă că, în mod nelegal, s-a dispus suspendarea judecării dosarului de recurs; aceste împrejurări sunt arătate, pe larg, de către revizuenți, respectiv nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu intimatul C.. În acest sens, revizuenții impută instanței de recurs imposibilitatea livrării plicului la destinatar, destinatarul fiind revizuentul E., din cauza unor împrejurări imputate așa cum sunt descrise de revizuenți, în prezenta de cerere de completare. Așa fiind, în mod greșit, nelegal s-a consemnat în încheierea de ședință din 6 aprilie 2012 procedura legal îndeplinită, ceea ce a condus la amânarea judecării cauzei pentru data de 8 iunie 2012; la acest din urmă termen de judecată acordat, de asemenea a fost lipsă de procedură, deoarece plicul de documente s-a întors în România la Curtea de Apel Târgu - Mureș cu mențiunea "return to sender", adică plicul nu a ajuns la destinatar, respectiv la revizuentul E..

În maniera în care s-a procedat la expedierea plicului cu dovada de citare cu revizuentul E. a rezultat lipsa de procedură cu revizuentul pentru termenul de judecată din 8 iunie 2012, când în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecării recursului. La termenele din 6 aprilie 2012 și 8 iunie 2012 a fost prezent numai intimatul C. care a depus înscrisuri necomunicate niciuneia dintre părțile adverse, așa cum se menționează în încheierea din 12 iunie 2012. Procedându-se în acest fel, au fost încălcate drepturile procesuale ale părților din proces, fiind suprimat dreptul părților lipsă să fie ascultate, de a se apăra, de a depune înscrisuri și dovezi.

Revizuenții au anexat la completarea cererii de revizuire copia încheierii din 6 aprilie 2012 dată în dosarul nr. x/2003 al Curții de Apel Târgu - Mureș, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal și încheierea din 8 iunie 2012 dată de aceeași instanță în același dosar.

La data de 26.08.2016, intimatul C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepția tardivității cererii de revizuire, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

La data de 10.11.2016 intimații A. și B. au depus întâmpinare solicitând în principal admiterea excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu consecința declinării în favoarea Curții de Apel Târgu - Mureș, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în subsidiar, să se constate că revizuenta este decăzută din dreptul de a face cerere de revizuire și pe cale de consecință să se respingă cererea de revizuire ca tardivă.

Intimații au invocat și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar pe fondul cererii de revizuire au solicitat respingerea ca nefondată, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 16.11.2016 revizuenta Societatea D. S.A. a depus o cerere la dosar, prin care a arătat că revizuentul E. i-a transmis prin fax o cerere de dezînvestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție de la judecata cererii de revizuire, respectiv că renunță la judecata cererii de revizuire, sens în care a împuternicit-o să intermedieze transmiterea acestei cereri prin fax, anexând cererea formulată de revizuentul E..

La data de 16.11.2016 revizuenta Societatea D. S.A. a depus o completare la cererea de revizuire privind motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin care susține că, în afara înscrisurilor menționate în cererea inițială, s-au mai descoperit "două falsuri sub formă de traduceri din limba engleză în română", acte frauduloase, în scopul schimbării înțelesului de majorare a capitalului social prin aport în natură și a achizițiilor făcute de societatea revizuentă din suma împrumutată în cuantum de 67.000 USD. Aceste înscrisuri au fost descoperite după pronunțarea și comunicarea deciziei nr. 730/R din 14.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2003, respectiv la data de 08.07.2016, după expedierea cererii de revizuire inițială - aprilie 2016 - și formarea dosarului la 04.04.2016.

Revizuenta mai arată că s-au mai descoperit probe și înscrisuri care demonstrează traducerile frauduloase ale facturilor în limba engleză, depuse în secret odată cu concluziile scrise formulate de intimatul C., pentru a nu putea fi discutate în contradictoriu cu celelalte părți din proces, înscrisuri descoperite în cursul lunilor iunie, iulie 2016.

În plus față de înscrisurile arătate în cererea inițială de revizuire și ale celor menționate mai sus, revizuenta susține că după darea hotărârii s-au mai descoperit înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, respectiv: înregistrările audio ale ședințelor de judecată de la termenul din 08.06.2012, falsificate, șterse și distruse parțial prin fraudă și rea intenție, pentru a ascunde ce anume s-a discutat la acel termen, privind citarea numitului E., așa zisa verificare a perimării și alte aspecte care au fost menționate doar în încheiere: înscrisuri privind citare și confirmarea citării intimatului E. (revizuenta le menționează formal, fără a le indica în mod expres) sau de "deturnare a citațiilor" lipsa citării pentru verificarea intervenirii perimării, etc. Toate acestea au fost descoperite în cursul lunii octombrie 2016 "înainte, dar după august 2016". Revizuenta mai invocă descoperirea unor înscrisuri în dosarul nr. x/2003 în recurs la Curtea de Apel Târgu - Mureș "care au existat și nu au fost redactate la datele la are au fost datate, ci au fost întocmite în anul 2015, după ce a semnalat că nu s-a verificat intervenția prescripției; revizuenta mai invocă înscrisuri, fără să le indice.

La data de 17.11.2017, revizuentul E. a depus prin e-mail la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă, cererea de dezînvestire a instanței supreme a cererii de revizuire, potrivit căreia declară că renunță doar la judecarea în România la Înalta Curte de Casație și Justiție la cererea de revizuire ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

La data de 31.01.2017 revizuenta a depus o cerere de amânare pentru stabilirea cadrului procesual dat fiiind lipsa calității procesuale pasive a intimaților A. și B..

În susținerea cestei cerere, revizuenta solicită amânarea judecării cauzei pentru stabilirea cadrului procesual ca urmare a lipsei calității procesuale pasive intimaților A. și B.. Prin urmare, amânarea judecării cauzei pentru comunicare părților a noului cadrul procesual stabilit și pentru a emite o adresă revizuentului E. pentru a-și preciza poziția procesuală în raport de cererea de dezinvestire DEPUSĂ LA TERMENUL DIN 17.11.2016.

În subsidiar, revizuenta mai solicită, că în cazul în care nu se va "corecta" cadrul procesual, înțelege să invoce: excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților A. și B., excepția lipsei calității de reprezentant, al avocatului J., pentru intimații A. și B. și excepția lipsei de interes a intimaților A. și B.. În acest context cerut, revizuenta solicită și comunicarea prezentei cereri prin care a invocat excepțiile de procedură și comunicarea adresei revzuentului E.. În opinia revizuentei, având în vedere excepțiile invocate, în opinia acesteia, excepțiile invocate de intimații A. și B. prin întâmpinare nu pt fi discutate neavând calitate procesuală pasivă.

La data de 01.02.2017 revizuenta a depus o cerere de amânare pentru a fi anexate la prezentul dosar, dosarele de cercetare penală: dosarul nr. x/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

La data de 02.02.2017, prin serviciul registratură, revizuentul E. a depus o cerere prin care a confirmat cerere de dezînvestire a instanței supreme și a solicitat să se ia act că își menține poziția exprimată în scris prin cererea de dezînvestire depusă la termenul anterior.

Înalta Curte având în vedere cererea de dezînvestire formulată de revizuentul E., excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Caasație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 1, 2 și 5 C. proc. civ. și excepția tardivității cererii de revizuire formulată de Societatea D. S.A. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocate de intimații A., B. și C. prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, constată următoarele:

Față de cererea formulată de revizuentul E. de dezînvestire în judecata cererii de revizuire și susținerile acestuia, Înalta Curte constatată că acesta a renunțat la judecata cererii de revizuire, situație în raport cu care, în temeiul art. 246 C. proc. civ., ia act de renunțare la judecata cererii de revizuire.

Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 137 din vechiul C. proc. civ., va soluționa excepțiile invocate de intimați prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, cu precizarea că argumentarea formulată de intimați prin întâmpinări referitoare la excepția inadmisibilității cererii de revizuire nu are caracterul unei veritabile excepții întrucât prin argumentele expuse de intimați, în realitate vizează apărări ce țin de fondul cererii de revizuire.

Cu referire la excepția necompetenței materiale a instanței supreme privind motivele de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 5 din vechiul C. proc. civ. formulată de revizuenta Societatea D. S.A. invocată de intimații A., B. prin întâmpinare:

Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. Aceasta întrucât, în cadrul soluționării revizuirii se analizează aspecte de fapt, necunoscute și care nu au putut fi luate în considerare la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, este firesc ca cererea de revizuire să se adreseze aceleiași instanțe care a judecat cauza în fond, întrucât i se cere să revină asupra propriei hotărâri în baza împrejurărilor nou ivite, ulterior pronunțării hotărârii.

Prin urmare, motivele de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 5 din vechiul C. proc. civ. sunt de competența instanței care a pronunțat decizia în recurs, a cărei revizuire s-a cerut. Totodată, Înalta Curte constată că nu subzistă