ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1305/2021

Ședința publică din data de 10 iunie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la 09.07.2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate, în temeiul art. 1246 și urm. C. civ., art. 1250 și urm. C. civ., art. 1254 și urm. C. civ., coroborat cu art. 1225 C. civ., art. 1235 -1239 C. civ., nulitatea absolută a Contractului de împrumut fără dobândă garantat cu ipotecă din data de 08.11.2012 autentificat sub nr. x la BNP "D." din Ploiești, având în vedere obiectul ilicit, cauza ilicită și imorală, fraudarea legii la încheierea acestuia, precum și repunerea părților în situația anterioară; în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.

Prin sentința civilă nr. 1279 din data de 04.06.2019, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C., a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut fără dobândă garantat cu ipotecă autentificat sub nr. x din 08.11.2012 de D.; a respins cererea având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, ca lipsită de obiect și a obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 10.565 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a exercitat apel pârâta C..

3 . Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 611 din 2 iunie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta C., împotriva sentinței civile nr. 1279 din data de 04 iunie 2019 pronunțate de Tribunalul Prahova.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs pârâta C..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în mod greșit, instanța de apel a judecat apelul în lipsa apelantei, fără a pune în discuția părților cererea de probatoriu formulată la data de 2 iunie 2020 ora 5:40, cât și fără a se pronunța asupra cererii de amânare formulate în aceleași condiții.

Astfel, se consideră că prin judecarea cauzei în lipsa recurentei - pârâte, au fost încălcate regulile de procedură.

Precizează că cererea de amânare a cauzei despre care face vorbire a fost transmisă la o adresă de email indicată pe portalul just.ro, însă din verificările efectuate a rezultat că aceasta nu a ajuns la dosar, aflând ulterior că adresa de email nu era cea corectă.

Prin nefuncționarea adresei de email, sau prin neîndeplinirea obligației de predare a corespondenței de către serviciul registratură completului care a soluționat apelul, pârâta a fost privata de dreptul la apărare, de dreptul de a accesa dosarul în integralitatea sa și de a discuta în condiții de contradictorialitate, nemijlocire și oralitate probatoriul solicitat în scris.

În ceea ce privește fondul cauzei, consideră că singura motivare a instanței se referă la cele reținute în ordonanța de clasare din data de 4 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, din care, însă, nu rezultă cele susținute de reclamanți referitor la eventuale amenințări, neexistând probe în sensul indicat de reclamanț.

Prin completarea la motivele de recurs, pârâta a susținut că instanța, după verificarea competenței, trebuia să invoce din oficiu prescripția dreptului la acțiune, prin raportare la motivele de violență prin exercitarea amenințărilor invocate de către reclamanți, în condițiile art. 1216 C. civ., art. 247 alin. (1) C. proc. civ. raportat la termenul de un an, instituit de art. 1223 C. civ., termen calculat de la data încheierii contractului, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecata s-a menționat că reclamanții ar fi semnat contractul de împrumut la notariat sub amenințare.

Consideră că acest motiv de recurs este de ordine publică, deoarece a fost invocată o excepție de nulitate absolută, fiind încălcate norme de ordine publică și nu este nevoie de administrarea de noi înscrisuri, conform art. 247 și art. 178 C. proc. civ.

Pârâta mai arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii în sensul că, pe de o parte se menționează faptul că se impune analizarea cererii de chemare în judecată în limitele determinate de reclamant, care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului, pentru obiect ilicit, cauză ilicită și imorală, invocând în esență activitatea de camătă desfășurată de pârâtă, iar pe de altă parte, motivarea instanței nu are un suport real, bazandu-se doar pe aspectele menționate de către reclamanți în cerere, fără a se dispune administrarea vreunei probe.

De asemenea, hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei (lipsa vătămării), aceasta fiind o consecință a aplicării greșite a normelor de drept material (respectiv sancționarea cu nulitatea absolută a actului în condițiile în care era necesară aplicarea sancțiunii nulității relativă); instanța a interpretat în mod eronat dezlegarea pricinii, în sensul că faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege pentru a se dispune nulitatea contractului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimații-reclamanți A. și B. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

În temeiul art. 485 alin. (2) C. proc. civ., intimatul-reclamant a înțeles să invoce tardivitatea motivelor de recurs completate, depuse la Curtea de Apel la 12 august 2020, ca fiind depuse cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

De asemenea, în ceea ce privește motivul de recurs completat, intimatul a invocat inadmisibilitatea acestuia, raportat la faptul că prescripția poate fi invocată prin întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată și numai în fața instanței de fond.

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reținut că recursul este declarat în termen, însă, recursul a fost insuficient timbrat, recurenta-pârâtă a achitat suma de 100 RON, având obligația de a face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru, în cuantum de 7044 RON, sub sancțiunea anulării recursului. De asemenea, s-a arătat că urmează a se aprecia asupra admisibilității recursului, precum și asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Părțile nu au formulat, în scris, puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 10 iunie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

În raport de motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., prin raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a constatat că, în cauză, taxa judiciară de timbru datorată de recurentă pentru soluționarea recursului este în cuantum de 7.144 RON și, întrucât recurenta-pârâtă nu a achitat decât suma de 100 RON, având obligația de a face dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru, în cuantum de 7044 RON, s-a apreciat că se impune ca recurenta să depună dovada timbrării recursului în cuantumul stabilit, până la data analizării de către completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului.

Raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a reținut obligația de achitare a taxei de timbru, a fost comunicate recurentei-pârâte C., la datele de 19.04.2021 și 20.04.2021, atât la domiciliul său cât și la domiciliul procedural ales, potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar.

Înalta Curte constată că, deși recurenta-pârâtă a fost încunoștiințată cu privire la obligația de achitare a diferenței de taxă judiciare de timbru de 7.044 RON, datorată pentru soluționarea recursului declarat, cu ocazia comunicării raportului întocmit în cauză, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală până la acest moment al examinării admisibilității în principiu a recursului de către completul de filtru.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.

De asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată și nici nu a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, deși instanța i-a pus în vedere că are această posibilitate

În cauză, potrivit O.U.G. nr. 80/2013, instanța a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru și i-a pus în vedere recurentei care este valoarea taxei de timbru datorate pentru soluționarea recursului declarat, aceasta având obligația ca în termenul comunicat de la primirea înștiințării de plată să o efectueze. Or, recurenta nu a procedat în consecință.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că recurenta nu și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de declarat de pârâta C., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 611 din 2 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2021.