ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2128/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, la data de 14 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., prin reprezentant legal A., a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 400.000 RON, reprezentând daune morale.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1075 C. civ., precum și prevederile O.G. nr. 92/2003.

Prin sentința civilă nr. 1845 din 15 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A., prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta B..

Prin decizia nr. 681 din 22 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., prin reprezentant legal A., împotriva sentinței civile nr. 1845 din 15 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâta B..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 mai 2021 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488-489 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința admiterii acțiunii, arătând că, în cazul răspunderii civile delictuale, sarcina probei îi revine exclusiv victimei prejudiciului, fapt dovedit prin probatoriul adminsitrat în cauză.

A mai arătat că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488-489 C. proc. civ., instanța motivând hotărârea în contradictoriu și ignorând probatoriul administrat în cauză.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte B., care nu a depus întâmpinare.

Examinând recursul, în raport de excepția nulității recursului, invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prin cererea de recurs dedusă judecății, recurenta s-a limitat la a susține că instanța de apel a motivat hotărârea în contradictoriu și a ignorat probatoriul administrat în cauză, fără însă a aduce argumente din care să reiasă care sunt considerentele contradictorii din cuprinsul deciziei recurate.

Referitor la susținerea recurentei că instanța de apel a ignorat probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte reține că, în faza procesuală a recursului, nu pot fi puse în discuție și reanalizate probele administrate, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecații.

Astfel, se reține că recurenta nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la aspectele reținute prin decizia recurată, în sensul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru ca pârâta să fie obligată la plata daunelor morale solicitate, ci a nesocotit specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care să vizeze greșita aplicare a legii de către instanța de apel și a dedus judecății aspecte care privesc modalitatea de apreciere a probatoriului, invocând formal dispozițiile art. 488-489 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate al hotărârii atacate în limite precis determinate.

Prin urmare, având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 681 din 22 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Totodată, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă, potrivit cu care "Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.", constată că, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, taxa judiciară de timbru datorată de recurenta-reclamantă în vederea soluționării recursului pendinte rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 681 din 22 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cheltuielile procesuale avansate de către stat, în cuantum de 100 RON, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.