ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 268/2025

Ședința publică din data de 05 februarie 2025

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2020, la 08.10.2020, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții D., E., F. și G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea în solidar a pârâților la restituirea sumei de 310.296 RON, sumă încasată de la CNADNR S.A. (CNA1R) pentru terenurile expropriate din tarlaua x parcela x com. Râfov, jud. Prahova, pe teritoriul administrativ al comunei Bărcănești, din Titlul de proprietate nr. x/29.08.2002, precum și dobânda legală de la data încasării și până la plata efectivă.

La 21 ianuarie 2021, reclamanții au depus la dosarul cauzei cerere de modificare și completare a cererii de chemare în judecata sub aspectul temeiului de drept invocat.

Astfel, au solicitat instanței să oblige pârâții la plata sumelor de bani apreciind că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar dacă în urma probelor administrate instanța nu va reține îndeplinirea acestora, să constate în subsidiar îmbogățirea fără justă cauză.

În ceea ce privește obiectului cererii de chemare în judecată, acesta este neschimbat, respectiv obligarea în solidar a pârâților la restituirea sumei de 310 296 RON, sumă încasată de la CNADNR S.A. (CNAIR) pentru terenurile expropriate din tarlaua x, parcela x, com. Râfov, jud. Prahova, pe teritoriul administrativ al com. Bărcănești, din Titlul de proprietate nr. x/29.08.2002, precum și dobânda legală de la data încasării și până la plata efectivă. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2000 din data de 15 iulie 2021, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâți - cu referire la subsidiaritatea acțiunii în îmbogățire fără cauză justă și respectiv cu referire la atragerea răspunderii pe temeiul delictului civil - ca neîntemeiată.

A admis cererea modificată și completată formulată de reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâții D., E., F. și G. și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamanților suma de 310.296 RON, sumă încasată de la CNADNR S.A. pentru terenurile expropriate din tarla x parcelă 567/2 com. Râfov, jud. Prahova, pe teritoriul administrativ al comunei Bărcănești, din Titlul de proprietate nr. x/29.08.2002 cu dobândă legală de la data încasării sumei și până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 2212 din 21 septembrie 2021, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis cererea de completare formulată de reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâții D., E., F. și G. și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamanților suma de12.913 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții F., D., E. și G..

Prin decizia civilă nr. 2092 din 30 iunie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtele D., E., F. și G. împotriva sentinței civile nr. 2000 din 15 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., C.. A obligat apelanții-pârâți la plata către intimații-reclamanți a sumei de 6.305 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1332 din 21 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele F., D., E. și G. împotriva deciziei civile nr. 2092 din 30 iunie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă și a obligat pe recurentele-pârâte F., D., E. și G. la plata sumei de 7.000 de RON, constând în cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A..

Împotriva deciziei pronunțate în recurs, recurenta F. a formulat contestație în anulare, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Calea de atac a fost formulată în considerarea faptului că recurenta F. nu a fost legal citată pentru judecarea recursului, nu a fost prezentă pe parcursul judecării cauzei în niciuna din etpele procesuale, fond, apel și recurs ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Prahova, neavând cunoștință de existența acestui litigiu.

Astfel, contestatoarea a arătat că, ulterior soluționării definitive a dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Prahova, a fost înștiințată de către angajator despre existența unei măsuri de poprire asupra veniturilor realizate ca urmare a punerii în executare de către executorul judecătoresc H. a unor titluri executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2000 din 15 iulie 2021 și sentința civilă nr. 2221 din 21 septembrie 2021 pronunțate de Tribunalul Prahova, decizia civilă nr. 2092 din 30 iunie 2022 pronunțată de Curtea de apel Ploiești și decizia civilă nr. 1332 din 21 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casați și Justiție, secția I civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2020.

Or, în conținutul titlurilor executorii, în mod greșit, a fost menționată adresa sa de domiciliu ca fiind comuna Rifov, sat Moara Domnească nr. 133, județul Prahova, unde, în fapt, locuiește familia acesteia (mama și sora vitrege), procedura de citare fiind realizată, în mod nelegal, la domiciliul procesual ales al cabinetului de avocat, în contextul în care nu a semnat niciun contract de asistență juridică și nu a mandatat nicio persoană fizică sau juridică să îi reprezinte interesele în soluționarea dosarului nr. x/2020

De asemenea, a arătat că actele de procedură au fost comunicate la o altă adresă, respectiv în comuna Rifov, sat Moara Domnească nr. 133, județul Prahova, alta decât cea de domiciliu, astfel cum relevă copiile cărților de identitate pe care le-a atașat cererii.

Intimații A., B., C. au formulat întâmpinare, în termen legal, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare, și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 9 septembrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10.

Prin rezoluția din 12 octombrie 2024 s-a dispus comunicarea motivelor de contestație în anulare intimaților, stabilindu-se termen la 06 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, constatând întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul ales al intimaților A., B., C. a dispus amânarea judecării cauzei la 5 februarie 2025 când instanța a rămas în pronunțare asupra contestației în anulare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare din perspectiva motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea normelor procedurale.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., invocate de contestatoare în susținerea contestației în anulare, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Analizând contestația din perspectiva motivului invocat, Înalta Curte reține că prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. sancționează judecarea unei cauze cu încălcarea dispoziției imperative vizând citarea părților, instituită prin art. 153 alin. (1) din același act normativ, potrivit căreia "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Pentru a răspunde criticii invocate de contestatoare este necesar a se preciza că prin cererea de recurs, recurenta F. a menționat că domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură este la sediul societății de avocatură I., din str. x, sector 2 București.

În etapa procesuală a recursului, toate actele de procedură au fost comunicate recurentei F. atât la domiciliul procesual ales indicat prin memoriul de recurs, conform art. 155 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind predate de agentul poștal, sub semnătură, persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, așa cum reiese din dovada aflată la dosarului de recurs, dar și la adresa de comuna Rifov, sat Moara Domnească, nr. 186 (133), județul Prahova, unde actele de procedură au fost înmânate de către agentul procedural, sub semnătură, persoanei majoră din familie, conform dovezii de la fila x.

Examinând modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare a contestatoarei pentru termenul de judecată din 21 septembrie 2024 când au avut loc dezbaterile asupra recursului declarat împotriva deciziei nr. 2092 din 30 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, Înalta Curte constată că aceasta s-a realizat, în ceea ce o privește pe recurenta F., la sediul domiciliul procesual ales, indicat în cererea de recurs, citația fiind preluată sub semnătură de persoana însărcinată cu primirea corespondenței, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Conform dispozițiilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ., "Comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea."

Art. 165 din același act normativ stipulează că "Procedura se socotește îndeplinită: 1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal."

În cauză, citarea recurentei pentru termenul de judecată la care s-a soluționat recursul s-a realizat conform prescripțiilor legale enunțate, astfel că argumentele critice ale contestatoarei nu au relevat existența unui viciu de procedură, acesta fiind legal citată la termenul la care a fost judecată calea extraordinară de atac, situație în care motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi reținut.

De altfel, potrivit consemnărilor instanței de recurs din practicaua deciziei contestate, la termenul de judecată din 21 septembrie 2024 la care au avut loc dezbaterile asupra recursului, Înalta Curte a reținut că procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Contrar celor susținute de către contestatoare din perspectiva lipsei oricărui mandat acordat de aceasta societății de avocatură I. pentru reprezentarea și asistarea în soluționarea dosarului nr. x/2020, Înalta Curte apreciază că acest aspect nu poate fi valorificat în această cale extraordinară de atac prin care se invocă neregularități procedurale pretins săvârșite până la momentul pronunțării hotărârii definitive.

Raportând celelalte critici, prin care s-a susținut că încă din 2014, contestatoarea a avut domiciliul în comuna Olari, sat Fănari, județul Prahova, unde a locuit efectiv, conform mențiunilor din cărțile de identitate pe care le atașează, împrejurare cunoscută de celelalte părți în litigiu alături de care a avut calitatea de pârâți, dar care nu au adus la cunoștință această situație instanței de judecată, fiind, în mod eronat citată la adresa din Prahova, unde locuiau ceilalți pârâți, la dispozițiile legale care reglementează cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare, Înalta Curte constată că acestea excedează motivului de contestație în anulare invocat.

Astfel, pentru derularea procedurii de judecată în recurs, instanța de recurs era ținută de îndeplinirea procedurii de citare în raport de datele menționate ca atare în dispozitivul deciziei recurate (în măsura în care acestea nu conțineau erori materiale sau alte neconcordanțe cu actele de procedură din dosar efectuate până la acel moment) respectiv, de datele indicate prin actele de procedură efectuate de părți ulterior pronunțării deciziei recurate sau chiar în fața instanței de recurs.

De asemenea, se reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A., B. și C. au menționat domiciliul pârâtei F. ca fiind în comuna Rafov, sat Moara Domnească, nr. 186 (fost 133), județul Prahova.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanța de recurs nu putea aprecia asupra legalității procedurii de citare a recurentei F. în recurs în raport cu alte date/informații în afara celor din dosar, cartea de identitate a contestatoarei cu privire la adresa unde aceasta avea domiciliul fiind exhibată instanței de judecată abia cu ocazia formulării prezentei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte apreciază, contrar susținerilor din motivarea prezentei contestații în anulare, că instanța de recurs nu avea posibilitatea legală de a dispune citarea recurentei F. la adresa menționată de aceasta, respectiv cea din comuna Olari, sat Fănari, județul Prahova, menționată în cartea de identitate, atâta timp cât prin memoriul de recurs, aceasta a indicat domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură ca fiind în București, str. x, și persoana însărcinată cu primirea corespondenței J., fără o nesocotire a prevederilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât aceasta ar fi reprezentat o încălcare a garanțiilor procesuale, indicarea de către parte a unui anumit sediu procesual, ales pentru comunicarea citațiilor și a celorlalte acte de procedură, inclusiv prin indicarea persoanei responsabile cu primirea corespondenței, semnificând faptul că partea a luat toate măsurile ce depind de ea pentru ca scopul citării să fie asigurat în privința sa.

Fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată în alte condiții și pentru alte motive față de cele prevăzute de textul de lege analizat în cauză, împrejurare față de care Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea F. împotriva deciziei nr. 1332 din 21 septembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Întrucât contestatoarea F. este partea căzută în prezenții, conform prevederilor art. 453 alin. (1) raportat la cele ale art. 451 alin. (1) C. proc. civ., aceasta va fi obligată să plătească intimatul A., suma de 2500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea F. împotriva deciziei nr. 1332 din 21 septembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea F. la plata către intimatul A. a sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 05 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.