ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4138/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4138/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin

Sentința penală nr. 26 din 19 iulie 2010 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentei

T.M.M. împotriva Ordonanței din 10 mai 2010 emisă de procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și, în consecință, a

menținut ordonanța atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petenta

la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea

statului.

S-a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 5

iulie 2010 la Curtea de Apel Târgu Mureș, petenta T.M.M. a solicitat repunerea

în termenul de formulare a plângerii împotriva ordonanțelor procurorului din

Dosarul 143/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

În motivarea plângerii, petenta arată că în mod nelegal i-a

fost respinsă plângerea ca tardivă, ea primind comunicarea ordonanței în data

de 19 mai 2010, și a formulat plângere în termenul legal de 20 de zile, iar pe

fond, Ordonanța procurorului din 10 mai 2010 este nelegală, deoarece executorul

judecătoresc S.E. a efectuat o executare silită împotriva sa în afara

dispozițiilor legale care reglementează această materie.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține

următoarele:

Prin Ordonanța din 10 mai 2010 a procurorului de pe lângă

Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.E.

- executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288

C. pen., conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.; pentru art. 292 C. pen.,

conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.; pentru art. 289 C. pen., conform art. 10

lit. a) C. proc. pen.; pentru art. 246 C. pen. (două infracțiuni), conform art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru a emite această soluție, procurorul a reținut că la

data de 3 august 2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Tg. Mureș Dosarul nr. 143/P/2009, urmare a plângerii penale formulate de T.M.M.

(la 29 iulie 2009), îndreptată împotriva executorului judecătoresc S.E. din

Miercurea-Ciuc și împotriva numitei M.A.M. - reprezentant al SC C.H. SRL.

Prin Ordonanța din 20 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Tg. Mureș a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale față de

S.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288, art. 289, art. 292 și art. 246

C. pen., conform dispozițiilor art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., precum și

disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Miercurea-Ciuc pentru competentă soluționare față de M.A.M., în

conformitate cu dispozițiile art. 32 raportat la art. 42 alin. (1) și art. 45

alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere T.M.M., la 16

noiembrie 2009, plângere pe care a adresat-o direct instanței de judecată,

respectiv Curții de Apel Tg. Mureș.

Prin Sentința penală nr. 6 din 11 februarie 2010, dată în

Dosarul nr. 499/43/2009, Curtea de Apel Tg. Mureș, în conformitate cu

dispozițiile art. 278 alin. (13) C. proc. pen., a trimis plângerea la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș constatând că petenta trebuia să respecte

dispozițiile procedurale, în sensul de a ataca ordonanța dispusă de procuror,

mai întâi la procurorul ierarhic superior, conform prev. art. 278 alin. (1) C.

proc. pen., lucru pe care nu l-a făcut.

Urmare a hotărârii Curții de Apel Tg. Mureș, cauza s-a

înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, unde prin

Ordonanța din 18 martie 2010, procurorul general adjunct a dispus admiterea

plângerii formulate, infirmarea soluției atacate și drept urmare, continuarea

și completarea cercetărilor. S-a arătat în soluția de infirmare că pentru

aflarea adevărului, justa soluționare a cauzei, se impunea administrarea

următoarelor mijloace de probă:

- verificarea nemijlocită a dosarelor execuționale nr. E/10/

2006 și E/176/2006;

- verificarea evidențelor CF referitoare la imobilul din

Miercurea-Ciuc, str. O.G. nr. 6, începând cu 17 iulie 2006, la zi;

- verificarea existenței la Dosarul E/176/2006 a unui extras

CF cu privire la acest imobil;

- reaudierea petentei T.M.M., a făptuitoarei S.E. și a

martorilor L.M.E. și S.L., precum și orice alte probe a căror administrare

rezultă că ar fi necesară soluționării cauzei.

Primind dosarul pentru soluționare la data de 19 martie

2010, s-a procedat în cauză la completarea cercetărilor conform dispozițiilor

procurorului ierarhic superior, fiind administrate toate actele menționate în

ordonanța de infirmare, mai puțin reaudierea petentei T.M.M. Acest lucru nu a

fost posibil deoarece, deși a fost legal citată pentru a se prezenta la parchet

pentru data de 19 aprilie 2010 ora 11:00, în vederea audierii, până la

sfârșitul programului de lucru, aceasta nu s-a prezentat, întocmindu-se în

acest sens proces-verbal.

Drept urmare, s-a avut în vedere la soluționarea prezentei

cauze plângerea penală, care reprezintă actul de sesizare în conformitate cu

prevederile art. 221 alin. (1) C. proc. pen., declarația dată în fața

procurorului (anterior infirmării soluției) de T.M.M. în calitate de persoană

vătămată, precum și toate actele administrate în cauză, anterior infirmării și

ulterior acesteia, când s-a procedat la completarea cercetărilor.

Pe baza actelor premergătoare administrate, s-au stabilit

următoarele:

Pentru făptuitoarea S.E., competența era atrasă în favoarea

parchetului, de calitatea de executor judecătoresc a acesteia, în conformitate

cu prevederile art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Pentru făptuitoarea M.A.M., reprezentantă a SC C.H. SRL, nu

s-au identificat împrejurări din cele prevăzute de art. 33 și art. 34 C. proc.

pen., care să atragă aplicarea art. 35 alin. (1) rap. la art. 45 alin. (1) C.

proc. pen., după cum această făptuitoare nu avea nicio calitate specială care

să atragă competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș. Astfel că

față de ea s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului

de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc.

Analizând cauza cu referire la executorul judecătoresc S.E.,

s-a constatat că plângerea - care a constituit actul de sesizare - nu a lămurit

în concret care este acuza adusă acesteia, din cuprinsul ei rezultând doar o

enumerare de texte legale. Acesta a fost motivul pentru care s-a impus și

procedat la audierea lui T.M.M. În declarația dată la procuror la 8 octombrie

2009, persoana vătămată și-a precizat acuzele, după cum urmează:

1 - a arătat că deși a mai formulat plângeri penale

împotriva executorului judecătoresc S.E., cu privire la actele de executare

desfășurate în Dosarele nr. E/10/2006 și E/176/2006, în prezenta cauză era

nemulțumită de alte acte decât cele pe care le-a menționat în acele dosare, mai

exact a susținut că în procesul-verbal încheiat la 12 decembrie 2006

făptuitoarea a menționat ca măsuri luate înscrierea în CF, mențiune falsă, în

opinia lui T.M.M., deoarece pe baza verificărilor sale la cartea funciară a

constatat că acest lucru nu s-a întâmplat. Persoana vătămată și-a precizat în

acest sens acuza că făptuitoarea a săvârșit prin această mențiune din

procesul-verbal infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, faptă prev. de

art. 288 C. pen.;

2 - o altă acuză - precizată prin declarația dată la

procuror - a fost aceea de fals în declarații, faptă prev. de art. 292 C. pen.,

constând în aceea că (urmare a unei notificări transmise de persoana vătămată)

făptuitoarea i-ar fi spus că s-a pornit altă executare legală, fapt neadevărat,

deoarece, în opinia ei, cea de-a doua executare a fost nelegală;

3 - o altă acuză a fost aceea de fals intelectual, faptă

prev. de art. 289 C. pen., constând în demararea unui nou dosar execuțional (176/E/2006)

înainte de a avea motivarea deciziei prin care fuseseră anulate actele de

executare din primul dosar execuțional (10/E/2006);

4 - o altă acuză conturată în declarația persoanei vătămate

era aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută

de art. 246 C. pen., constând în aceea că făptuitoarea a virat banii lui M.A.M.

- reprezentanta SC C.H. SRL, înainte ca decizia irevocabilă pronunțată de

instanță să fie motivată.

Înainte de a trece la analiza acuzelor, raportat la rezultatul

actelor premergătoare administrate, s-a menționat faptul că actele de executare

desfășurate de făptuitoare în dosarele execuționale 10/E/2006 și 176/E/2006 au

mai făcut obiectul altor dosare soluționate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Ape Tg. Mureș, respectiv:

- Dosarul 32/P/2007, în care prin Rezoluția din 15 ianuarie

2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.E. (între altele) pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în legătură cu actele de executare desfășurate în dosarul execuțional

10/E/2006.

- Dosarul 149/P/2008, în care prin Ordonanța din 27 martie

2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.E. (între altele) pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), în

legătură cu actele de executare desfășurate în Dosarul execuțional nr.

176/E/2006.

Deși aceste soluții nu au statutul unor hotărâri cu

autoritate de lucru judecat deoarece persoana vătămată nu a uzat de plângerile

întemeiate pe dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și art. 278

1

C. proc. pen., conținutul lor reflecta faptul că procurorul a analizat toate

actele de executare desfășurate (prin menționarea dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen.) constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în niciunul din

cele două dosare.

De asemenea, important a fost de menționat faptul că actele

de executare desfășurate în cele două dosare execuționale, E/102006 și

E/176/2006, au fost anulate de instanța de judecată nu pentru că executorul ar

fi avut vreo culpă în derularea lor, ci pentru că în ambele cazuri instanța de

judecată a încuviințat executarea unor obligații ce nu intrau în conținutul

unui raport juridic dovedit între părți. Chitanța „promisiune de vânzare"

(autentificată prin Încheierea nr. 2237 din 28 aprilie 2004) - din Dosarul

10/E/2006 și cele două contracte de împrumut, unul autentificat prin Încheierea

nr. 1711 din 6 noiembrie 2003 și act de garanție imobiliară autentificat prin

Încheierea nr. 1712 din 7 noiembrie 2003 și al doilea contract de împrumut

autentificat prin Încheierea nr. 214 din 9 februarie 2004 - act de garanție

imobiliară autentificat prin Încheierea 215 din 9 februarie 2004 - din Dosarul

176/E/2006, s-a apreciat că nu pot constitui titluri executorii și că în mod

greșit instanța de judecată a încuviințat în ambele cazuri începerea executării

silite. Este evident însă că executorul a procedat în conformitate cu

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 188/2000 (conform cărora nu poate refuza

îndeplinirea unui act ce intră în competența sa) coroborate cu dispozițiile

art. 372, art. 373 și urm. C. proc. civ., referitoare la solicitarea

încuviințării începerii executării silite în cauză. Întrucât prin Încheierea

nr. 1 din 9 februarie 2006 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc și apoi prin

Încheierea nr. 1 din 14 noiembrie 2006 a aceleiași judecătorii, s-a încuviințat

începerea executării silite în Dosarele 10/E/2006, respectiv 176/E/2006,

făptuitoarea a procedat la desfășurarea actelor de executare silită. Ulterior,

prin Decizia 566/R din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Harghita s-a constatat

nulitatea încuviințării dispuse prin Încheierea nr. 1 din 9 februarie 2006 și

prin Sentința civilă nr. 1601 din 2 octombrie 2008 a Judecătoriei

Miercurea-Ciuc s-a constatat nulitatea încuviințării dispuse prin Încheierea

nr. 1 din 14 noiembrie 2006, consecința fiind în ambele cazuri anularea actelor

de executare din Dosarele 10/E/2006 și 176/E/2006.

Analizând acuzele aduse de persoana vătămată, așa cum au

fost precizate prin actul de sesizare și prin declarația dată la procuror,

precum și așa cum au rezultat după completarea cercetării, s-au constatat

următoarele:

faptă prevăzută de art. 288 C. pen., T.M.M. a precizat că a constatat că, în

procesul-verbal de situație încheiat la 12 decembrie 2006 în Dosarul

execuțional nr. E/176/2006, făptuitoarea a menționat „înscriere în C.F.",

la rubrica „măsuri luate/constatări", mențiune falsă în opinia persoanei

vătămate. S-a constatat că deși în Ordonanța din 27 martie 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș a fost analizată activitatea executorului

judecătoresc în legătură inclusiv cu încheierea procesului-verbal din 12

decembrie 2006, persoana vătămată a arătat că urmarea acestei mențiuni făcute

în procesul-verbal a descoperit-o abia la 29 iulie 2009, așa încât apreciază că

este vorba despre o altă faptă: la data de 29 iulie 2009, Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc, a comunicat Judecătoriei Miercurea-Ciuc

copia fidelă a cărții funciare nr. X, în Dosarul civil 1489/258/2009 în care

T.M.M. avea calitatea de reclamantă. Studiind această copie fidelă, persoana

vătămată a constatat că nu era înscrisă în CF proprietatea asupra imobilului,

așa cum se menționează în procesul-verbal.

În legătură cu această acuză, se constată că T.M.M. era în

eroare cu privire la înțelesul mențiunii „înscriere în C.F.", această

mențiune neînsemnând înscrierea proprietății asupra imobilului în cartea

funciară, ci având cu totul altă semnificație. Și anume, în conformitate cu

prevederile art. 497 alin. (1) C. proc. civ. - „executorul - după întocmirea

procesului-verbal de situație va soma pe debitor (...)", iar în

conformitate cu prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ., executorul va lua

măsuri ca somația prevăzută în alin. (1) să fie înscrisă în cartea funciară.

De altfel, din studiul Dosarului execuțional nr. E/176/2006,

s-a constatat că la fila 17 se afla procesul-verbal de situație încheiat la 12

decembrie 2006, iar la fila 18 se afla adresa din aceeași zi prin care

executorul judecătoresc S.E. solicita Oficiului de Cadastru și Publicitate

Imobiliară, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ.

înscrierea somației în CF.

Drept urmare, s-a constatat că mențiunea pretins falsă din

procesul-verbal de situație era o mențiune corectă, legală, făcută în

conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel că fapta

reclamată nu există, motiv pentru care s-a dispus, conform prevederilor art.

288 C. pen., față de S.E., neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

prevăzută de art. 292 C. pen.), precizată în declarația dată la procuror, în

sensul că făptuitoarea i-ar fi spus într-o împrejurare, verbal, că ar fi

demarat o altă executare legală, lucru total neadevărat deoarece executarea

silită demarată de aceasta era în opinia lui T.M.M., nelegală, s-au constatat

următoarele:

Infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. prevede ca

declararea necorespunzătoare a adevărului să fie făcută unui organ sau

instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145

C. proc. pen., înțelegându-se prin aceasta, inclusiv un funcționar care ar

lucra în cadrul unei asemenea instituții sau organizații. Este evident că speța

nu se află în această situație cerută de textul de lege (nemaivorbind de faptul

că declarația neadevărată trebuie să producă consecințe juridice), declarația

fiind făcută în fața lui T.M.M.

Față de cele prezentate s-a apreciat că fapta reclamată nu

există și s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 10 lit. a) C.

proc. pen. și art. 292 C. pen., față de S.E.

falsul intelectual pe care executorul judecătoresc l-ar fi comis în momentul în

care a demarat o altă executare silită într-un alt dosar execuțional,

E/176/2006, fără a aștepta motivarea Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie 2006 a

Tribunalului Harghita prin care s-a admis recursul său, dispunându-se anularea

tuturor actelor de executare silită din Dosarul nr. E/10/2006, s-au constatat

următoarele:

Infracțiunea reclamată, aceea de fals intelectual (prev. de

art. 289 C. proc. pen.), presupune falsificarea unui înscris oficial cu

prilejul întocmirii acestuia, în speță al vreunui act al Dosarului nr.

E/176/2006, prin atestarea de fapte sau împrejurări necorespunzătoare

adevărului sau prin omisiunea, cu știință, a inserării unor date. Din studiul

celor două dosare de executare în original, după infirmarea soluției când s-a

procedat la completarea cercetării, nu s-a identificat un asemenea înscris

falsificat. Drept urmare, aceste cerințe ale textului legal nu s-au regăsit în

acuza descrisă mai sus, astfel că s-a dispus, pentru art. 289 C. pen.,

neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât

fapta reclamată nu există.

4). Susținerea persoanei vătămate în sensul că făptuitoarea

nu putea demara procedura executări silite în Dosarul nr. 176/E/2006 înainte de

a avea motivarea Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie 2006, prin care au fost

anulate actele de executare în Dosarul nr. 10/E/2006 (înțelegându-se prin

aceasta că a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.), s-a considerat a fi neîntemeiată

pentru următoarele motive:

A. Din studiul Dosarului execuțional nr. 10/E/2006, a

înscrisurilor comunicate la 3 mai 2010 de Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Harghita - Biroul de cadastru și publicitate imobiliară

Miercurea-Ciuc, precum și pe baza declarațiilor făptuitoarei și a martorului

L.M.E., s-au stabilit următoarele:

Urmare a cererii formulate de creditorul L.A. privind

executarea silită a unei chitanțe - „promisiune de vânzare", autentificată

prin Încheierea nr. 2237 din 28 aprilie 2004, s-a încheiat între făptuitoarea

S.E. și creditorul L.A. un contract de executare silită, formându-se Dosarul

execuțional nr. 10/E/2010.

La data de 2 februarie 2006, făptuitoarea s-a adresat

Judecătoriei Miercurea-Ciuc, respectând dispozițiile art. 372 și 373 și urm. C.

proc. civ., pentru încuviințarea începerii executării silite, cerere ce a fost

admisă prin Încheierea nr. 1 din 9 februarie 2006, dată în Dosarul nr.

370/2003. La data de 13 februarie 2006 s-a comunicat debitoarei T.M.M. somația

în care se făcea mențiunea că în caz de neconformare se va proceda la

executarea silită prin vânzarea la licitație a bunurilor mobiliare sau

imobiliare, poprire. La data de 8 martie 2006, făptuitoarea a încheiat un

proces-verbal de situație privind imobilul aparținând debitoarei și la 9 martie

2006 i-a comunicat somația în sensul achitării debitului, precum și faptul că

în caz de neconformare se va proceda la vânzarea prin licitație a imobilului.

La aceeași dată a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară

înscrierea somației în cartea funciară, conform prevederilor art. 497 alin. (2)

C. proc. civ. În continuarea actelor de executare făptuitoarea a început

vânzarea la licitație, în sensul că a verificat drepturile reale și alte

sarcini ce grevau imobilul urmărit, a afișat publicațiile de vânzare (la 10

aprilie 2006, 18 mai 2006, 6 iunie 2006).

Din procesul-verbal de licitație întocmit la 27 iunie 2006 a

rezultat că la acea dată s-a prezentat la licitație doar L.M.E., în favoarea

căreia a fost adjudecat imobilul pentru suma de 56.250 RON. Actul de adjudecare

s-a întocmit la 17 iulie 2006. Așa cum rezultă din înscrisurile comunicate de

Biroul de cadastru și publicitate imobiliară, din CF X, foaia de proprietate B,

nr. de ordine 10, la data de 18 iulie 2006, în baza actului de adjudecare și a

procesului-verbal de licitație s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de

cumpărare asupra apartamentului (de sub A.l înscris de sub B.3), în favoarea

lui L.M.E.

Audiată fiind în calitate de martor, la data de 19 aprilie

2010, aceasta a declarat că nu a intrat niciodată în posesia efectivă a

apartamentului, pentru că după aproximativ 2 luni de zile de la adjudecare a

fost informată de făptuitoare că există o hotărâre irevocabilă a instanței de

judecată prin care toate actele de executare desfășurate în Dosarul nr.

10/E/2006 fuseseră anulate (fiind vorba în speță de Decizia nr. 566 din 19

octombrie 2006 a Tribunalului Harghita). De asemenea, martora a precizat că

într-un interval scurt de timp și-a recuperat banii, care erau consemnați la C.

Analizând cronologic aceste ultime acte de executare, s-a constatat că:

- la 27 iunie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de licitație;

- la 17 iulie 2006 s-a întocmit actul de adjudecare;

- la 18 iulie 2006 s-a intabulat dreptul de proprietate

asupra imobilului în favoarea lui L.M.E.;

- la 26 septembrie 2006 s-a încheiat procesul-verbal de

distribuire a sumelor;

- la 30 octombrie 2006, L.M.E. a primit întreaga sumă de

bani pe care o investise, de la făptuitoare. Acest lucru s-a dovedit prin

coroborarea declarației martorei cu dovada înscrisă în „registrul de

valori" aflat la biroul făptuitoarei, după care s-a depus la dosar o copie

din care rezultă la nr. de ordine A și B (din anul 2006) că sumele consemnate

la CEC: 7.500 lei și 48.750 lei, au fost restituite lui L.M.E. la 30 octombrie

2006, pe bază de semnătură.

B. Din studiul dosarului execuțional nr. 176/E/2006, a

înscrisurilor comunicate la 03 mai 2010 de Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliara Miercurea-Ciuc, precum și pe baza declarațiilor făptuitoarei și a

martorului S.L., s-au stabilit următoarele:

La data de 31 octombrie 2006, s-a înregistrat la biroul

făptuitoarei cererea de executare silită formulată de creditorul SC C.H. SRL,

s-a încheiat un contract de executare între creditor și S.E., formându-se

Dosarul execuțional nr. 176/E/2006.

Făptuitoarea a solicitat, în conformitate cu prevederile

art. 372, art. 373 C. proc. civ., încuviințarea începerii executării silite,

Judecătoria Miercurea-Ciuc admițând cererea prin Încheierea nr. 1 din 14

noiembrie 2006. La data de 4 decembrie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de

stabilire a cheltuielilor de executare și la aceeași dată s-a emis somația care

a fost comunicată debitoarei T.M.M.

La data de 12 decembrie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de

situație, care descria imobilul urmărit.

La aceeași dată, prin adresa către Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc s-a solicitat, în conformitate cu

prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ., înscrierea somației în cartea

funciară. La aceeași dată, 12 decembrie 2006, s-a emis o a doua somație către

debitoarea T.M.M., care i-a fost comunicată prin afișare la 15 decembrie 2006.

A fost desemnat în cauză expertul C.M., pentru a proceda la evaluarea

imobilului debitoarei. La 8 ianuarie 2007, a fost întocmit raportul de

expertiză tehnică. La 9 ianuarie 2007, s-a întocmit un nou proces-verbal de

stabilire a cheltuielilor de executare, în sensul că la suma stabilită la 4

decembrie 2006 se adaugă suma de 250 RON, reprezentând contravaloarea

expertizei. La 18 ianuarie 2007, 26 februarie 2007 și 12 martie 2007 s-au emis

publicațiile de vânzare ale imobilului, care stabileau datele fixate pentru

licitație (ultima fiind 2 aprilie 2007), precum și prețul de pornire.

Urmare a acestor publicații s-au înscris pentru licitație

numiții P.J., S.O. și S.L.

La data de 2 aprilie 2007 s-a încheiat procesul-verbal de

licitație imobiliară, în care s-a consemnat modul în care a decurs licitația,

stabilindu-se în final ca adjudecatar-cumpărător numitul S.L. De menționat că

la licitație nu a participat creditorul SC C.H. SRL, dar a fost prezentă

debitoarea T.M.M. Actul de adjudecare a fost întocmit de făptuitoare la data de

20 aprilie 2007 și a fost comunicat debitoarei T.M.M.

La data de 7 mai 2007 și 16 mai 2007, atât debitoarea, cât

și creditoarea au fost invitate la distribuirea prețului obținut din vânzarea

imobilului. La data de 28 mai 2007, s-a încheiat procesul-verbal de eliberare a

sumelor rezultate din executarea silită a debitoarei. Deși inițial a lipsit, în

cursul aceleiași zile, 28 mai 2007, T.M.M. s-a prezentat la făptuitoare,

preluând pe bază de semnătură un exemplar din acest proces-verbal, precum și un

exemplar al procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 24

mai 2007.

Din studiul Dosarului execuțional nr. 176/E/2006 a rezultat

că ulterior ultimului act de eliberare a sumelor, din 28 mai 2007, debitoarea

T.M.M. a formulat mai multe contestații la executare, acestea fiind soluționate

de instanța de judecată ulterior acestei date (în acest sens, actele aflate în

Dosarul execuțional nr. 176/E/2006 s-au depus la biroul făptuitoarei ulterior

trimiterii dosarului la instanța de judecată, pentru judecarea contestațiilor,

unde se află și în prezent. Dovada faptului că acest dosar se află în prezent

Ia Judecătoria Miercurea-Ciuc a fost Adresa din 7 aprilie 2010, pe baza căreia

instanța de judecată a pus la dispoziția făptuitoarei Dosarul execuțional nr.

176/E/2006, pentru a putea fi prezentat procurorului spre studiu la data de 15

aprilie 2010, cu ocazia audierii lui S.E.).

Din declarația martorului S.L., dată la procuror în 19

aprilie 2010, a rezultat faptul că acesta a luat cunoștință de existența

licitației cu privire la imobilul în cauză dintr-o publicație locală și că

având în vedere prețul extrem de atractiv afișat pentru un apartament situat în

centrul orașului Miercurea-Ciuc, s-a hotărât să participe.

Martorul a arătat că au participat la licitație încă două

persoane, și că el a câștigat licitând mai mult, respectiv suma de 76.500 RON.

A declarat, de asemenea, că dreptul său de proprietate a fost înscris în CF,

din câte își aduce aminte, în prima parte a anului 2008. Din înscrisurile

comunicate însă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Miercurea-Ciuc, respectiv CF X, la nr. de ordine 13 a rezultat că intabularea

dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare asupra apartamentului de sub A.l

înscris sub B.12, în favoarea lui S.L. s-a realizat la data de 20 decembrie

2007.

Martorul a declarat că nu a intrat niciodată în posesia

efectivă a apartamentului pentru că după ce a câștigat licitația și i s-a

înscris dreptul de proprietate, au început o serie de procese civile inițiate

de T.M.M., la care el nu a participat, angajându-și un avocat, pe care l-a

împuternicit să-i rezolve problema, fie să intre în posesia efectivă a

apartamentului, fie să i se restituie banii (cu sumele actualizate). Martorul a

mai declarat că nici în prezent procesele civile nu sunt finalizate.

În legătură cu susținerea persoanei vătămate T.M.M., în

prezenta cauză, a faptului că S.E. nu avea dreptul să treacă la o nouă

executare a aceluiași imobil în Dosarul nr. 176/E/2006, înainte de motivarea

Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie 2006, care anulase actele de executare din

Dosarul execuțional nr. 10/E/2006, unde obiectul executării a fost același

imobil-apartament al ei, se constată următoarele:

- Prin Decizia nr. 566/R din 19 octombrie 2006 dată în Dosar

nr. 3580/2006, Tribunalul Harghita a admis recursul lui T.M.M. formulat

împotriva Sentinței civile nr. 650 din 4 mai 2006 a Judecătoriei

Miercurea-Ciuc, anulând actele de executare din Dosarul execuțional nr.

10/E/2006.

- Conform declarației făptuitoarei (dată la procuror la 15

aprilie 2010), a rezultat că debitoarea i-a adus la cunoștință executorului

judecătoresc conținutul acestei decizii la 23 noiembrie 2006, iar a doua zi, la

24 noiembrie 2006, S.E. s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că a

întocmit procesul-verbal privind întoarcerea executării silite (aflat la fila

131 a Dosarului execuțional nr. 10/E/2006).

- Anterior luării la cunoștință de această decizie,

respectiv la data de 31 octombrie 2006, făptuitoarea, urmare a cererii

creditorului SC C.H. SRL, a format Dosarul execuțional nr. 176/E/2006. Tot

anterior luării la cunoștință de conținutul Deciziei nr. 566/R/2006, respectiv

la 14 noiembrie 2006, instanța de judecată a admis cererea privind

încuviințarea începerii executării silite în Dosarul 176/E/2006.

- Între momentul încuviințării începerii executării silite

în Dosarul 176/E/2006 din 14 noiembrie 2006 și cel al emiterii somației de

executare din 4 decembrie 2006 (în același dosar), făptuitoarea a luat

cunoștință de hotărârea irevocabilă a instanței și a procedat la 24 noiembrie

2006 la întoarcerea executării silite în Dosarul nr. 10/E/2006. Acest lucru

însă nu a reprezentat, din punct de vedere legal, vreun impediment în

continuarea executării în Dosarul nr. 176/E/2006, unde creditor era SC C.H.

SRL, deoarece la 4 decembrie 2006 somația viza obligarea debitoarei la plata

sumei datorate, și nu urmărirea și vânzarea la licitație a imobilului.

Mai mult de atât, din studiul actelor trimise de Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc, referitor la CF X, la foaia

de proprietate B, nr. de ordine 12, apare la data de 12 decembrie 2007: „în

baza Sentinței civile nr. 650/2006 - Dos. 840/2006 a Judecătoriei

Miercurea-Ciuc, și Deciziei civile nr. 566/R/2006 - Dosar 3580/2006 a

Tribunalului Harghita, asupra apartamentului sub A. I. s-a restabilit situația

de CF anterioară și s-a reînscris dreptul de proprietate cu mențiunea titlului

inițial al cumpărării, act Y/2000 conform Încheierii de carte funciară nr.

Z/2000 și cu titlu de restabilire a stării de carte funciară anterioara în

favoarea lui T.M.M." (s-a constatat tot din înscrisurile existente că

Y/2000 era numărul contractului de vânzare-cumpărare autentificat, prin care

T.M.M. cumpărase apartamentul care s-a înscris în CF la 26 mai 2000 sub nr.

Z/2000).

S-a constatat deci că până la momentul adjudecării

apartamentului de către S.L., persoana vătămată a avut înscris dreptul de

proprietate în CF, în sensul restabilirii situației anterioare, astfel că nu

s-a putut dovedi încălcarea sau vătămarea intereselor acesteia. Drept urmare,

fapta reclamată și analizată mai sus, încadrată în dispozițiile art. 246 C.

pen., s-a apreciat că nu are întrunite elementele constitutive, astfel că s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, conform prevederilor art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

declarația dată la procuror la data de 8 octombrie 2009, în sensul că

făptuitoarea a săvârșit un abuz atunci când, urmare a procesului-verbal de

distribuire a prețului din 28 mai 2007, a virat banii către reprezentanta SC

C.H. SRL, M.A.M., fără a aștepta motivarea deciziei irevocabile a instanței,

s-au constatat următoarele: persoana vătămată a uzat de calea legală a

contestației în anulare cu privire Ia acest proces-verbal. Prin Sentința civilă

nr. 1762 din 15 noiembrie 2007 dată în Dosar nr. 1313/258/2007, Judecătoria

Miercurea-Ciuc a respins contestația formulată.

Împotriva acestei hotărâri T.M.M. a declarat recurs.

Prin Decizia civilă nr. 96/R din 20 februarie 2008,

Tribunalul Harghita a admis calea de atac formulată, a casat hotărârea atacată

și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 1320 din 6 august 2008, Judecătoria

Miercurea-Ciuc a respins din nou contestația formulată, apreciind că procedura

referitoare la distribuirea prețului (invitarea părților în mod repetat,

întocmirea procesului-verbal de distribuire a prețului) s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor legale. Ca atare, sus-numita a uzat de calea legală

și contestația acesteia a fost respinsă de instanța civilă. În raport de

dispozițiile Legii nr. 188/2000 coroborate cu dispozițiile art. 562, 569 și 570

C. proc. civ., s-a constatat că făptuitoarea și-a respectat atribuțiile în

legătură cu distribuirea sumelor realizate din executarea silită, astfel că,

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, s-a dispus pentru această faptă (prev. de art.

246 C. pen.) neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei ordonanțe petenta a formulat plângere,

care a fost respinsă, ca tardivă, prin Ordonanța din 23 iunie 2010 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș.

În motivarea acestei ordonanțe s-a reținut că, în

conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) C. proc. pen., copia Ordonanței

din 10 mai 2010 i-a fost comunicată petentei la data de 14 mai 2010 (conform

dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la Dosar nr.

143/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș).

La data de 7 iunie 2010, petenta T.M.M. a expediat poștal,

prin scrisoare recomandată, plângerea împotriva acestei ordonanțe de neîncepere

a urmăririi penale, care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Tg. Mureș la data de 9 iunie 2010.

Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen., plângerea

împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale se face în termen de 20

de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță (sau rezoluție).

Potrivit art. 186 C. proc. pen., la calcularea termenelor

procedurale pe zile se pornește de la ziua menționată în actul care a provocat

curgerea termenului (alin. (1)), ziua de la care începe să curgă termenul și

ziua în care acesta se împlinește neintrând în calcul (alin. (2)).

Sunt considerate făcute în termen, conform art. 187 alin.

(1) C. proc. pen., actele depuse înăuntrul termenului prevăzut de lege la

oficiul poștal prin scrisoare recomandată.

Față de aceste dispoziții legale s-a constatat că plângerea

petentei T.M.M. împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 10

mai 2010, dată în Dosarul nr. 143/P/2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Tg. Mureș era tardivă, termenul de 20 de zile prevăzut de lege - calculat

conform dispozițiilor art. 186 alin. (1) și (2) combinat cu art. 187 alin. (1)

C. proc. pen., împlinindu-se la data de 4 iunie 2010 (zi de vineri).

Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede

un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul

dreptului și nulitatea actului făcut peste termen (art. 185 alin. (1) C. proc.

pen.).

În termenul legal prevăzut de art. 278

1

alin. (1)

C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanța de judecată.

Plângerea petentei nu este fondată, pentru următoarele

considerente:

În mod corect procurorul, prin Ordonanța din 10 mai 2010, a

dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la infracțiunile reclamate de

petentă, ca fiind comise de către executorul judecătoresc S.E., întrucât din

actele dosarului rezultă fără niciun dubiu că executarea silită în Dosarul

execuțional nr. 10/E/2006, respectiv 176/E/2006 ale B.E.J. S.E., a fost

încuviințată de către instanțele de judecată, executorul judecătoresc fiind

obligat, prin lege, să procedeze la executarea silită din moment ce s-a admis

cererea creditorului și s-a încuviințat executarea silită a debitoarei.

Faptul că în aceste dosare execuționale s-a admis

contestația petentei și s-a dispus anularea formelor de executare silită nu

este culpa executorului judecătoresc, pentru că în aceste dosare execuționale

instanța de judecată a greșit atunci când a încuviințat executarea silită pe

baza unor acte care nu constituiau titluri executorii, executorul judecătoresc

neavând nicio culpă.

Prin urmare, sub acest aspect, Ordonanța procurorului din 10

mai 2010 este legală și temeinică, urmând a fi menținută de către instanța de

judecată.

Cu privire la cel de-al doilea motiv al plângerii, instanța

constată că nici acesta nu este fondat.

După cum rezultă din actele Dosarului de urmărire penală nr.

143/P/2009, Ordonanța din 10 mai 2010 i-a fost comunicată petentei la data de

14 mai 2010, la adresa indicată de petentă în plângere, respectiv localitatea

Miercurea-Ciuc, al. O.G., nr. 6, județul Harghita, procedura realizându-se prin

afișare.

Prin urmare, având în vedere că ordonanța i-a fost

comunicată la data de 14 mai 2010, în mod corect procurorul general adjunct al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca tardivă

plângerea petentei formulată la data de 7 iunie 2010, depășindu-se astfel

termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., deoarece

termenul trebuie socotit de la data de 14 mai 2010, când s-a realizat procedura

prin afișare, și nu de la data de 19 mai 2010, când petenta susține că a intrat

efectiv în posesia ordonanței.

De asemenea, nu se poate reține nici susținerea petentei că

dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare nu cuprinde ștampila oficiului

poștal din Miercurea-Ciuc, întrucât această ștampilă este aplicată pe document

la data de 14 mai 2010.

Față de considerentele expuse, instanța, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., urmează să respingă ca nefondată plângerea

petentei T.M.M. împotriva Ordonanței din 10 mai 2010 emisă de procurorul din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și, în consecință,

urmează să mențină ordonanța atacată.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara

T.M.M., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și cu ocazia

rejudecării în fond a se dispune trimiterea plângerii la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Tg. Mureș în vederea începerii urmăririi penale a executorului

judecătoresc S.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

288, 289, 292 și art. 246 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată,

în raport de motivele de critică invocate, cât și din oficiu sub toate

aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiționara T.M.M. se

privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal și temeinic, prin Ordonanța

atacată a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș din 20

octombrie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimatei executor

judecătoresc S.E. sub aspectul infracțiunilor imputate întrucât nu există, fie

după caz nu întrunesc elementele constitutive necesare, reținându-se în esență

că:

oficiale, faptă prevăzută de art. 288 C. pen., recurenta petiționară T.M.M. a

precizat că aceasta constă în aceea că, în procesul-verbal de situație încheiat

la 12 decembrie 2006 în Dosarul execuțional nr. E/176/2006, făptuitoarea a

menționat „înscriere în C.F.", la rubrica „măsuri luate/constatări",

mențiune falsă în opinia persoanei vătămate. S-a constatat că, deși în

Ordonanța din 27 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș

a fost analizată activitatea executorului judecătoresc în legătură inclusiv cu

încheierea procesului-verbal din 12 decembrie 2006, persoana vătămată a arătat

că urmarea acestei mențiuni făcute în procesul-verbal a descoperit-o abia la 29

iulie 2009, așa încât apreciază că este vorba despre o altă faptă: la data de

29 iulie 2009, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc a

comunicat Judecătoriei Miercurea-Ciuc copia fidelă a cărții funciare nr. X, în

Dosarul civil nr. 1489/258/2009, în care T.M.M. avea calitatea de reclamantă.

Studiind această copie fidelă, persoana vătămată a constatat că nu era înscrisă

în CF proprietatea asupra imobilului, așa cum se menționează în

procesul-verbal.

În legătură cu această acuză se constată că recurenta

petiționară T.M.M. era în eroare cu privire la înțelesul mențiunii „înscriere

în C.F.", această mențiune neînsemnând înscrierea proprietății asupra

imobilului în cartea funciară, ci având cu totul altă semnificație, și anume,

în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) C. proc. civ. - „executorul -

după întocmirea procesului-verbal de situație va soma pe debitor (...)",

iar în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ., executorul

va lua măsuri ca somația prevăzută în alin. (1) să fie înscrisă în cartea

funciară.

De altfel, din studiul Dosarului execuțional nr. E/176/2006,

s-a constatat că la fila 17 se afla procesul-verbal de situație încheiat la 12

decembrie 2006, iar la fila 18 se afla adresa din aceeași zi prin care executorul

judecătoresc S.E. solicita Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în

conformitate cu prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ., înscrierea

somației în CF.

Drept urmare, s-a constatat că mențiunea pretins falsă din

procesul-verbal de situație era o mențiune legală, făcută în conformitate cu

dispozițiile Codului de procedură civilă, astfel că fapta imputată nu există,

motiv pentru care procurorul în mod legal a dispus, conform prevederilor art.

288 C. pen., față de S.E., neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

prevăzută de art. 292 C. pen.), precizată în declarația dată la procuror, în

sensul că făptuitoarea i-ar fi spus într-o împrejurare, verbal, că ar fi

demarat o altă executare ce era în opinia lui T.M.M., nelegală, s-au constatat

următoarele:

Infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. prevede ca

declararea necorespunzătoare a adevărului să fie făcută unui organ sau

instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145

C. proc. pen., înțelegându-se prin aceasta inclusiv un funcționar care ar lucra

în cadrul unei asemenea instituții sau organizații. Or, în speță, nu se află în

această situație cerută de textul de lege, întrucât declarația a fost făcută în

fața lui T.M.M.

Față de cele prezentate, judicios procurorul a statuat că

fapta reclamată nu există și s-a dispus neînceperea urmăririi penale, conform

art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 292 C. pen., față de S.E.

pe care executorul judecătoresc l-ar fi comis în momentul în care a demarat o

altă executare silită într-un alt dosar execuțional, nr. E/176/2006, fără a

aștepta motivarea Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie 2006 a Tribunalului

Harghita, prin care s-a admis recursul său, dispunându-se anularea tuturor

actelor de executare silită din Dosarul E/10/2006, Înalta Curte are în vedere

următoarele:

Infracțiunea de fals intelectual (prevăzută de art. 289 C.

proc. pen.) presupune falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii

acestuia, în speță, a vreunui act al Dosarului nr. E/176/2006, prin atestarea

de fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau prin omisiunea, cu

știință, a inserării unor date. Din studiul celor două dosare de executare în

original, după infirmarea soluției când s-a procedat la completarea cercetării,

nu s-a identificat un asemenea înscris falsificat. Drept urmare, aceste cerințe

ale textului legal nu s-au regăsit în speță, astfel că procurorul în mod legal

a dispus pentru art. 289 C. pen. neînceperea urmăririi penale, conform art. 10

lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta reclamată nu exista.

făptuitoarea intimată nu putea demara procedura executări silite în Dosarul nr.

176/E/2006 înainte de a avea motivarea Deciziei nr. 566/R din 19 octombrie

2006, prin care au fost anulate actele de executare în Dosarul nr. 10/E/2006

(înțelegându-se prin aceasta că a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.) este

neîntemeiată, pentru următoarele motive:

A. Din studiul Dosarului execuțional nr. 10/E/2006, a

înscrisurilor comunicate la 3 mai 2010 de Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Harghita - Biroul de cadastru și publicitate imobiliară

Miercurea-Ciuc, precum și pe baza declarațiilor făptuitoarei și a martorului

L.M.E., s-au stabilit următoarele:

Urmare a cererii formulate de creditorul L.A. privind

executarea silită a unei chitanțe - „promisiune de vânzare", autentificată

prin Încheierea nr. 2237 din 28 aprilie 2004, s-a încheiat între făptuitoarea

S.E. și creditorul L.A. un contract de executare silită, formându-se Dosarul

execuțional nr. 10/E/2010.

La data de 2 februarie 2006, făptuitoarea intimată

nominalizată s-a adresat Judecătoriei Miercurea-Ciuc, respectând dispozițiile

art. 372 și 373 și urm. C. proc. civ., pentru încuviințarea începerii

executării silite, cerere ce a fost admisă prin Încheierea nr. 1 din 9 februarie

2006, dată în Dosarul nr. 370/2003. La data de 13 februarie 2006 s-a comunicat

debitoarei petiționară recurentă T.M.M. somația în care se făcea mențiunea că

în caz de neconformare se va proceda la executarea silită prin vânzarea la

licitație a bunurilor mobiliare sau imobiliare, poprire. La data de 8 martie

2006, făptuitoarea intimată a încheiat un proces-verbal de situație privind

imobilul aparținând debitoarei, și la 9 martie 2006 i-a comunicat somația în

sensul achitării debitului, precum și faptul că în caz de neconformare se va

proceda la vânzarea prin licitație a imobilului. La aceeași dată a solicitat

Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară înscrierea somației în cartea

funciară, conform prev. art. 497 alin. (2) C. proc. civ. În continuarea actelor

de executare făptuitoarea a început vânzarea la licitație, în sensul că a

verificat drepturile reale și alte sarcini ce grevau imobilul urmărit, a afișat

publicațiile de vânzare (la 10 aprilie 2006, 18 mai 2006, 6 iunie 2006).

Din procesul-verbal de licitație întocmit la 27 iunie 2006 a

rezultat că la acea dată s-a prezentat la licitație doar L.M.E., în favoarea

căreia a fost adjudecat imobilul pentru suma de 56.250 RON. Actul de adjudecare

s-a întocmit la 17 iulie 2006. Așa cum rezultă din înscrisurile comunicate de

Biroul de cadastru și publicitate imobiliară, din CF X, foaia de proprietate B,

nr. de ordine 10, la data de 18 iulie 2006, în baza actului de adjudecare și a

procesului-verbal de licitație, s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu

de cumpărare asupra apartamentului (de sub A. l înscris de sub B.3), în

favoarea lui L.M.E.

Audiată fiind în calitate de martor la data de 19 aprilie

2010, aceasta a declarat că nu a intrat niciodată în posesia efectivă a

apartamentului, pentru că după aproximativ 2 luni de zile de la adjudecare a

fost informată de către făptuitoare că există o hotărâre irevocabilă a

instanței de judecată prin care toate actele de executare desfășurate în

Dosarul nr. 10/E/2006 fuseseră anulate (fiind vorba în speță de Decizia nr. 566

din 19 octombrie 2006 a Tribunalului Harghita). De asemenea, martora a precizat

că într-un interval scurt de timp și-a recuperat banii, care erau consemnați la

C. Analizând cronologic aceste ultime acte de executare, s-a constatat că:

- la 27 iunie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de

licitație;

- la 17 iulie 2006 s-a întocmit actul de adjudecare;

- la 18 iulie 2006 s-a intabulat dreptul de proprietate

asupra imobilului în favoarea lui L.M.E.;

- la 26 septembrie 2006 s-a încheiat procesul-verbal de

distribuire a sumelor;

- la 30 octombrie 2006, L.M.E. a primit întreaga sumă de

bani pe care o investise, de la făptuitoare. Acest lucru s-a dovedit prin

coroborarea declarației martorei cu dovada înscrisă în „registrul de

valori" aflat la biroul făptuitoarei, după care s-a depus la dosar o copie

din care rezultă la nr. de ordine A și B (din anul 2006) că sumele consemnate

la C., 7.500 RON și 48.750 RON, au fost restituite lui L.M.E. la 30 octombrie

2006, pe bază de semnătură.

B. Din studiul Dosarului execuțional nr. 176/E/2006, a

înscrisurilor comunicate la 3 mai 2010 de Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliara Miercurea-Ciuc, precum și pe baza declarațiilor făptuitoarei și a

martorului S.L., s-au stabilit următoarele:

La data de 31 octombrie 2006 s-a înregistrat la biroul

făptuitoarei cererea de executare silită formulată de creditorul SC C.H. SRL,

s-a încheiat un contract de executare între creditor și S.E., formându-se

Dosarul execuțional nr. 176/E/2006.

Aceeași făptuitoare a solicitat, în conformitate cu

prevederile art. 372, art. 373 C. proc. civ., încuviințarea începerii

executării silite, Judecătoria Miercurea-Ciuc admițând cererea prin Încheierea

nr. 1 din 14 noiembrie 2006. La data de 4 decembrie 2006 s-a întocmit

procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și la aceeași dată

s-a emis somația care a fost comunicată debitoarei T.M.M.

La data de 12 decembrie 2006 s-a întocmit procesul-verbal de

situație, care descria imobilul urmărit.

La aceeași dată, prin adresa către Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Miercurea-Ciuc s-a solicitat, în conformitate cu

prevederile art. 497 alin. (2) C. proc. civ., înscrierea somației în cartea

funciară și s-a emis o a doua somație către debitoarea T.M.M., care i-a fost

comunicată prin afișare la 15 decembrie 2006. A fost desemnat în cauză expertul

C.M., pentru a proceda la evaluarea imobilului debitoarei. La 8 ianuarie 2007 a

fost întocmit raportul de expertiză tehnică. La 9 ianuarie 2007 s-a întocmit un

nou proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în sensul că a

suma stabilită la 4 decembrie 2006 se adaugă suma de 250 RON, reprezentând

contravaloarea expertizei. La 18 ianuarie 2007, 26 februarie 2007 și 12 martie

2007 s-au emis publicațiile de vânzare ale imobilului, care stabileau datele

fixate pentru licitație (ultima fiind 2 aprilie 2007), precum și prețul de

pornire.

Urmare a acestor publicații s-au înscris pentru licitație

numiții P.J., S.O. și S.L.

La data de 2 aprilie 2007 s-a încheiat procesul-verbal de

licitație imobiliară, în care s-a consemnat modul în care a decurs licitația,

stabilindu-se în final ca adjudecatar-cumpărător numitul S.L. De menționat că

la licitație nu a participat creditorul SC C.H. SRL, dar a fost prezentă

debitoarea T.M.M. Actul de adjudecare a fost întocmit de făptuitoare la data de

20 aprilie 2007 și a fost comunicat debitoarei T.M.M.

La data de 7 mai 2007 și 16 mai 2007, atât debitoarea, cât

și creditoarea au fost invitate la distribuirea prețului obținut din vânzarea

imobilului. La data de 28 mai 2007 s-a încheiat procesul-verbal de eliberare a

sumelor rezultate din executarea silită a debitoarei. Deși inițial a lipsit, în

cursul aceleiași zile, 28 mai 2007, T.M.M. s-a prezentat la făptuitoare,

preluând pe baz