ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4424/2010

HOTĂRÂRE
08.12.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4424/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoare:

La 15 octombrie 2009 a fost înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș plângerea numitei M.L.D., prin

care solicita efectuarea de cercetări față executorii judecătorești S.Ș. și

P.l., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor (prevăzută de art. 246 C. pen.) și neglijență în

serviciu (prevăzută de art. 249 C. pen.).

În motivarea

plângerii sale, petenta a arătat că în Dosarul execuțional nr. 17/2009 al

Biroului executorilor judecătorești asociați "S.-P." cei doi executori

au îndeplinit în mod defectuos sau nu au îndeplinit anumite acte în exercitarea

atribuțiilor de serviciu referitoare la semnarea și modul de comunicare al

unora dintre actele de executare, precum și la modul în care ei au sesizat OCPI

în vederea înscrierii unei somații imobiliare în Cartea Funciară; în acest sens

petenta a susținut că:

- publicația de

vânzare imobiliară ce i-a fost comunicată la 18 august 2009 poartă semnătura

ambilor executori judecătorești, aspect contrazis, în opinia ei, de regulamentul

de funcționare al biroului executorilor judecătorești, aceștia trebuind să

conducă registre separate;

- că publicația de

vânzare nu a fost însoțită la momentul comunicării, nici de procesul-verbal de

situație și nici de cel referitor la cheltuielile de executare;

- că nu a fost atașat

publicației de vânzare nici raportul de evaluare a imobilului supus licitației;

- că nu a fost

înștiințată în legătură cu prezența unui expert evaluator și nu au solicitat

concursul organelor de poliție;

- că executorul P.l.

a solicitat OCPI înscrierea somației imobiliare în Cartea Funciară fără a a

atașa cererii un titlu executoriu.

Prin Rezoluția din 28

octombrie 2010 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș s-a dispus,

în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.:

- neînceperea

urmăririi penale față de executorii judecătorești S.Ș. și P.l. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

(prevăzută de art. 246 C. pen.) și neglijență în serviciu (prevăzută de art.

249 C. pen.).

Pentru a se dispune

astfel, s-a reținut că:

În conformitate cu

prevederile Legii nr. 188/2000, activitatea executorilor judecătorești se

desfășoară în cadrul unui birou în care pot funcționa unul sau mai mulți

executori judecătorești, unde cauzele vor fi luate împreună sau separat și vor

fi executate separate sau în comun, că potrivit Contractului de asociere dintre

cei doi, aceștia au un singur rând de registre, că la 14 ianuarie 2009

procesul-verbal privind cheltuielile cu executarea, titlul executoriu și

somația i-au fost comunicate prin afișare, debitoarea nefiind găsită la

domiciliu; s-a mai arătat că actele de executare desfășurate de făptuitori în

dosarul execuțional în care M.L.D. a avut calitatea de debitoare s-au îndeplinit

cu respectarea dispozițiilor Legii 188/2000 coroborate cu dispozițiile Codului

de procedură civilă, neidentificându-se încălcări care să atragă incidența

prevederilor art. 246 și ale art. 249 C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții petiționara a formulat plângere la procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, plângere care i-a fost respinsă, ca

neîntemeiată, prin Rezoluția din 7 decembrie 2009.

Nemulțumită,

petiționara s-a adresat instanței, potrivit art. 278

1

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, care, prin Încheierea din 26

aprilie 2010, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Curții

de Apel Cluj, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de petentă.

Prin Sentința penală

nr. 67 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.L.D. împotriva

Rezoluției din 28 octombrie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Târgu Mureș, rezoluție care a fost menținută cu obligarea petiționarei la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 50 RON.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că soluția dispusă de procuror și confirmată

de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Târgu Mureș

este legală și temeinică, că procurorul a răspuns punctual celor reclamate de

petentă și a depus diligențe pentru a primi, în original, dosarul execuțional,

constatând că nu există nereguli și că actele de executare silită au fost

întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva acestei

sentințe petiționara a declarat, în termen legal, recursul de față, la

dezbaterea căruia recurenta nu s-a prezentat și nici nu a depus motive de

recurs.

Recursul este nefondat.

Din examinarea

actelor dosarului și a considerentelor sentinței atacate, rezultă în mod

pregnant că soluția adoptată de procuror prin rezoluția atacată și confirmată,

atât de procurorul ierarhic superior, cât și de prima instanță, este temeinică

și legală, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., infracțiuni ce ar fi

fost săvârșite de executorii judecătorești S.Ș. și P.l.

Față de cele expuse,

în cauză nefiind motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond

și desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondat recursul declarat de petiționara M.L.D.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta-petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara M.L.D. împotriva Sentinței penale

nr. 67 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurenta-petiționară la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 decembrie 2010.

Sursă