ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1989/2010

Asupra contestației

în anulare de față: în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4127/1/2010

din 12 mai 2010, pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, contestatoarea D.S. a formulat contestație în anulare împotriva

Deciziei penale nr. 1794 din 5 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

pronunțată în Dosarul nr. 1449/1/2010, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit.

a) C. proc. pen. („când procedura de citare a părții pentru termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform

legii").

Prin decizia penală

contestată s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.C.

și partea responsabilă civilmente D.S. împotriva Încheierii din 15 februarie

2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

2942.1/40/2006.

În motivarea cererii

contestatoarea a arătat că invocă existența cazului de contestație prevăzut de

art. 286 lit. a) C. proc. pen. în raport cu Decizia penală nr. 1794 din 5 mai

2010, pronunțată în Dosarul nr. 1449/1/2010.

Cererea de

contestație în anulare, astfel motivată și întemeiată pe cazul prevăzut de art.

386 lit. a) C. proc. pen., este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în

baza art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în

continuare.

În conformitate cu

prevederile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., judecarea contestației în anulare

este supusă verificărilor prealabile pentru admiterea în principiu în cadrul

cărora trebuie să se constate, printre alte condiții cumulative, „că motivul pe

care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc.

pen.".

Cazul de contestație

în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., invocat în cerere de

contestatoare, presupune că procedura de citare a părții pentru termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs „să nu fi fost îndeplinită

conform legii".

În speță,

contestatoarea arată că nu a fost prezentă în fața Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data judecării recursului, având domiciliul în străinătate și că,

din motive medicale, nici avocata sa nu a putut fi prezentă.

În consecință,

apreciază că, judecând cauza în aceste condiții, instanța de recurs a încălcat

prevederile legale cu privire la citarea părților și dreptul la apărare.

Înalta Curte

constată, pe de o parte, că D.S. a fost legal citată pentru termenul din 5 mai

2010, iar, pe de altă parte, s-a respins cererea de amânare formulată de

apărătorul ales al recurentei D.S., având în vedere obiectul cauzei, care

reclama celeritate în soluționare și faptul că apărarea nu era obligatorie.

În consecință,

motivele invocate nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C.

proc. pen., cererea de contestație în anulare urmând a fi respinsă ca

inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoare la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.S. împotriva

Deciziei penale nr. 1794 din 5 mai 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1449/1/2010.

Obligă contestatoare

la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 mai 2010.