ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1989/2010

Asupra contestației în anulare de față: în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4127/1/2010 din 12 mai 2010, pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea D.S. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1794 din 5 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 1449/1/2010, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. („când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii"). Prin decizia penală contestată s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.C.

și partea responsabilă civilmente D.S. împotriva Încheierii din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2942.1/40/2006. În motivarea cererii contestatoarea a arătat că invocă existența cazului de contestație prevăzut de art. 286 lit. a) C. proc. pen. în raport cu Decizia penală nr. 1794 din 5 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1449/1/2010. Cererea de contestație în anulare, astfel motivată și întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în baza art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. În conformitate cu prevederile art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., judecarea contestației în anulare este supusă verificărilor prealabile pentru admiterea în principiu în cadrul cărora trebuie să se constate, printre alte condiții cumulative, „că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen.". Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., invocat în cerere de contestatoare, presupune că procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs „să nu fi fost îndeplinită conform legii". În speță, contestatoarea arată că nu a fost prezentă în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție la data judecării recursului, având domiciliul în străinătate și că, din motive medicale, nici avocata sa nu a putut fi prezentă.

În consecință, apreciază că, judecând cauza în aceste condiții, instanța de recurs a încălcat prevederile legale cu privire la citarea părților și dreptul la apărare. Înalta Curte constată, pe de o parte, că D.S. a fost legal citată pentru termenul din 5 mai 2010, iar, pe de altă parte, s-a respins cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurentei D.S., având în vedere obiectul cauzei, care reclama celeritate în soluționare și faptul că apărarea nu era obligatorie. În consecință, motivele invocate nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., cererea de contestație în anulare urmând a fi respinsă ca inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată contestatoare la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.S. împotriva Deciziei penale nr. 1794 din 5 mai 2010 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1449/1/2010. Obligă contestatoare la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2010.