ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1086/2015

Decizia nr. 1086/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin excepția de nelegalitate formulată în Dosarul nr. x/85/2012 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, reclamanta SC A. SRL, a solicitat în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, - constatarea nelegalității art. 15 din H.G. nr. 460/2005.

În motivarea excepției de nelegalitate, reclamanta a susținut că această dispoziție încalcă prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 și prevederile art. 21 alin. (2) respectiv art. 20 alin. (2) din Constituție precum și cele ale art. 6 parag. 1 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Mai arată reclamanta că publicitatea prin Buletinul Procedurilor de Insolvență se realizează doar față de persoanele abonate și nu erga omnes, astfel că nu se justifică cheltuirea unor sume de către neabonați pentru a verifica din când în când dacă debitorii săi sunt în insolvență.

Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, prin Încheierea din 24 februarie 2014 a constatat că actul administrativ în legătură cu care s-a invocat excepția de nelegalitate este relevant în cauză și ca urmare în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia pentru soluționarea excepției de nelegalitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/85/2012/a1.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României, a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă, față de calitatea de act normativ a hotărârii contestate și ca neîntemeiată, în subsidiar.

Pârâta SC B. SRL nu a depus întâmpinare.

La data de 21 martie 2014 Ministerul Justiției a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernului României prin care a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată.

Hotărârea Curții de Apel;

Prin sentința nr. 93/2014, Curea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Justiției și, în consecință, a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 15 din H.G. nr. 460/2005, invocată de reclamanta SC A. SRL în Dosarul nr. x/85/2012, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal , în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General și SC B. SRL prin lichidator judiciar C.

Pentru a se pronunța astfel, instanța examinând actele și lucrările dosarului,a reținut următoarele:

Cu privire la natura juridică a actului atacat instanța reținut că în cauză, instanța a reținut că se invocă un act administrativ unilateral cu caracter normativ emis în aplicarea prevederilor

art. 2

alin. (1) din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, precum și a altor acte normative cu incidență asupra acestei proceduri, cu modificările ulterioare, și cu prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

A mai constatat instanța că textul invocat de Guvern în justificarea excepției este cel al art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 modificat prin Legea nr. 76/2012,text care nu este incident în cauză, în forma arătată pentru că, așa cum s-a reținut de altfel și de către instanța de trimitere în încheierea de sesizare,

dosarul de insolvență în care a fost invocată excepția este înregistrat la data de 5 aprilie 2012, anterior datei de 15 februarie 2013, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 76/2013 și O.U.G. nr. 4/2013.

Concluzionează instanța că p

rincipiul stabilit este acela că actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în cadrul procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, modificarea având rolul de a include în sfera actelor și pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele normative, principiul coerenței legislative impunând soluția admisibilității excepției de nelegalitate atât pentru actele individuale cât și pentru cele normative, pentru ca acest mijloc de apărare să nu își piardă funcția pentru care a fost creat.

În ce privește fondul excepției, instanța a constată că argumentele reclamantei nu sunt de natură să conducă la concluzia încălcării normelor cu forță juridică superioară indicate.

Potrivit art. 15 din H.G. nr. 460/2005

privind conținutul, etapele, condițiile de finanțare, publicare și distribuire a Buletinului Procedurilor de Insolvență

„

Oficiul Național al Registrului Comerțului furnizează informații din Buletin și eliberează copii certificate de pe actele de procedură publicate în Buletin, la cerere, contra cost, pe bază de tarife stabilite prin ordin al ministrului justiției, actualizate anual în funcție de rata inflației.”

În concret reclamanta susține că textul criticat împiedică un comerciant care nu este abonat să afle dacă vreunul din partenerii săi contractuali au intrat în insolvență și implicit de a acționa pentru valorificarea drepturilor sale ca și creditor în procedura și termenele reglementate de Legea nr. 85/2006.

Reține în continuare instanța că, din analiza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006, se poate constata că principiul privind citarea creditorilor prin intermediul Buletinului Procedurilor de Insolvență este consacrat de lege, la fel ca și excepțiile de la acesta.

Art. 15 din H.G. nr. 460/2005 face parte din cap. III al acestui act normativ, intitulat

Modalități de finanțare a publicării Buletinului procedurilor de insolvență și reglementează una din modalitățile de obținere a fondurilor, respectiv serviciile pe care le prestează contra cost: furnizarea de informații și eliberarea de copii certificate.

În ce privește informațiile legate de intrarea în insolvență a diferiților comercianți, relevante sunt dispozițiile art. 12 alin. (5) din același act normativ, potrivit căruia

Oficiul Național al Registrului Comerțului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvență, care va cuprinde următoarele informații: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvență și instanța pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanța judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii și numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor.

Așadar orice creditor diligent are acces gratuit la informațiile privitoare la intrarea în insolvență a unui partener contractual, astfel că acesta poate alege, fără nici un obstacol financiar, dacă să participe sau nu în procedura prevăzută de Legea 85/2006 (din această perspectivă dispozițiile art. 15 din H.G. nr. 460/2005 nu au nici o influență). În cazul în care alege opțiunea de a participa, atunci el va trebui să se conformeze regulilor prevăzute de art. 7 alin. (1), (3) teza a II-a, art. 7, art. 8 și art. 9 din Legea nr. 85/2006 și să ia cunoștință de aspectele procedurale relevante din cuprinsul Buletinului Procedurilor de Insolvență, chiar dacă aceasta presupune un efort financiar din partea sa.

În ce privește pretinsa afectare a dreptului de acces la justiție în conținutul definit de art. 21 din Constituție, respectiv art. 6 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin condiționarea participării la proces de realizarea unor cheltuieli chiar instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, ocazie cu care a statuat că „accesul liber la justiție și exercitarea dreptului de apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, condiționări ce pot îmbrăca și forma unor obligații de ordin financiar. În mod evident, aceste condiționări trebuie să își găsească o justificare rezonabilă și proporțională cu obiectivul propus și să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale mai sus menționate.

Or, Curtea a reținut că citarea și comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii. Acestea constituie o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor.”

Conchizând, instanța a reținut că art. 15 din H.G. nr. 460/2005 nu influențează în nici un mod exercitarea dreptului oricărui creditor de a fi informat cu privire la intrarea în insolvență a unui debitor iar condiționarea încunoștințării prin Buletinul Procedurilor de Insolvență a celui dintâi, în scopul participării la etapele ulterioare declarării insolvenței, de plata unui abonament, nu încalcă dreptul de acces la justiție.

Ca atare art. 15 din H.G. nr. 460/2005 nu încalcă prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 și prevederile art. 21 alin. (2) respectiv art. 20 alin. (2) din Constituție precum și cele ale art. 6 parag. 1 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care criticile de nelegalitate se dovedesc a fi neîntemeiate.

Calea de atac exercitată;

Reclamanta SC A. SRL a promovat recurs împotriva sentinței nr. 93 din 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și admiterea excepției de nelegalitate, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Cea mai mare parte a motivării căii de atac cuprinde dezvoltarea motivului prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în care partea a arătat că sentința atacă este nelegală, pentru că reținerea instanței potrivit căreia „orice creditor diligent are acces gratuit la informațiile privitoare la intrarea în insolvență a unui partener contractual, astfel că acesta poate alege, fără nici un obstacol financiar, dacă să participe sau nu în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 (din această perspectivă dispozițiile art. 15 din H.G. nr. 460/2005 nu au nici o influență) nu are suport legal.

Recurenta - reclamanta a adăugat că, procedând în acest fel, prima instanță a ignorat toate aspectele de nelegalitate, decurgând din prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind comunicarea actelor de procedură și din prevederile art. 21 alin. (2) din Constituția României și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În fine, sub incidența prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., recurenta - reclamantă a arătat că instanța de fond nu a analizat legalitatea dispoziției în contextul în care publicarea selectivă și nu era omnes realizată în privința notificării deschiderii procedurii și afișării tabelului preliminar a creanțelor nu este de natură să satisfacă exigențele art. 20 - art. 24 C. civ.

Procedura derulată în recurs;

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Justiție a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentințe atacate.

Considerentele Înaltei Curți;

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte a fost învestită cu un recurs declarat, în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, împotriva unei sentințe prin care Curtea de Apel Alba Iulia a soluționat o excepție de nelegalitate invocată în cadrul Dosarului nr. x/85/2012, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă și de contencios administrativ.

Obiectul excepției de nelegalitate, pe care a avut-o de soluționat Curtea de Apel Alba Iulia constă în nelegalitatea art. 15 din H.G. nr. 460/2005 care încalcă prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006,prevederile art. 21 alin. (2) respectiv art. 20 alin. (2) din Constituție precum și cele ale art. 6 parag. 1 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Considerentele sentinței atacate cuprind o analiză judicioasă a legalității actului administrativ menționat, cu indicarea clară și logică a motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței și a celor pentru care au fost înlăturate argumentele reclamantei.

Instanța de control judiciar împărtășește concluzia la care a ajuns Curtea de apel, în sensul că, orice creditor diligent are acces gratuit la informațiile privitoare la intrarea în insolvență a unui partener contractual, astfel că acesta poate alege, fără nici un obstacol financiar, dacă să participe sau nu în procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.

Art. 15 din H.G. nr.

460/2005

privind conținutul, etapele, condițiile de finanțare, publicare și distribuire a Buletinului procedurilor de reorganizare judiciară și faliment reglementează una din m

odalități de obținere a fondurilor respectiv: serviciile prestate contra cost iar, art. 12 alin. (5) din aceeași act normativ, arată că Oficiul

Național al Registrului Comerțului publică săptămânal lista persoanelor supuse procedurii de insolvență.

Mai mult decât atât, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006, instituie pentru persoanele care participă la procedura insolvenței obligația de a plăti o anumită sumă de bani în vederea obținerii Buletinului Procedurilor de Insolvență.

Este de menționat, referitor la această obligație că, prin Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, Decizia nr. nr. 1012/2012, Decizia nr. 1436/2009 pronunțate de Curtea Constituțională, s-a reținut că legiuitorul poate să prevadă anumite condiționări în vederea unei bune administrări a justiției, condiționări ce pot îmbrăca și forma unor obligații de ordin financiar.

Curtea Constituțională, prin argumentele prezentate în deciziile enunțate anterior, a mai menționat că citarea și comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri și au drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia.

Așadar, aceste obligații ce revin părților nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atâta vreme cât părțile au posibilitatea să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic și să consulte dosarul în vederea cunoașterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta.

Așa cum s-a menționat anterior părțile au posibilitatea de a solicita în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispozițiile C. proc. civ. privind cheltuielile de judecată, aplicabile în temeiul art. 149 din Legea nr. 85/2006.

În concret reclamanta susține că textul criticat împiedică un comerciant care nu este abonat să afle dacă vreunul din partenerii săi contractuali au intrat în insolvență și implicit de a acționa pentru valorificarea drepturilor sale ca și creditor în procedura și termenele reglementate de Legea nr. 85/2006.

De altfel cum bine a observat judecătorul fondului, în cazul în care partea alege opțiunea de a participa la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2005, atunci el va trebui să se conformeze regulilor prevăzute de art. 7 alin. (1), (3) teza a II-a, 7, 8 și 9 din Legea nr. 85/2006 și să ia cunoștință de aspectele procedurale relevante din cuprinsul Buletinului Procedurilor de Insolvență chiar dacă aceasta presupune un efort financiar.

Prin urmare, art. 15 din H.G. nr. 460/2005 nu îngrădește exercitarea dreptului oricărui creditor de a fi informat cu privire la intrarea în insolvență a unui comerciant, iar condiționarea înștiințării prin Buletinul procedurilor de insolvență a celui dintâi, în scopul participării la etapele ulterioare declarării insolvenței, de plata unui abonament, nu încalcă dreptul de acces la justiție și nici

de natură să conducă la concluzia încălcării normelor cu forță juridică superioară indicate.

Temeiul legal al soluție adoptate în recurs;

Ținând seama de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, conform art. 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței nr. 93 din 09 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2015.