ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 865 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul

Ialomița, secția civilă, în dosarul nr. 1990/98/2007 (nr. vechi 721/COM/2007)

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.N.B. SRL Medgidia în

contradictoriu cu pârâta SC A. SA Slobozia, s-a dispus rezilierea contractului

părților de vânzare-cumpărare nr. 355 din 29 ianuarie 2001 din culpă comună și

a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 15.617,87 lei

actualizată ori să predea contravaloarea în carne de pui calitatea I cu cap și

picioare congelați împreună cu dobânda comercială legală, cu cheltuieli de

judecată de 1.942 lei.

Pentru

a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care să se dispună rezilierea contractului părților de

vânzare-cumpărare nr. 355/2001 din culpa pârâtei cu obligarea acesteia de a

preda reclamantei cantitatea de 5.835 kg pui calitatea I cu cap și picioare

congelați sau de a restitui contravaloarea mărfii în sumă de 16.921,5 lei

actualizată cu începere de la 8 iunie 2006 și dobânda comercială aferentă.

S-a

mai reținut că reclamanta a achiziționat de la pârâtă, în temeiul contractului,

carne de pui calitatea I cu cap și picioare congelați pentru care a achitat

suma de 49.998,09 lei la un preț de 2,90 lei/kg plus TVA, că a mai convenit cu

furnizoarea SC A. SA Slobozia să îi păstreze marfa până la data de 30 iunie

2006 și că s-a încheiat pentru aceasta un proces-verbal nr. 3760 din 8 iunie

că în perioada 4-23 octombrie 2006 reclamanta a ridicat de la sediul pârâtei

numai cantitatea de 8.653 kg și că furnizoarea i-a calculat pentru marfa

ridicată un preț de 4,90 lei/kg plus TVA valorând în final 48.694,46 lei

potrivit cu factura nr. 6214260 din 30 octombrie 2006. Mai reține tribunalul că

ambele părți se fac vinovate de situația creată, că reclamanta nu s-a mai

interesat de ridicarea mărfii și că pârâta la rândul ei nu și-a înregistrat în contabilitate

factura inițială nr. 6212195 din 8 iunie 2006 când prețul era de 2,90 lei/kg

plus TVA. Pentru acestea s-a apreciat că se impune rezilierea contractului

părților din culpă comună, că urmează a se face o diferență între sumele care

trebuie a fi restituite și că suma pe care o va achita pârâta va fi

actualizată, ei trebuind a i se adăuga dobânda legală cu începere de la data

introducerii acțiunii și până la plata integrală. În final s-a reținut că

pârâta va preda reclamantei carne de pui, calitatea I cu cap și picioare

congelați la valoarea echivalentă a sumei de 15.617,87 lei, ultima având

dreptul de a opta între primirea mărfii ori primirea contravalorii ei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte

a sentinței atacate și pe fond rezilierea contractului părților din culpa

pârâtei și obligarea acesteia să predea cantitatea de 5.835 kg pui calitatea I

cu cap și picioare congelați sau să achite contravaloarea mărfii în sumă de

16.921,5 lei actualizată de la 30 iunie 2006 și dobânda comercială aferentă.

Curtea de Apel București,

prin decizia nr. 149 din 8 aprilie 2008 a admis apelul reclamantei, a schimbat

în tot sentința atacată și, pe fond, a admis în parte acțiunea reclamantei, a

dispus rezoluțiunea contractului nr. 355 din 29 ianuarie 2001 din culpa pârâtei

și a obligat pârâta să predea reclamantei cantitatea de 5.835 kg pui (nevirată)

sau să restituie reclamantei contravaloarea mărfii în cuantum de 16.921,5 lei

împreună cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 30 iunie 2006 și

până la plata efectivă a sumei. De asemenea a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta SC A. SA Slobozia. Ulterior, prin încheierea din 24 iunie

2008 s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus îndreptarea mențiunilor din

dispozitivul deciziei în sensul că se va consemna „Obligă pârâta să predea

reclamantei cantitatea de 5.835 kg pui calitatea I, cu cap și picioare

congelați”.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de apel reține că reclamanta cumpărătoare a achitat în întregime

contravaloarea mărfii susmenționate prin O.P. nr. 574 din 8 iunie 2006, că în

aceeași zi a încheiat și un proces-verbal de custodie cu furnizoarea care s-a

obligat să îi păstreze marfa până la data de 30 iunie 2006 și că după împlinirea

termenului fixat, în luna octombrie a anului 2006, reclamantei i s-a adus la

cunoștință că prețul produsului s-a modificat, devenind de 4,90 lei/kg.

În

aceste condiții pârâta întocmește o altă factură cu nr. 6214260 din 30

octombrie 2006 în care consemnează că pentru prețul care i s-a achitat la data

de 8 iunie 2006 poate livra în prezent numai cantitatea de 8.653 kg pui.

Reține

poziția procesuală a reprezentantului pârâtei în fața instanței de apel,

respectiv declarațiile acestuia referitoare la caracteristicile calitative ale

mărfii și la împrejurarea că o asemenea marfă nu putea să rămână timp

îndelungat în depozitele sale fără a se altera, fapt ce a condus la

valorificarea sa prin înstrăinarea către alt beneficiar.

Așadar, cu nesocotirea dispozițiilor art. 969-970 C. civ. și după

împlinirea termenului fixat în procesul-verbal de custodie al mărfii, pârâta a

refuzat să își mai îndeplinească obligațiile contractuale de predare a

produselor al căror preț i-a fost achitat de către reclamanta cumpărătoare.

Nu poate fi avut în vedere, în lipsa acordului de voință al părților un

alt preț în afara celui de 2,90 lei/kg stabilit inițial la data de 8 iunie

2006.

Nu pot fi primite pretențiile

pârâtei care, fără a formula o cerere reconvențională în cauza dedusă judecății,

solicită în apel să i se plătească cheltuielile de depozitare a mărfii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în

termen, pârâta SC A. SA Slobozia solicitând admiterea recursului și, în final,

respingerea cererii reclamantei.

În motivarea recursului se susține că

instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut. Astfel, deși prin cererea de

chemare în judecată și prin cea de apel, reclamanta a solicitat rezilierea

contractului încheiat între părți instanța de apel a pronunțat rezoluțiunea respectivului

contract.

Pârâta a declarat recurs și împotriva

încheierii din 24 iunie 2008. În motivarea acestui recurs se susține că

încheierea atacată are un conținut ambiguu întrucât nu rezultă nici din

considerentele și nici din dispozitivul acesteia, care este textul din decizie

care se înlocuiește cu propoziția din încheiere.

Examinând recursul declarat de pârâtă

împotriva ambelor hotărâri, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte

constată că acesta nu este fondat.

Motivul invocat în recursul împotriva

deciziei menționate, și care poate fi încadrat în cel prevăzut de pct. 6 al

art. 304 C. proc. civ., este nefondat întrucât, în mod legal, instanța de apel

a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare dintre părți, având în

vedere că este vorba de un contract cu executare imediată și nu unul cu

executare succesivă, iar sancțiunea neexecutării obligației de către una din

părți este rezoluțiunea contractului și nu rezilierea.

Nu este fondat nici motivul invocat în

recursul împotriva încheierii, din 24 iunie 2008, de completare a

dispozitivului deciziei, întrucât instanța a procedat cu respectarea

prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. la îndreptarea mențiunilor

dispozitivului deciziei, luând în considerare că, așa cum s-a reținut și în considerentele

deciziei, cantitatea de pui la predarea căreia a fost obligată pârâta era

determinată prin „pui calitatea I, cu cap și picioare congelați”.

Având în vedere cele de mai sus Înalta

Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC A.

SA Slobozia, împotriva deciziei nr. 149 din 8 aprilie 2008 și încheierii din

data de 24 iunie 2008, pronunțate de Curtea de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2009.