ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 865 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în dosarul nr. 1990/98/2007 (nr. vechi 721/COM/2007) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.N.B. SRL Medgidia în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Slobozia, s-a dispus rezilierea contractului părților de vânzare-cumpărare nr. 355 din 29 ianuarie 2001 din culpă comună și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 15.617,87 lei actualizată ori să predea contravaloarea în carne de pui calitatea I cu cap și picioare congelați împreună cu dobânda comercială legală, cu cheltuieli de judecată de 1.942 lei.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună rezilierea contractului părților de vânzare-cumpărare nr. 355/2001 din culpa pârâtei cu obligarea acesteia de a preda reclamantei cantitatea de 5.835 kg pui calitatea I cu cap și picioare congelați sau de a restitui contravaloarea mărfii în sumă de 16.921,5 lei actualizată cu începere de la 8 iunie 2006 și dobânda comercială aferentă.

S-a mai reținut că reclamanta a achiziționat de la pârâtă, în temeiul contractului, carne de pui calitatea I cu cap și picioare congelați pentru care a achitat suma de 49.998,09 lei la un preț de 2,90 lei/kg plus TVA, că a mai convenit cu furnizoarea SC A. SA Slobozia să îi păstreze marfa până la data de 30 iunie 2006 și că s-a încheiat pentru aceasta un proces-verbal nr. 3760 din 8 iunie 2006. În continuare s-a reținut că marfa nu a fost ridicată la termenul limită, că în perioada 4-23 octombrie 2006 reclamanta a ridicat de la sediul pârâtei numai cantitatea de 8.653 kg și că furnizoarea i-a calculat pentru marfa ridicată un preț de 4,90 lei/kg plus TVA valorând în final 48.694,46 lei potrivit cu factura nr. 6214260 din 30 octombrie 2006. Mai reține tribunalul că ambele părți se fac vinovate de situația creată, că reclamanta nu s-a mai interesat de ridicarea mărfii și că pârâta la rândul ei nu și-a înregistrat în contabilitate factura inițială nr. 6212195 din 8 iunie 2006 când prețul era de 2,90 lei/kg plus TVA.

Pentru acestea s-a apreciat că se impune rezilierea contractului părților din culpă comună, că urmează a se face o diferență între sumele care trebuie a fi restituite și că suma pe care o va achita pârâta va fi actualizată, ei trebuind a i se adăuga dobânda legală cu începere de la data introducerii acțiunii și până la plata integrală. În final s-a reținut că pârâta va preda reclamantei carne de pui, calitatea I cu cap și picioare congelați la valoarea echivalentă a sumei de 15.617,87 lei, ultima având dreptul de a opta între primirea mărfii ori primirea contravalorii ei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și pe fond rezilierea contractului părților din culpa pârâtei și obligarea acesteia să predea cantitatea de 5.835 kg pui calitatea I cu cap și picioare congelați sau să achite contravaloarea mărfii în sumă de 16.921,5 lei actualizată de la 30 iunie 2006 și dobânda comercială aferentă. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 149 din 8 aprilie 2008 a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința atacată și, pe fond, a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus rezoluțiunea contractului nr. 355 din 29 ianuarie 2001 din culpa pârâtei și a obligat pârâta să predea reclamantei cantitatea de 5.835 kg pui (nevirată) sau să restituie reclamantei contravaloarea mărfii în cuantum de 16.921,5 lei împreună cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 30 iunie 2006 și până la plata efectivă a sumei.

De asemenea a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC A. SA Slobozia. Ulterior, prin încheierea din 24 iunie 2008 s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus îndreptarea mențiunilor din dispozitivul deciziei în sensul că se va consemna „Obligă pârâta să predea reclamantei cantitatea de 5.835 kg pui calitatea I, cu cap și picioare congelați”. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel reține că reclamanta cumpărătoare a achitat în întregime contravaloarea mărfii susmenționate prin O.P. nr. 574 din 8 iunie 2006, că în aceeași zi a încheiat și un proces-verbal de custodie cu furnizoarea care s-a obligat să îi păstreze marfa până la data de 30 iunie 2006 și că după împlinirea termenului fixat, în luna octombrie a anului 2006, reclamantei i s-a adus la cunoștință că prețul produsului s-a modificat, devenind de 4,90 lei/kg.

În aceste condiții pârâta întocmește o altă factură cu nr. 6214260 din 30 octombrie 2006 în care consemnează că pentru prețul care i s-a achitat la data de 8 iunie 2006 poate livra în prezent numai cantitatea de 8.653 kg pui. Reține poziția procesuală a reprezentantului pârâtei în fața instanței de apel, respectiv declarațiile acestuia referitoare la caracteristicile calitative ale mărfii și la împrejurarea că o asemenea marfă nu putea să rămână timp îndelungat în depozitele sale fără a se altera, fapt ce a condus la valorificarea sa prin înstrăinarea către alt beneficiar. Așadar, cu nesocotirea dispozițiilor art. 969-970 C. civ. și după împlinirea termenului fixat în procesul-verbal de custodie al mărfii, pârâta a refuzat să își mai îndeplinească obligațiile contractuale de predare a produselor al căror preț i-a fost achitat de către reclamanta cumpărătoare.

Nu poate fi avut în vedere, în lipsa acordului de voință al părților un alt preț în afara celui de 2,90 lei/kg stabilit inițial la data de 8 iunie 2006. Nu pot fi primite pretențiile pârâtei care, fără a formula o cerere reconvențională în cauza dedusă judecății, solicită în apel să i se plătească cheltuielile de depozitare a mărfii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A. SA Slobozia solicitând admiterea recursului și, în final, respingerea cererii reclamantei. În motivarea recursului se susține că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut. Astfel, deși prin cererea de chemare în judecată și prin cea de apel, reclamanta a solicitat rezilierea contractului încheiat între părți instanța de apel a pronunțat rezoluțiunea respectivului contract.

Pârâta a declarat recurs și împotriva încheierii din 24 iunie 2008. În motivarea acestui recurs se susține că încheierea atacată are un conținut ambiguu întrucât nu rezultă nici din considerentele și nici din dispozitivul acesteia, care este textul din decizie care se înlocuiește cu propoziția din încheiere. Examinând recursul declarat de pârâtă împotriva ambelor hotărâri, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat. Motivul invocat în recursul împotriva deciziei menționate, și care poate fi încadrat în cel prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., este nefondat întrucât, în mod legal, instanța de apel a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare dintre părți, având în vedere că este vorba de un contract cu executare imediată și nu unul cu executare succesivă, iar sancțiunea neexecutării obligației de către una din părți este rezoluțiunea contractului și nu rezilierea.

Nu este fondat nici motivul invocat în recursul împotriva încheierii, din 24 iunie 2008, de completare a dispozitivului deciziei, întrucât instanța a procedat cu respectarea prevederilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. la îndreptarea mențiunilor dispozitivului deciziei, luând în considerare că, așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei, cantitatea de pui la predarea căreia a fost obligată pârâta era determinată prin „pui calitatea I, cu cap și picioare congelați”. Având în vedere cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Slobozia, împotriva deciziei nr. 149 din 8 aprilie 2008 și încheierii din data de 24 iunie 2008, pronunțate de Curtea de Apel București, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.