ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2012

Ședința publică de la 3 mai 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2570/C din 20 iunie 2007 a admis acțiunea reclamantei SC A.G. TRANSILVANIA SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.G. M.F. SRL, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 157.941,1 lei din care suma de 142.900 lei reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr. 02654041 din 8 iunie 2005 iar suma de 15.041,1 lei reprezintă dobânda comercială. A mai fost obligată pârâta și la plata sumei de 1.100 lei reprezentând diferența onorariu expertiză în contul Biroului Local de Expertize Brașov pentru expertiza efectuată în cauză de expertul T.E.

concretizată în Raportul de expertiză nr. 335.359 din 22 mai 2007. A fost respinsă cererea reconvențională reclamantei reconvenționale SC A.G. M.F. SRL în contradictoriu cu pârâta reconvențională SC A.G. TRANSILVANIA SRL. In final a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.411 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit facturii fiscale nr. 02654041 din 8 iunie 2005, acceptată de pârâtă, reclamanta a livrat acesteia animale vii, a căror contravaloare totală de 142.900 lei nu a fost achitată. în condițiile art. 46 C. com., factura acceptată de destinatar face dovada în favoarea emitentului în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei.

Reclamanta a probat faptul predării animalelor vii către SC A.G. M.F. SRL prin factura fiscală nr. 02654041 din 8 iunie 2005, prin răspunsurile la interogator date de părți, coroborate cu declarațiile martorilor S.M. și P.G., dar și cu concluziile raportului de expertiză conform căruia animalele au fost scoase din gestiune în baza facturii fiscale, iar pârâta la rândul său a înregistrat factura în contabilitate. Având în vedere că mărfurile au fost predate pârâtei de societatea reclamantă, pretențiile deduse judecății prin cererea reconvențională devin neîntemeiate. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 217/Ap din 29 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențională SC A.G.

M.F. SRL împotriva sentinței civile nr. 2570/C din 20 iunie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.G. TRANSILVANIA SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.G. M.F. SRL, fiind păstrate numai dispozițiile sentinței privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1100 lei reprezentând diferență onorariu expertiză. De asemenea au fost desființate dispozițiile sentinței privind respingerea cererii reconvenționale formulate de SC A.G. M.F. SRL în contradictoriu cu SC A.G. TRANSILVANIA SRL. fiind trimisă cauza spre rejudecarea cererii reconvenționale primei instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că numai primirea tară obiecțiuni a facturii și a mărfii facturate atrage după sine acceptarea implicită a prețului facturat.

Clauzele facturii obligă pe cumpărător doar în situația în care le-a acceptat expres sau tacit, iar acceptarea tacită trebuie să rezulte din fapte incompatibile cu o voință contrară. Semnătura de primire a delegatului apelantei - numitul M.N. certifică primirea de către acesta doar a facturii, nu și a mărfii facturate, întrucât rubrica privind data și ora expedierii nu a fost completată și nu poartă nicio semnătură. Nu se poate considera că reprezentantul apelantei a acceptat clauzele facturii privind livrarea produselor și prețul facturat. Intimata nu a făcut dovada livrării mărfii facturate, întrucât procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 8 mai 2005 nu poartă semnătura de primire a reprezentantului apelantei M.N.

Înregistrarea facturii în contabilitatea apelantei nu confirmă primirea mărfii facturate. In ceea ce privește cererea reconvențională aceasta a fost soluționată de prima instanță fără a intra în cercetarea fondului. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3075 din 28 octombrie 2010 a respins ca nefondat recursul reclamantei SC A.G. TRANSILVANIA SRL împotriva deciziei nr. 217/Ap din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, constatând că nu sunt întrunite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., hotărârea criticată cuprinzând motivele pe care se întemeiază, iar recurenta nu a făcut nici un fel de comentariu privind o eventuală interpretare greșită a actului juridic dedus judecății sau vreo dovadă a aplicării greșite a legii.

Rejudecând cauza în fond, în limitele casării, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1278/C din 30 iunie 2009 a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC A.G. M.F. SRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională SC A.G. TRANSILVANIA SRL astfel cum a fost precizată la data de 4 mai 2009 și a obligat reclamanta pârâtă reconvențională SC A.G. TRANSILVANIA SRL la predarea către pârâta reclamantă reconvențională SC A.G. M.F. SRL a animalelor înscrise în factura fiscală nr. 02654041 din 8 iunie 2005, precum și a sumei de 209.531 lei cu titlu de prejudiciu. In fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a preluat o parte din argumentele care au fost reținute în primul ciclu procesual de instanța de apel și anume că procesul verbal de predare-primire din 8 mai 2005 nu are menționată vreo semnătură a reprezentantului legal al SC A.G.

M.F. SRL, nefăcându-se astfel dovada predării primirii mărfii de către reclamantă. Mai mult, acest proces verbal se referă la predarea mărfii din factura emisă la data de 8 mai 2005 și nu la factura în discuție în prezentul litigiu, care a fost emisă la data de 8 iunie 2005. Aceste împrejurări sunt confirmate și de înscrierea facturii în contabilitatea SC A.G. M.F. SRL în contul „animale aflate la terți", dar și de avizul de însoțire a mărfii care nu poartă semnătura de primire a delegatului societății. S-a avut în vedere că prejudiciul nerealizat de către SC A.G. M.F. SRL ca urmare a nepredării animalelor este de 209.531 lei. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 17/Ap din 15 martie 2011 a admis apelul declarat de pârâta reconvențională SC A.G.

TRANSILVANIA SRL împotriva sentinței civile nr. 1278/C din 30 iunie 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC A.G. M.F. SRL având ca obiect executare contract și plata beneficiului nerealizat. A mai fost obligată intimata SC A.G. M.F. SRL să plătească apelantei suma de 6.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, în fazele judecătorești anterioare, s-a reținut cu putere de lucru judecat că reclamanta SC A.G. TRANSILVANIA SRL nu este îndreptățită la plata contravalorii animalelor întrucât acestea nu au fost predate pârâtei SC A.G.

M.F. SRL. Investită cu rejudecarea cererii reconvenționale, instanța de fond urma a hotărî asupra cererii reclamantei reconvenționale de executare directă a contractului de daune interese. A fost găsită întemeiată excepția de neexecutare a contractului, rezultând din caracterul independent și reciproc al obligațiilor înscrise în contractele sinalagmatice. Cum reclamanta reconvențională nu a achitat prețul animalelor contractate și nici nu s-a arătat gata să execute această obligație, neexprimându-și în nici un fel asemenea intenție, nu poate cere predarea animalelor contractate. In ceea ce privește daunele interese cerute sub forma beneficiului nerealizat, s-a apreciat că neexecutarea unei obligații contractuale dă dreptul numai părții care și-a executat propria obligație de a solicita plata de despăgubiri conform art. 1084-1086 C. civ.

Împotriva deciziei nr. 17/Ap din 15 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC A.G. M.F. SRL care a criticai această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe cale de consecință menținerea sentinței dată de prima instanță care a soluționat corect cererea reconvențională. In dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în principal, că neachitarea prețului animalelor este lipsită de relevanță și nu poate conduce la concluzia că recurenta nu a înregistrat nici un prejudiciu, de vreme ce neplata prețului s-a datorat tocmai nelivrării animalelor de către SC A.G.

TRANSILVANIA SRL. Plata prețului este o obligație corelativă celei de a preda marfa, lucru care presupune că îndeplinirea obligației de a preda marfa are întâietate, plata prețului fiind consecința directă a acestei obligații. Cheltuielile de judecată în cuantum de 6.900 lei stabilite în sarcina pârâtei, atât pentru fond cât și pentru apel, sunt exagerat de mari, impunându-se diminuarea lor, deoarece valoarea onorariilor de avocat se stabilește în raport cu munca depusă, dificultatea și complexitatea speței. Intimata reclamantă SC A.G. TRANSILVANIA SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut în principal anularea recursului, fiind încălcate dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că recursul este nemotivat, iar în subsidiar respingerea lui ca nefondat.

Înalta Curte analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate critici le aduse de recurenta pârâtă SC A.G.M.F. SRL, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente. Nu poate fi primită teza acreditată de intimata-reclamantă SC A.G. TRANSILVANIA SRL vizând nulitatea recursului pârâtei SC A.G. M.F. SRL în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Este adevărat, așa cum a evidențiat doctrina și jurisprudența, că sancțiunea nulității recursului nu intervine doar în situația în care motivarea cererii lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când recurentul nu indică niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., mărginindu-se să reia susținerile și apărările formulate în fazele procesuale anterioare și a căror încadrare într-unui din motivele de casare prevăzute de lege este imposibilă. Recursul reclamantului are indicat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ. iar dezvoltarea motivelor de recurs se află în directă legătură cu decizia instanței de apel, critici le aduse fiind structurate distinct pentru fiecare aspect de nelegalitate, astfel că nu se impune aplicarea regimului sancționator al nulității recursului. Din verificarea documentației existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de 4 decembrie 2012 pârâta SC A.G. M.F. SRL a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care s-a cerul obligarea reclamantei la predarea animalelor înscrise în factura fiscală nr. 02654041 din 6 iunie 2005, dar și daune în cuantum de 150.000 lei cu litiu de beneficiu nerealizat.

De remarcat că în considerentele deciziei nr. 3075 din 28 octombrie 2008 pronunțate de Secția Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că semnătura de primire a delegatului societății pârâte M.N. confirmă numai primirea facturii și nu și a mărfii facturate, iar procesul verbal de predare-primire din 8 mai 2005 nu cuprinde semnătura acestuia și nu se referă la livrările de marfă din factura în litigiu din 8 iunie 2005, așa cum corect s-a constatat prin hotărârea atacată. Astfel a fost dată eficiență juridică dispozițiilor imperative cuprinse în art. 315 alin. (1) din C. proc. civ. , potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Jurisprudența a menționat că în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat. Corect a procedat instanța de apel atunci când a admis apelul pârâtei SC A.G. TRANSILVANIA SRL și a respins cererea reconvențională găsind întemeiată excepția de neexecutare a contractului, considerând că partea unui contract sinalagmatic căreia i se pretinde executarea obligațiilor ce-i incumbă, poate refuza executarea câtă vreme partea care pretinde executarea nu și-a îndeplinit propria obligație, ori nu se arată gata să o aducă efectiv la îndeplinire.

În materia cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., este reglementat că, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Neîndoielnic că pârâta SC A.G. TRANSILVANIA SRL a beneficiat, pe tot parcursul soluționării cererii reconvenționale de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, cauza având un grad sporit de dificultate și valoarea litigiului fiind mare, avocatul depunând toate diligentele în scopul realizării drepturilor deduse judecății. Chiar în jurisprudența CEDO, constant s-a statuat că partea care a câștigat procesul este îndreptățită la rambursarea unor cheltuieli în măsură în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, exigențe care se regăsesc pe deplin în prezenta cauză.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.G. M.F. SRL împotriva deciziei nr. 17/Ap din 15 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.G. M.F. SRL Cața împotriva deciziei nr. 17/Ap din 15 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în dosarul n r. 22/62/2009. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 mai 2012.