ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 3 mai 2012

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov,

secția comercială, prin sentința

civilă

nr.

2570/C din 20 iunie 2007 a admis acțiunea reclamantei SC A.G. TRANSILVANIA SRL

în contradictoriu cu pârâta SC A.G. M.F. SRL, în sensul că a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 157.941,1 lei din care suma de 142.900 lei

reprezintă contravaloarea facturii fiscale nr. 02654041 din 8

iunie

2005 iar suma de 15.041,1 lei

reprezintă dobânda comercială.

A mai fost

obligată pârâta și la plata sumei de 1.100 lei reprezentând diferența onorariu

expertiză în contul Biroului Local de Expertize Brașov pentru expertiza

efectuată în cauză de expertul T.E. concretizată în Raportul de expertiză nr.

335.359 din 22 mai 2007.

A fost respinsă

cererea reconvențională reclamantei reconvenționale SC A.G. M.F. SRL în contradictoriu

cu pârâta reconvențională SC A.G. TRANSILVANIA SRL.

In final a fost

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.411 lei reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că potrivit facturii fiscale nr. 02654041

din 8 iunie 2005, acceptată de pârâtă, reclamanta a livrat acesteia animale

vii, a căror contravaloare totală de 142.900 lei nu a fost achitată. în

condițiile art. 46 C. com., factura acceptată de destinatar face dovada în

favoarea emitentului în legătură cu existența actului juridic și cu executarea

operațiunii care constituie obiectul ei.

Reclamanta a

probat faptul predării animalelor vii către SC A.G. M.F. SRL prin factura

fiscală nr. 02654041 din 8 iunie 2005, prin răspunsurile la interogator date de

părți, coroborate cu declarațiile martorilor S.M. și P.G., dar și cu

concluziile raportului de expertiză conform căruia animalele au fost scoase din

gestiune în baza facturii fiscale, iar pârâta la rândul său a înregistrat

factura în contabilitate.

Având în vedere

că mărfurile au fost predate pârâtei de societatea reclamantă, pretențiile

deduse judecății prin cererea reconvențională devin neîntemeiate.

Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 217/Ap din 29 noiembrie 2007 a

admis apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențională SC A.G. M.F. SRL

împotriva sentinței civile nr. 2570/C din 20 iunie 2007 a Tribunalului Brașov,

secția comercială, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC A.G. TRANSILVANIA SRL în contradictoriu cu

pârâta SC A.G. M.F. SRL, fiind păstrate numai dispozițiile sentinței privind

obligarea pârâtei la plata sumei de

1100

lei reprezentând diferență onorariu expertiză.

De asemenea au

fost desființate dispozițiile sentinței privind respingerea cererii

reconvenționale formulate de SC A.G. M.F. SRL în contradictoriu cu SC A.G. TRANSILVANIA

SRL. fiind trimisă cauza spre rejudecarea cererii reconvenționale primei

instanțe.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a apreciat că numai primirea tară obiecțiuni a

facturii și a mărfii facturate atrage după sine acceptarea

implicită

a prețului facturat.

Clauzele facturii

obligă pe cumpărător doar în situația în care le-a acceptat expres sau tacit,

iar acceptarea tacită trebuie să rezulte din fapte incompatibile cu o voință

contrară.

Semnătura de

primire a delegatului apelantei - numitul M.N. certifică primirea de către

acesta doar a facturii, nu și a mărfii facturate, întrucât rubrica privind data

și ora expedierii nu a fost completată și nu poartă nicio semnătură.

Nu se poate

considera că reprezentantul apelantei a acceptat clauzele facturii privind

livrarea produselor și prețul facturat.

Intimata nu a

făcut dovada livrării mărfii facturate, întrucât procesul-verbal de predare-primire

încheiat la data de 8 mai 2005 nu poartă semnătura de primire a

reprezentantului apelantei M.N.

Înregistrarea

facturii în contabilitatea apelantei nu confirmă primirea mărfii facturate.

In ceea ce

privește cererea reconvențională aceasta a fost soluționată de prima instanță

fără a intra în cercetarea fondului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3075 din 28 octombrie

2010 a respins ca nefondat recursul reclamantei SC A.G. TRANSILVANIA SRL

împotriva deciziei nr. 217/Ap din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială, constatând că nu sunt întrunite nici una dintre

situațiile

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8

și 9 C. proc. civ., hotărârea criticată cuprinzând motivele pe care se

întemeiază, iar recurenta nu a făcut nici un fel de comentariu privind o

eventuală interpretare greșită a actului juridic dedus judecății sau vreo

dovadă a aplicării greșite a legii.

Rejudecând cauza

în fond, în limitele casării, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința

civilă

nr. 1278/C din 30 iunie 2009 a admis cererea reconvențională formulată de

pârâta reclamantă reconvențională SC A.G. M.F. SRL în contradictoriu cu

reclamanta pârâtă reconvențională SC A.G. TRANSILVANIA SRL astfel cum a fost

precizată la data de 4 mai 2009 și a obligat reclamanta pârâtă reconvențională

SC A.G. TRANSILVANIA SRL la predarea către pârâta reclamantă reconvențională SC

A.G. M.F. SRL a animalelor înscrise în factura fiscală nr. 02654041 din 8

iunie

2005, precum și a sumei de 209.531

lei

cu titlu de prejudiciu.

In fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a preluat o parte din argumentele care au

fost reținute în primul ciclu procesual de instanța de apel și anume că

procesul verbal de predare-primire din 8 mai 2005 nu are menționată vreo

semnătură a reprezentantului legal al SC A.G. M.F. SRL, nefăcându-se astfel

dovada predării primirii mărfii de către reclamantă.

Mai mult, acest

proces verbal se referă la predarea mărfii din factura emisă la data de 8 mai

2005 și nu la factura în discuție în prezentul

litigiu,

care a fost emisă la data de 8 iunie 2005.

Aceste

împrejurări sunt confirmate și de înscrierea facturii în contabilitatea SC A.G.

M.F. SRL în contul „animale aflate la terți", dar și de avizul de însoțire

a mărfii care nu poartă semnătura de primire a delegatului societății.

S-a avut în

vedere că prejudiciul nerealizat de către SC A.G. M.F. SRL ca urmare a

nepredării animalelor este de 209.531 lei.

Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 17/Ap din 15 martie 2011 a admis

apelul declarat de pârâta reconvențională SC A.G. TRANSILVANIA SRL împotriva

sentinței

civile

nr. 1278/C din 30

iunie 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea

reconvențională formulată de reclamanta reconvențională SC A.G. M.F. SRL având

ca obiect executare contract și plata beneficiului nerealizat.

A mai fost

obligată intimata SC A.G. M.F. SRL să plătească apelantei suma de 6.900

lei

cu

titlu

de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a stabilit că, în fazele judecătorești anterioare, s-a

reținut cu putere de lucru judecat că reclamanta SC A.G. TRANSILVANIA SRL nu

este îndreptățită la plata contravalorii animalelor întrucât acestea nu au fost

predate pârâtei SC A.G. M.F. SRL.

Investită cu

rejudecarea cererii reconvenționale, instanța de fond urma a hotărî asupra

cererii reclamantei reconvenționale de executare directă a contractului de

daune interese.

A fost găsită

întemeiată excepția de neexecutare a contractului, rezultând

din

caracterul independent și reciproc al

obligațiilor

înscrise în contractele

sinalagmatice.

Cum reclamanta

reconvențională nu a achitat prețul animalelor contractate și nici nu s-a

arătat gata să execute această obligație, neexprimându-și în nici un fel

asemenea intenție, nu poate cere predarea animalelor contractate.

In ceea ce

privește daunele interese cerute sub forma beneficiului nerealizat, s-a

apreciat că neexecutarea unei obligații contractuale dă dreptul numai părții

care și-a executat propria obligație de a solicita plata de despăgubiri conform

art. 1084-1086 C. civ.

Împotriva

deciziei nr. 17/Ap din 15 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Brașov,

secția comercială, a promovat recurs pârâta SC A.G. M.F. SRL care a criticai

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând

în temeiul art. 304 pct. 5-9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea

în tot a deciziei atacate și pe cale de consecință menținerea sentinței dată de

prima instanță care a soluționat corect cererea reconvențională.

In dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat, în principal, că neachitarea prețului

animalelor este lipsită de relevanță și nu poate conduce la concluzia că

recurenta nu a înregistrat nici un prejudiciu, de vreme ce neplata prețului s-a

datorat tocmai nelivrării animalelor de către SC A.G. TRANSILVANIA SRL.

Plata prețului

este o obligație corelativă celei de a preda marfa, lucru care presupune că

îndeplinirea obligației de a preda marfa are întâietate, plata prețului fiind

consecința directă a acestei

obligații.

Cheltuielile de

judecată în cuantum de 6.900 lei

stabilite

în sarcina pârâtei, atât pentru fond cât și pentru apel, sunt exagerat de mari,

impunându-se diminuarea lor, deoarece valoarea onorariilor de avocat se

stabilește în raport cu munca depusă, dificultatea și complexitatea speței.

Intimata

reclamantă SC A.G. TRANSILVANIA SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut în

principal anularea recursului, fiind încălcate dispozițiile art. 306

alin. (1)

C. proc. civ., în sensul că

recursul este nemotivat, iar în subsidiar respingerea lui ca nefondat.

Înalta Curte

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate critici

le aduse de recurenta pârâtă SC A.G.M.F. SRL, constată că acestea sunt

nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Nu poate fi

primită teza acreditată de intimata-reclamantă SC A.G. TRANSILVANIA SRL vizând

nulitatea recursului pârâtei SC A.G. M.F. SRL în raport de dispozițiile art.

306 alin. (1) C. proc. civ.

Este adevărat,

așa cum a evidențiat doctrina și jurisprudența, că sancțiunea nulității

recursului nu intervine doar în situația în care motivarea cererii lipsește cu

desăvârșire, ci și atunci când recurentul

nu

indică

niciunul

dintre

cazurile de casare prevăzute de dispozițiile

art.

304 C. proc. civ., mărginindu-se să reia

susținerile

și apărările formulate în fazele procesuale anterioare și a căror încadrare

într-unui

din

motivele de casare

prevăzute de lege este imposibilă.

Recursul

reclamantului are indicat ca temei de drept

dispozițiile

art. 304 pct. 5-9

C. proc. civ.

iar

dezvoltarea motivelor de recurs se află în directă legătură cu decizia

instanței de apel,

critici

le aduse

fiind structurate distinct pentru fiecare aspect de nelegalitate, astfel că nu

se impune aplicarea regimului sancționator al

nulității

recursului.

Din verificarea

documentației existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de 4 decembrie

2012 pârâta SC A.G. M.F. SRL a depus întâmpinare și cerere reconvențională,

prin care s-a cerul obligarea reclamantei la predarea animalelor înscrise în

factura fiscală nr. 02654041 din 6

iunie

2005, dar și daune în cuantum de 150.000 lei cu litiu de beneficiu nerealizat.

De remarcat că în

considerentele deciziei nr. 3075 din 28 octombrie 2008 pronunțate de Secția

Comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că semnătura de

primire a delegatului societății pârâte M.N. confirmă numai primirea facturii

și nu și a mărfii facturate,

iar

procesul verbal de predare-primire din 8 mai 2005 nu cuprinde semnătura

acestuia și nu se referă la

livrările

de marfă

din

factura în

litigiu

din

8

iunie

2005, așa cum corect s-a

constatat prin

hotărârea atacată.

Astfel a fost

dată eficiență juridică dispozițiilor imperative cuprinse în

art. 315 alin.

(1)

din

C. proc. civ.

,

potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile

instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Jurisprudența a

menționat că în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece

trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea

instanței superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.

Corect a procedat

instanța de apel atunci când a admis apelul pârâtei SC A.G. TRANSILVANIA SRL și

a respins cererea reconvențională găsind întemeiată excepția de neexecutare a

contractului, considerând că partea unui contract sinalagmatic căreia i se

pretinde executarea obligațiilor ce-i incumbă, poate refuza executarea câtă

vreme partea care pretinde executarea nu și-a îndeplinit propria obligație, ori

nu se arată gata să o aducă efectiv la îndeplinire.

În materia

cheltuielilor de judecată, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., este

reglementat că, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească

cheltuielile

de judecată.

Neîndoielnic că

pârâta SC A.G. TRANSILVANIA SRL a beneficiat, pe tot parcursul soluționării

cererii reconvenționale de asistență juridică calificată, complexă sub aspectul

pregătirii apărării, a volumului efectiv de muncă, cauza având un grad sporit

de dificultate și valoarea litigiului fiind mare, avocatul depunând toate

diligentele în scopul realizării drepturilor deduse judecății. Chiar în

jurisprudența CEDO, constant s-a statuat că partea care a câștigat procesul

este îndreptățită la rambursarea unor

cheltuieli

în măsură în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor

rezonabil, exigențe care se regăsesc pe deplin în prezenta cauză.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.G.

M.F. SRL împotriva deciziei nr. 17/Ap din 15 martie

2011

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, nefiind

îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC A.G. M.F. SRL Cața împotriva deciziei nr. 17/Ap din 15

martie 2011

pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, în dosarul n

r.

22/62/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 3 mai 2012.