ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.10.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3075/2008

HOTĂRÂRE
28.10.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3075/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 1 noiembrie 2006, reclamanta SC

A.T. SRL - com. Cata a chemat în judecată pe pârâta SC A.M. SRL - com. Cata

pentru a fi obligată la plata sumei de 157.941 lei reprezentând 142.900 lei

contravaloare marfă

(livrări de animale) din factura din

8 iunie 2005 și 15.041

lei dobânzi comerciale, cu cheltuieli de

judecată.

Pârâta a formulat o

cerere reconvențională prin care a solicitat restituirea animalelor din factura

menționată în acțiunea principală și plata beneficiului nerealizat în sumă de

150.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

2570 din 20 iunie 2007, Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamantei, a

obligat pe pârâtă la plata sumei de 157.941 lei din care 142.900 lei contravaloare

marfă din factura indicată în acțiune, 15.041 lei dobândă comercială și 1.100

lei diferență onorariu expert. Totodată a fost respinsă cererea reconvențională

a pârâtei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de

4.411 lei.

Curtea de Apel

Brașov, prin Decizia civilă nr. 217 din 29 noiembrie 2007, a admis apelul

pârâtei, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul că a respins acțiunea

reclamantei, ca nefondată, menținând dispozițiile privind obligarea pârâtei la

plata sumei de 1.100 lei diferență onorariu expert. Totodată a desființat

dispozițiile privind respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă și

a trimis cauza la prima instanță pentru rejudecarea acesteia.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri judecătorești reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat, în esență, respingerea

apelului pârâtei, întrucât trebuia reținut că semnarea facturii de primire de

către administrator are valoarea acceptării ei, iar martorii au confirmat și

predarea mărfii, situație în care faptul că în contabilitatea pârâtei nu apar

recepționate mărfurile respective este imputabil acesteia.

Recursul este

nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea

probatoriilor administrate în cauză în raport de susținerile pe care reclamanta

le face prin recursul de față se constată că nu sunt întrunite nici una dintre

situațiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., invocat ca temei

legal al acestuia.

Astfel, deși recursul

este fundamentat pe dispozițiile de la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea

atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată în apelul

pârâtei, recurenta reclamantă nemenționând eventuale motive contradictorii sau

străine de pricină.

Recurenta nu face

nici un fel de comentarii nici privind o eventuală interpretare greșită a

actului juridic dedus judecății, deși face trimitere la dispozițiile art. 304 pct.

8 C. proc. civ.

În ceea ce privește

fundamentarea recursului și pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se

constată că reclamanta nu a făcut nici o dovadă concludentă că hotărârea pe

care o atacă este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

De altfel, reclamanta

se rezumă în recursul scris la semnalarea unor aspecte privind situația de

fapt, care a fost dezlegată corespunzător de instanța de apel.

În speță, este de

reținut că, semnătura de primire a delegatului pârâtei (M.N.) confirmă numai

primirea facturii și nu și a mărfii facturate, iar procesul verbal de predare

primire din 8 mai 2005 nu cuprinde semnătura acestuia și nu se referă la

livrările de marfă din factura în litigiu din 8 iunie 2005, așa cum corect s-a

constatat prin hotărârea atacată.

În consecință,

recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC A.T. SRL Cata împotriva Deciziei nr. 217/Ap din 29

noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-03
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2254/2012
Ședința publică de la 3 mai 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2570/C din 20 iunie 2007 a admis acțiunea reclamantei SC A
ÎCCJ 2013-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 640/2013
, pârâta a susținut că nu a plătit din cauza atitudinii culpabile a reclamantei, care nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a repeta 6 zile săptămânal, cu animalele a căror dresură o realiza, aspect pe care reclamanta nu l-a dovedit,
ÎCCJ 2008-05-13
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1610/2008
mod legal sesizată cu evocarea fondului cauzei în temeiul art. 297 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1690 din 17 mai 2006, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
ÎCCJ 2013-06-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2566/2013
Asupra recursului de față; Prin cererea formulată, reclamanta SC B. SA a solicitat obligarea pârâtei SC D.I. SRL Brașov la plata sumei de 378.810 RON, actualizată cu rata inflației și a dobânzilor legale de la data pronunțării hotărârii și
ÎCCJ 2013-05-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2004/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: P rin cererea înregistrată la Tribunalul Braiia sub nr. 2012/113/2009, reclamanta SC H.T.K.F.T. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.G.I.E. SRL Brăila
Sursă