ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 640/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 13259 din 21

decembrie 2010, Tribunalul București a respins cererea principală formulată de

reclamanta L.B.S.M.M., în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL București,

precum și cererea reconvențională, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 31 iulie 2007,

părțile au încheiat un contract de prestări servicii prin care reclamanta, în

calitate de dresor, s-a obligat să realizeze și să prezinte patru dresuri de

animale, dresură de feline, dresură de cămile, dresură de cai și dresură de

ponei, prețul serviciilor prestate fiind stabilit la suma de 4.000 euro net

lunar, indiferent dacă dresorul pregătește și/sau prezintă dresurile

menționate.

În raport de obiectul

pricinii, respectiv obligarea pârâtei la plata restului din prețul cuvenit

pentru serviciile prestate și față de temeiul de drept indicat de către

reclamantă, art. 969 C. civ., tribunalul a reținut că reclamanta a dedus

instanței o acțiune în executarea contractului, întemeiată pe răspunderea

contractuală.

În acest sens, în

materia contractuală, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1080, 1082 și

1083 C. civ., operează o prezumție de culpă a debitorului: creditorul fiind

nevoit să dovedească doar existența creanței, vina debitorului fiind prezumată,

iar exonerarea de răspundere a pârâtei putând fi realizată doar dacă se

dovedește ''cauza străină" menționată de textele legale.

În speță, pârâta a

susținut că nu a plătit din cauza atitudinii culpabile a reclamantei, care nu și-a

îndeplinit obligația contractuală de a repeta 6 zile săptămânal, cu animalele a

căror dresură o realiza, aspect pe care reclamanta nu l-a dovedit, respectiv

îndeplinirea propriilor sale obligații.

În ceea ce privește

cererea reconvențională, tribunalul a reținut că a învestit instanța cu o

acțiune în restituirea unor prestații efectuate în temeiul unui contract,

restituire ce poate fi solicitată și dispusă doar ca urmare a desființării

contractului în discuție, iar în cauză, pârâta nu a formulat o cerere în

rezoluțiune/reziliere judiciară.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta L.B.S.M.M., solicitând schimbarea în parte

a hotărârii în sensul admiterii cererii principale astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 441 din 16

noiembrie 2011 a admis apelul formulat de reclamanta L.B.S.M.M., a schimbat în

parte sentința atacată în sensul că a admis cererea principală și a obligat

pârâta SC C.P. SRL la plata sumei de 25.359 euro reprezentând contravaloarea

serviciilor de dresaj și a sumei de 1.083 euro, dobândă legală, calculată până

la data de 8 septembrie 2009, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță a aplicat greșit

dispozițiile art. 1080, 1082 și 1083 C. civ., schimbând sarcina probei de la

intimată la apelantă, reținând ca fondate susținerile intimatei, în sensul că

apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

S-a mai reținut prin

decizia recurată că, pârâta SC C.P. SRL a recunoscut în mod constant, atât prin

întâmpinări, cât și prin răspunsul la interogatoriu că, neîndeplinirea

obligațiilor contractuale de plată către apelantă s-a datorat faptului că nu

s-au primit fondurile necesare de la C.G. și că, reclamanta a fost plătită la

fel ca și ceilalți angajați, proporțional cu sumele primite de societate de la

C.

Prin urmare, se arată

în considerentele deciziei că, susținerile intimatei SC C.P. SRL, potrivit

cărora, apelanta nu a fost plătită pentru că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile

contractuale sunt contrazise chiar de propriile declarații, în speță, intimata

nu a dovedit că neîndeplinirea obligației sale de plată se datorează culpei

apelantei.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, pârâta SC C.P. SRL București a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și rejudecarea cauzei pe

fond, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei și menținerea dispozițiilor

instanței de fond.

Critica adusă

deciziei atacate, după prezentarea detaliată a situației de fapt, se referă în

esență la faptul că, hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a art. 1080, 1082, 1083 C.

civ., nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii contractuale, sub

raportul existenței vinovăției debitorului, în speță vinovăția recurentei.

În acest sens,

recurenta vizează două aspecte, prima critică se referă la faptul că aceasta

consideră că sarcina probei îndeplinirii obligațiilor contractuale ar reveni

reclamantei L.B.S.M.M. și nu recurentei, cum în mod greșit a apreciat instanța

de apel, iar cea de a doua critică se referă la faptul că nu s-au reținut de

către instanța de apel împrejurările cu efect exonerator de răspundere a

acesteia motivată de "cauza străină" - art. 1082 C. civ., respectiv

fapta creditorului însuși, considerându-se că acest aspect nu a fost dovedit.

Mai susține recurenta

că, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, în ceea ce privește

aprecierea instanței de apel, față de înlăturarea în totalitate a declarației

extrajudiciare a doamnei M.R.C. de către instanța de fond.

Sub acest aspect s-a

apreciat în mod greșit că această probă nu trebuia ignorată, în condițiile în

care nu exista nicio altă probă care să facă dovada contrară, deși instanța de

fond a justificat calificarea acestei declarații, ca fiind extrajudiciară și că

nu poate avea valoarea unei depoziții de martor, ci doar cea a unui înscris.

Analizând critica

adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul pârâtei SC C.P. SRL

București să fie respins, pentru următoarele considerente:

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă SC C.P. SRL nu a

exercitat calea de atac a apelului, în condițiile în care cererea

reconvențională i-a fost respinsă, iar prin criticile formulate în recurs este

reluat conținutul acestei cereri.

Astfel, recursul

potrivit Titlului V, Capitolul I din C. proc. civ. este cale de atac

extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea condițiilor

stabilite de lege.

Dintre acestea,

Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de recurs formulată de pârâta

SC C.P. SRL, astfel cum este stabilit în art. 299 C. proc. civ., potrivit

căruia, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Din text se desprinde

cu claritate faptul că, principala categorie a hotărârilor susceptibile de

recurs este aceea a hotărârilor pronunțate în apel, astfel că, recursul nu

poate fi exercitat omissio medio, adică fără să se fi exercitat în prealabil

calea ordinară de atac a apelului.

Potrivit prevederilor

art. 299 coroborate cu art. 377 C. proc. civ., hotărârile date în primă

instanță care nu au fost atacate cu apel nu mai pot fi supuse recursului,

aceasta deoarece, recurenta-pârâtă SC C.P. SRL nu poate formula prima dată, în

recurs, trecând peste apel, critici asupra cărora instanța de apel nu s-a

pronunțat.

În acest sens se

constată că, recurenta a uzat de calea de atac a recursului și față de

principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac, precum și al

dublului grad de jurisdicție, se reține că recursul declarat de pârâta SC C.P.

SRL este nefondat și urmează să fie respins, ca atare.

În acest context, nu

se poate reține că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul

prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., iar în legătură cu aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 1080, 1082, 1083 C. civ., Înalta Curte constată

că, recurenta nu le-a supus spre analiză instanței de apel așa încât acestea nu

vor putea fi examinate omissio medio.

Așa fiind, Înalta

Curte, ca instanță de recurs, stabilește că prin obiectul său cererea de recurs

formulată de pârâta SC C.P. SRL nu se încadrează în prevederile art. 299 C.

proc. civ.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL București împotriva Deciziei civile nr.

441 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2013.

Procesat de GGC - AS