ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 640/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 13259 din 21 decembrie 2010, Tribunalul București a respins cererea principală formulată de reclamanta L.B.S.M.M., în contradictoriu cu pârâta SC C.P. SRL București, precum și cererea reconvențională, ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 31 iulie 2007, părțile au încheiat un contract de prestări servicii prin care reclamanta, în calitate de dresor, s-a obligat să realizeze și să prezinte patru dresuri de animale, dresură de feline, dresură de cămile, dresură de cai și dresură de ponei, prețul serviciilor prestate fiind stabilit la suma de 4.000 euro net lunar, indiferent dacă dresorul pregătește și/sau prezintă dresurile menționate.

În raport de obiectul pricinii, respectiv obligarea pârâtei la plata restului din prețul cuvenit pentru serviciile prestate și față de temeiul de drept indicat de către reclamantă, art. 969 C. civ., tribunalul a reținut că reclamanta a dedus instanței o acțiune în executarea contractului, întemeiată pe răspunderea contractuală. În acest sens, în materia contractuală, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1080, 1082 și 1083 C. civ., operează o prezumție de culpă a debitorului: creditorul fiind nevoit să dovedească doar existența creanței, vina debitorului fiind prezumată, iar exonerarea de răspundere a pârâtei putând fi realizată doar dacă se dovedește ''cauza străină" menționată de textele legale.

În speță, pârâta a susținut că nu a plătit din cauza atitudinii culpabile a reclamantei, care nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a repeta 6 zile săptămânal, cu animalele a căror dresură o realiza, aspect pe care reclamanta nu l-a dovedit, respectiv îndeplinirea propriilor sale obligații. În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul a reținut că a învestit instanța cu o acțiune în restituirea unor prestații efectuate în temeiul unui contract, restituire ce poate fi solicitată și dispusă doar ca urmare a desființării contractului în discuție, iar în cauză, pârâta nu a formulat o cerere în rezoluțiune/reziliere judiciară. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta L.B.S.M.M., solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii principale astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 441 din 16 noiembrie 2011 a admis apelul formulat de reclamanta L.B.S.M.M., a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis cererea principală și a obligat pârâta SC C.P. SRL la plata sumei de 25.359 euro reprezentând contravaloarea serviciilor de dresaj și a sumei de 1.083 euro, dobândă legală, calculată până la data de 8 septembrie 2009, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 1080, 1082 și 1083 C. civ., schimbând sarcina probei de la intimată la apelantă, reținând ca fondate susținerile intimatei, în sensul că apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

S-a mai reținut prin decizia recurată că, pârâta SC C.P. SRL a recunoscut în mod constant, atât prin întâmpinări, cât și prin răspunsul la interogatoriu că, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de plată către apelantă s-a datorat faptului că nu s-au primit fondurile necesare de la C.G. și că, reclamanta a fost plătită la fel ca și ceilalți angajați, proporțional cu sumele primite de societate de la C. Prin urmare, se arată în considerentele deciziei că, susținerile intimatei SC C.P. SRL, potrivit cărora, apelanta nu a fost plătită pentru că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale sunt contrazise chiar de propriile declarații, în speță, intimata nu a dovedit că neîndeplinirea obligației sale de plată se datorează culpei apelantei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC C.P. SRL București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și rejudecarea cauzei pe fond, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei și menținerea dispozițiilor instanței de fond. Critica adusă deciziei atacate, după prezentarea detaliată a situației de fapt, se referă în esență la faptul că, hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a art. 1080, 1082, 1083 C. civ., nefiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii contractuale, sub raportul existenței vinovăției debitorului, în speță vinovăția recurentei.

În acest sens, recurenta vizează două aspecte, prima critică se referă la faptul că aceasta consideră că sarcina probei îndeplinirii obligațiilor contractuale ar reveni reclamantei L.B.S.M.M. și nu recurentei, cum în mod greșit a apreciat instanța de apel, iar cea de a doua critică se referă la faptul că nu s-au reținut de către instanța de apel împrejurările cu efect exonerator de răspundere a acesteia motivată de "cauza străină" - art. 1082 C. civ., respectiv fapta creditorului însuși, considerându-se că acest aspect nu a fost dovedit. Mai susține recurenta că, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, în ceea ce privește aprecierea instanței de apel, față de înlăturarea în totalitate a declarației extrajudiciare a doamnei M.R.C.

de către instanța de fond. Sub acest aspect s-a apreciat în mod greșit că această probă nu trebuia ignorată, în condițiile în care nu exista nicio altă probă care să facă dovada contrară, deși instanța de fond a justificat calificarea acestei declarații, ca fiind extrajudiciară și că nu poate avea valoarea unei depoziții de martor, ci doar cea a unui înscris. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul pârâtei SC C.P. SRL București să fie respins, pentru următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă SC C.P. SRL nu a exercitat calea de atac a apelului, în condițiile în care cererea reconvențională i-a fost respinsă, iar prin criticile formulate în recurs este reluat conținutul acestei cereri.

Astfel, recursul potrivit Titlului V, Capitolul I din C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea condițiilor stabilite de lege. Dintre acestea, Înalta Curte a luat în examinare obiectul cererii de recurs formulată de pârâta SC C.P. SRL, astfel cum este stabilit în art. 299 C. proc. civ., potrivit căruia, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Din text se desprinde cu claritate faptul că, principala categorie a hotărârilor susceptibile de recurs este aceea a hotărârilor pronunțate în apel, astfel că, recursul nu poate fi exercitat omissio medio, adică fără să se fi exercitat în prealabil calea ordinară de atac a apelului.

Potrivit prevederilor art. 299 coroborate cu art. 377 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel nu mai pot fi supuse recursului, aceasta deoarece, recurenta-pârâtă SC C.P. SRL nu poate formula prima dată, în recurs, trecând peste apel, critici asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat. În acest sens se constată că, recurenta a uzat de calea de atac a recursului și față de principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac, precum și al dublului grad de jurisdicție, se reține că recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL este nefondat și urmează să fie respins, ca atare. În acest context, nu se poate reține că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., iar în legătură cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1080, 1082, 1083 C. civ., Înalta Curte constată că, recurenta nu le-a supus spre analiză instanței de apel așa încât acestea nu vor putea fi examinate omissio medio. Așa fiind, Înalta Curte, ca instanță de recurs, stabilește că prin obiectul său cererea de recurs formulată de pârâta SC C.P. SRL nu se încadrează în prevederile art. 299 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.P. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 441 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2013. Procesat de GGC - AS