ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3640/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3640/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată precizată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București,

reclamanta SC S.P.D. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC O.I. SRL,

să se dispună radierea din C.F ale O.C.P.I. Sector 1 a tuturor mențiunilor

efectuate în baza antecontractelor de vânzare - cumpărare autentificate din 16

octombrie 2007, având ca obiect apartamentele situate în Complexul rezidențial

M. din București, sector 1, în baza dispozițiilor pactului comisoriu de grad IV

inserat de părți.

Prin cererea

reconvențională formulată la data de 20 octombrie 2009 (fila 109 dosar

judecătorie), pârâta - reclamantă a solicitat rezoluțiunea antecontractelor de

vânzare - cumpărare autentificate, cu obligarea reclamantei - pârâte la plata

sumei de 215.678 euro + T.V.A. reprezentând avans din prețul de vânzare

-cumpărare.

În susținere

s-a invocat calculul incorect al prețului și majorarea unilaterală a prețului

contractelor.

Prin sentința

comercială nr. 3833 din 28 martie 2011, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială,

a admis cererea de chemare în judecata precizată, formulată de reclamanta -

pârâtă SC S.P.D. SRL, în contradictoriu cu pârâta -reclamantă SC O.I. SRL.

A constatat

intervenită rezoluțiunea de drept a antecontractului de vânzare - cumpărare

autentificat din 16 octombrie 2007, având ca obiect apartamentele situate în

Complexul rezidențial M. din București, sector 1.

A dispus

radierea mențiunilor din C.F., partea a lll-a O.C.P.I. București, sector 1.

A respins

cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Pârâta a fost

obligată la plata sumei de 17.924 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată precizată, s-a solicitat rezoluțiunea antecontractelor de

vânzare - cumpărare autentificate din 16 octombrie 2007 și radierea din C.F. ale

O.C.P.I. Sector 1 a tuturor mențiunilor efectuate în baza antecontractelor de

vânzare - cumpărare autentificate din 16 octombrie 2007 având ca obiect

apartamentele situate în Complexul rezidențial M. din București, sector 1, în

baza dispozițiilor pactului comisoriu de grad IV inserat de părți.

În soluționarea

litigiului dedus judecății tribunalul a reținut că părțile au încheiat

antecontractele de vânzare - cumpărare autentificate din 16 octombrie 2007 prin

care pârâta s-a obligat să cumpere patru apartamente în cadrul Complexului

Rezidențial M.

Prin actul

adițional autentificat din 19 decembrie 2008 s-a stipulat încetarea unuia din

antecontracte autentificat din 16 octombrie 2007 aferent apartamentului și

amânarea datei autentificării contractelor de vânzare - cumpărare pentru cele

trei apartamente în termen de 15 zile calendaristice de la expedierea

reclamantei către pârâtă a unei notificări scrise în care se menționa data, ora

și locul semnării acestora.

Societatea

reclamantă, a transmis societății pârâte patru notificări (22 octombrie 2008)

în vederea prezentării în fața notarului public la data de 13 decembrie 2008,

ora 11,00, iar prin notificarea din 11 februarie 2009 a convocat promitentul -

comparator pentru data de 4 martie 2009, orele 11,00, în vederea semnării

contractelor aferente apartamentelor contractate.

La data de 4

martie 2009 s-a emis încheierea de certificare de fapte din 4 martie 2009 prin

care s-a reținut că reclamanta s-a prezentat în vederea autentificării

contractelor, reprezentantul societății pârâte refuzând încheierea contractelor

motivat de modificarea unilaterală a prețului.

Tribunalul nu a

reținut susținerile pârâtei - reclamante cu privire la motivul precizat prin

încheierea de certificare de fapte, refuzul fiind determinat în primul rând de

lipsa resurselor financiare, fiind invocată situația economică și în subsidiar

menționându-se problema majorării unilaterale a prețului de vânzare -

cumpărare. în acest sens, având în vedere dispozițiile art. 5 lit. a) și b) din

antecontracte, s-a constatat că părțile au convenit ca atât avansul - 30 %, cât

și restul de preț să fie achitate în echivalent lei la cursul de referință B.N.R.

din data emiterii facturii proforma. Antecontractele de vânzare - cumpărare

pentru care au fost reținute sumele plătite în contul antecontractuiui reziliat

din 16 octombrie 2007 - erau antecontractele autentificate aferente

apartamentelor, deducerea sumelor și calculul restului de plată efectuându-se

în mod corect în lei.

Ulterior,

reclamanta a transmis societății pârâte Declarațiile de Rezoluțiune a

antecontractelor autentificate din 2009 potrivit art. 3.2. din actul adițional

- pact comisoriu de grad IV.

Prin art. 13

din antecontracte și art. 3.2.2 din actul adițional părțile au inserat un pact

comisoriu de grad IV, stipulând că în cazul în care promitentul comparator nu

se prezintă sau refuză încheierea contractelor în formă autentică,

antecontractele de vânzare - cumpărare, modificate prin act adițional încetează

de plin drept, fără intervenția instanței de judecată, punere în întârziere sau

orice altă formalitate.

Părțile au

inserat o clauză penală prin art. 3.4 din actul adițional, în accepțiunea

dispozițiilor art. 1066 C. civ., în cazul intervenirii pactului comisoriu

promitentul - vânzător reținând toate sumele plătite în temeiul

antecontractelor, cu titlu de penalitate.

În ceea ce

privește intervenirea unui caz de forță majoră, tribunalul a apreciat în primul

rând faptul că motivele invocate de promitentul -cumpărător nu se încadrează în

această noțiune, iar pe de altă parte, notificarea intervenirii cazului de

forță majoră nu a respectat procedura prevăzută de art. 17 alin. (2) din

antecontract, neexistând un certificat emis de C.C.I.R.

Fiind vorba de

un caz de rezoluțiune de drept, care nu necesită intervenția instanței, în

acest caz nu se poate verifica decât mecanismul aplicării pactului comisoriu în

situația clară a atragerii răspunderii contractuale în persoana promitentului -

cumpărător, precum și dacă promitentul - vânzător poate formula acțiune în

rezoluțiune.

Având în

vedere, în raport cu probele administrate în cauză că societatea reclamantă

și-a îndeplinit toate obligațiile asumate, la data de 4 martie 2009

prezentându-se la notar cu documentele necesare în vederea încheierii

contractului de vânzare - cumpărare, iar societatea pârâtă nu și-a îndeplinit

obligațiile asumate prin antecontract, reținându-se refuzul încheierii

contractelor pentru motivele menționate, dar nedemonstrându-se că la acel

moment promitentul - cumpărător a transferat sumele de bani în conturile

reclamantei măcar sumele pe care consideră că le datorează, sau că dispune de

acele sume - se activează pactul comisoriu de grad IV potrivit art. 27 2 și

art. 13 din antecontracte și art. 3.2 - 3.4 din actul adițional, devenind

incidență și clauza penală.

Pentru

considerentele expuse, tribunalul, în raport cu probele administrate,

constatând refuzul pârâtei de a cumpăra la data notificată, reținând

dispozițiile legale evocate, precum și dispozițiile art. 969 și 1073 C. civ. a

admis cererea de chemare în judecată precizată, a constatat intervenită

rezoluțiunea de drept a antecontractului, promitentul -vânzător nefiind obligat

să restituie avansul în cuantumul potrivit clauzei penale.

Având în vedere

că s-a constatat rezoluțiunea antecontractului, în temeiul art. 33 și nr. 34

din Legea nr. 7/1996, tribunalul a dispus rectificarea cărților funciare, prin

radierea mențiunilor din C.F., partea a lll-a cu privire la notarea

antecontractelor de vânzare - cumpărare autentificate din 16 octombrie 2007,

având ca obiect apartamentele situate în Complexul rezidențial M. din București,

sector 1. Prin cererea reconvențională s-a solicitat rezoluțiunea judiciară a

antecontractelor de vânzare - cumpărare cu repunerea părților în situația

anterioară, cu obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând avans.

Promitentul -

cumpărător a achitat un avans în cuantum de 30 % din prețul de vânzare -

cumpărare al imobilelor.

Tribunalul a

constatat că pârâta - reclamantă nu mai poate solicita rezoluțiunea judiciară a

unor antecontracte rezolvite de drept prin declarațiile de rezoluțiune potrivit

pactului comisoriu de grad IV, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere că

acțiunea în rezoluțiune poate fi promovată numai de partea care și-a îndeplinit

obligațiile sau care se declară gata să și le îndeplinească, societatea pârâtă

încălcându-și obligațiile, așa cum s-a arătat anterior, motiv pentru care nu

poate solicita rezoluțiunea antecontractului cu repunerea părților în situația

anterioară și restituirea avansului.

În temeiul art.

274 C. proc. civ., tribunalul a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 17.924

lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și

onorariu de avocat.

Prin Decizia civilă

nr. 170 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a

respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă împotriva

sentinței mai sus menționate, obligând-o pe apelantă la plata către intimată a

sumei de 16.081,56 lei cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea

acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce

privește cererea introductivă de instanță, curtea de apel a grupat argumentele

aduse de apelanta - pârâtă, întemeiate în esență pe neîndeplinirea culpabilă a

obligațiilor de către intimata - reclamantă și Ie-a răspuns prin următoarele

considerente comune:

În mod legal și

temeinic a reținut prima instanță că la 4 martie 2009 intimata - reclamantă,

conform încheierii de certificare de fapte, s-a prezentat la notar în vederea

încheierii contractelor în formă autentică și că apelanta - pârâtă a refuzat în

mod neîntemeiat încheierea contractului, invocând o pretinsă modificare

unilaterală a prețului din partea intimatei - reclamante.

Pe de o parte,

a constatat că la data respectivă singurul motiv al refuzului de a semna actele

autentice era legat de diferența de preț, nu și de aspecte ce țin de

regularitatea realizării construcțiilor.

Această din

urmă apărare nu a fost primită, pe de o parte pentru că, chiar din documentele

aflate la dosarul cauzei (filele 36 - 52 ale dosarului Judecătoriei Sector V

București) a reieșit că apelanta - pârâtă a fost notificată la 22 octombrie

2008 să se prezinte în vederea semnării procesului - verbal de inspecție și a

constatării respectării parametrilor tehnici pentru 10 decembrie 2008, însă nu

a dat curs acestor notificări, comunicându-i intimatei - reclamante la 17

noiembrie 2008 doar intervenirea unui caz de forță majoră care o împiedică să

facă plata prețului (fila 35 a aceluiași dosar).

Curtea de apel

a apreciat ca nefondată și apărarea întemeiată pe nerespectarea dispozițiilor H.G.

nr. 273/1994 la executarea construcției de către intimata - reclamantă, având

în vedere că din adresa din 16 aprilie 2010, emisă de Inspectoratul de Stat în

Construcții (fila 106 a dosarului Tribunalului București) reiese că neregulile

vizau corpul C al clădirii, nu corpul B în care se aflau apartamentele

contractate de apelanta - pârâtă.

În fine, a

considerat că este neîntemeiată și a fost înlăturată și apărarea relativă la

diferența de preț datorată.

Conform actului

adițional, încheiat de părțile litigante la 19 decembrie 2008 (filele 28 - 33

ale dosarului Judecătoriei Sector V București), părțile au convenit reținerea

avansului plătit cu titlu de plată parțială în contul prețului stipulat în

antecontractele ce rămân în vigoare.

Așa cum a

reținut și instanța de fond, prețul a fost prevăzut în euro, însă plata s-a

convenit a se face în echivalent în lei la cursul de referință B.N.R. din ziua

emiterii facturii proforma, așa cum reiese din prevederile articolului 5 alin.

(2) lit. a) și b) din antecontracte.

Pe cale de

consecință, în mod judicios s-a apreciat de către intimata - reclamantă că

plata diferenței de preț trebuie făcută în lei, între părți neexistând nicio

plată efectuată în euro.

De altfel,

curtea de apel a constatat că atât la data refuzului de autentificare a actelor

de vânzare - cumpărare, ca și la momentul promovării prezentului apel, apelanta

pârâtă s-a mărginit la a invoca o pretinsă majorare a prețului contractului,

fără a proba că, prin modul de stabilire a diferenței de preț, o astfel de

majorare s-a și produs efectiv.

Ca urmare, a

reținut că refuzul întemeiat pe acest motiv este pur formal și nu își are

fundamentul în probele administrate.

Curtea de apel

a apreciat că prin considerentele relative la modul de determinare a diferenței

de preț de către intimata - reclamantă a răspuns și celei de-a treia critici

din apel.

Toate aceste

considerente au fundamentat convingerea instanței de apel că din probele

administrate în cauză reiese indubitabil că singura care și-a îndeplinit

obligațiile contractate a fost intimata - reclamantă și că apelanta pârâtă a

refuzat fără niciun temei să își execute obligațiile corelative de plată a

diferenței de preț și de semnare a contractelor autentice.

Ca urmare, a

reținut că singura îndrituită la rezolutiunea antecontractelor de vânzare -

cumpărare din 16 octombrie 2007 este intimata - reclamantă, soluția pronunțată

sub acest aspect, de admitere a acțiunii principale și de respingere a cererii

reconvenționale, fiind legală și temeinică, în concordanță cu probele

administrate și cu dispozițiile art. 1020 - 1021 din vechiul C. civ.

În consecință,

curtea de apel a respins apelul ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile

art. 295 - 296 C. proc. civ., apreciind că prima instanță a stabilit corect

situația de fapt și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale

incidente.

În conformitate

cu dispozițiile art. 298, raportat la art. 274 C. proc. civ., curtea de apel a

obligat-o pe apelanta - pârâtă să-i plătească intimatei - reclamante

cheltuielile de judecată efectuate de aceasta din urmă în apel, cheltuieli

constând în onorariu de avocat conform facturii fiscale și extrasului de cont

aflate la filele 106-107 ale dosarului de apel.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs pârâta SC O.I. SRL București, întemeindu-se pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență,

prin dezvoltarea motivelor de recurs formulate, următoarele:

apel a reținut culpa pârâtei arătând că partea culpabilă nu poate invoca

rezolutiunea, dar nu a aplicat același tratament juridic și reclamantei S.P.,

refuzând analiza culpei acesteia pentru a verifica dacă ea însăși avea dreptul

să invoce rezolutiunea, fapt ce a dus și la o motivare contradictorie - art.

304 pct. 7 și 9.

textelor de lege incidente, instanța a făcut greșita aplicare și a încălcat

dispozițiile acestora referitoare la efectuarea recepției lucrărilor de

construcții stipulate în Legea nr. 50/1991 (art. 37), a art. 21 lit. f)

coroborat cu art. 17 din Legea nr. 10/1995, art. 8 alin. (2) art. 10 și art. 14

din H.G. nr. 273/1994 - art. 304 pct. 9, astfel, instanța a ajuns la concluzia

absurdă că un cumpărător este obligat să cumpere în baza unui antecontract,

chiar dacă există motive de nulitate ale titlului de proprietate.

administrarea probei esențiale din care rezultă culpa reclamantei - intimate S.P.

(expertiza tehnică) - motiv de casare conform art. 304 pct. 9 raportat la art.

312 C. proc. civ.

discuție și nu a ținut cont de înscrisurile depuse de către recurenta - pârâtă

din care rezultă culpa S.P. (neexecutare tehnică, materială a apartamentului,

acte întocmite cu încălcarea flagrantă a legii și care ar fi trebuit să se constituie

în titlu de proprietate pentru societatea sa), în acest sens schimbând și

natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestor acte - art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

refuzat/omis analiza argumentelor sale privitoare la exonerarea de răspundere, precum

și a modificării unilaterale a contractului și a prețului, cu încălcarea art.

969 și 970 C. civ.

În consecință,

față de criticile exprimate, mai sus arătate, recurenta pârâtă solicită

admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei recurate, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare instanței de apel, în cazul în care se va aprecia că

este necesară administrarea probei cu expertiza tehnică, precum și cu

înscrisurile invocate în recurs, iar, în subsidiar, solicită modificarea în tot

a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului pe care l-a formulat,

respingerii cererii principale astfel cum a fost formulată și precizată de

către SC S.P.D. SRL și admiterii cererii formulate de pârâtă.

Recursul nu

este fondat.

Din examinarea

criticilor exprimate în recurs, în raport de actele dosarului și de

dispozițiile legale incidente speței, se constată următoarele:

Susținerile

recurentei conținute în primul motiv de recurs potrivit cărora instanța de

apel, reținând culpa pârâtei ca parte ce nu poate invoca rezoluțiunea, în mod

eronat nu a analizat și culpa reclamantei și nu a verificat dacă ea însăși avea

dreptul de a invoca rezoluțiunea, nu sunt fondate.

Se observă

astfel că, prin luarea în considerare a probatoriului administrat, ambele

instanțe care s-au pronunțat în cauză au reținut corect că la data de 4 martie

2009, conform încheierii de certificare de fapte, intimata - reclamantă s-a

prezentat la notar cu documentele necesare în vederea încheierii contractelor

în formă autentică, însă recurenta - pârâtă, în mod nejustificat, invocând

modificarea unilaterală a prețului de către reclamantă, a refuzat încheierea

contractelor.

În această

împrejurare, reclamanta a transmis pârâtei Declarațiile de Rezoluțiune a

antecontractelor, întemeindu-se pe prevederile art. 13 din antecontracte și

art. 3.2. din actul adițional, prin care părțile au inserat un pact comisoriu

de gradul IV.

Drept urmare,

prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat instanței să constate

intervenită rezolutiunea de drept a acestor antecontracte, în timp ce pârâta,

prin cerere reconventională, a cerut să se pronunțe rezolutiunea judiciară, cu

consecința repunerii părților în situația anterioară și restituirii avansului.

Or, atâta vreme

cât, părțile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV și cât rezolutiunea nu

poate fi promovată decât de partea care și-a îndeplinit obligațiile sau care se

declară gata să le îndeplinească, în mod corect s-a reținut că, în speță, este

întemeiată acțiunea reclamantei privind constatarea intervenirii rezoluțiunii de

drept a antecontractelor și neîntemeiată cererea reconventională, prin care

pârâta a solicitat rezolutiunea judiciară.

Aceasta,

deoarece, reclamanta a notificat-o pe pârâtă să se prezinte la notar pentru a

încheia contractele de vânzare - cumpărare, declarându-se, prin urmare, gata de

a-și executa principala obligație și anume, aceea de a edifica și preda

imobilele, în timp ce pârâta nu și-a îndeplinit principala sa obligație, aceea

de a plăti prețul.

Pe de altă

parte, nici apărările pârâtei nu pot fi primite, instanța de apel reținând

corect că la data la care părțile ar fi trebuit să încheie contractele în formă

autentică, singurul motiv al refuzului pârâtei de a semna actele autentice și

acesta pur formal, l-a reprezentat pretinsa diferență de preț și nu aspecte ce

țin de realizarea construcțiilor, or, sub acest aspect, s-a reținut corect că

părțile au convenit ca atât avansul, cât și restul de preț să fie achitate în

echivalent în lei la cursul de referință BNR din data emiterii facturii

proforma, iar deducerea sumelor și calculul restului de plată s-a efectuat

corect în lei, neexistând nicio plată între părți, efectuată în euro. Totodată,

pârâta nu a demonstrat că prin modul de stabilire a diferenței de preț, s-a și

produs efectiv o majorare de preț.

Cel de-al

doilea motiv de recurs ce privește aplicarea greșită și încălcarea

dispozițiilor legale, de către instanța de apel, referitoare la executarea

construcțiilor, atât în ce privește autorizarea, cât și efectuarea recepției

lucrărilor de construcții este, de asemenea, nefondat.

Se constată că

instanța de apel a reținut judicios, sub acest aspect, că neregulile invocate

de pârâtă vizau corpul C al clădirii și nu corpul B în care se găseau

apartamentele precontractate de pârâtă, lucrarea a fost finalizată și înscrisă

în C.F. și, oricum, susținerile recurentei - pârâte cu privire la nefinalizarea

clădirii sunt irelevante atâta vreme cât pârâta nu s-a prezentat în vederea

semnării procesului -verbal de inspecție și ai constatării respectării

parametrilor tehnici ai apartamentelor, ci, dimpotrivă, a agreat soluția

încetării relațiilor contractuale, concretizată prin comunicarea către

reclamantă a intervenirii unui caz de forță majoră, care o împiedică să

efectueze plata prețului.

Nici cel de-al

treilea și al patrulea motiv de recurs, vizând greșita respingere a unor probe

considerate esențiale, în accepțiunea recurentei, respectiv a unei expertize

tehnice și a înscrisurilor depuse de pârâtă, din care ar rezulta culpa

reclamantei, nu sunt întemeiate, întrucât problema admiterii sau neadmiterii

unei probe este o chestiune de apreciere ce aparține instanței care se pronunță

în cauză, ține de o eventuală netemeinicie și nu de nelegalitatea hotărârii și,

drept urmare, nu poate fi invocată pe calea recursului.

Cu toate

acestea, se poate observa că probatoriul administrat în cauză a fost de natură

să formeze convingerea instanțelor, în soluționarea cauzei deduse judecății, în

mod indubitabil rezultând, că singura parte care și-a îndeplinit obligațiile

asumate a fost reclamanta, în timp ce pârâta a refuzat nejustificat să-și

execute obligațiile de plată a diferenței de preț și de semnare a contractelor,

astfel încât s-a concluzionat corect că singura îndrituită la rezolutiunea

antecontractelor de vânzare - cumpărare este reclamanta.

În fine, cel

de-al cincilea motiv de recurs, potrivit căruia recurenta susține că instanța

de apel a refuzat/omis a analiza argumentele sale privitoare la exonerarea de

răspundere, precum și a modificării unilaterale a contractului și a prețului,

cu încălcarea dispozițiilor art. 969 și 970 C. civ., este de asemenea

neîntemeiat.

Referitor la

această susținere, se constată că instanța, a cărei hotărâre este criticată în

recurs, a procedat la o grupare a argumentelor aduse de pârâta - apelantă și Ie-a

supus unei analize riguroase, înlăturându-le, ca excluzându-se unele pe altele

sau ca fiind neîntemeiate.

A reținut

astfel, în esență, că singurul motiv al refuzului de a încheia contractele în

formă autentică l-a reprezentat diferența de preț, dar și acesta pur formal și

nefundamentat pe probe administrate și a răspuns argumentat tuturor apărărilor

pârâtei privind neregularitatea realizării construcțiilor, invocarea

intervenirii unui caz de forță majoră, precum și celei referitoare la diferența

de preț datorată.

Se constată,

prin urmare, că soluția primei instanțe, menținută de instanța de apel, de

admitere a acțiunii principale și de respingere a cererii reconvenționale este

legală și temeinică și în deplin acord cu probatoriul administrat și a dispozițiilor

legale incidente în cauză, inclusiv a celor invocate în ultimul motiv de

recurs, respectiv ale art. 969 și 970 C. civ.

În consecință,

pentru considerentele mai sus prezentate, recursul declarat de pârâta SC O.I.

SRL București se va respinge, ca nefondat.

În conformitate

cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta - pârâtă va fi obligată la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 24.257 lei, către intimata -

reclamantă SC S.P.D. SRL București, prin administrator judiciar Certfin Sprl.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC O.I. SRL București împotriva Deciziei civile nr.

170 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă SC O.I. SRL București la plata sumei de 24.257 lei cheltuieli

de judecată către intimata-reclamantă SC S.P.D. SRL București prin

administrator Judiciar Certfin Sprl

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 octombrie 2013.