ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2566/2013

Asupra recursului de față; Prin cererea formulată, reclamanta SC B. SA a solicitat obligarea pârâtei SC D.I. SRL Brașov la plata sumei de 378.810 RON, actualizată cu rata inflației și a dobânzilor legale de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective, reprezentând prejudiciul cauzat prin neexecutarea corespunzătoare a contractului de vânzare-cumpărare furaje a căror calitate pârâta avea obligația să o garanteze. La data de 23 septembrie 2010 reclamanta și-a mărit câtimea obiectului cererii de la suma de 378.810 RON, la suma de 592.545 RON. Prin sentința civilă nr. 629 din 24 februarie 2011, Tribunalul Brașov a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC B. SA în contradictoriu cu pârâta SC D.I.

SRL. A obligat pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, suma de 592.545 RON, actualizată la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective. A obligat pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 14.028,1 RON reprezentând taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariul expertului. A respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial ca nedovedită.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente: Între pârâtă, în calitate de vânzător și reclamantă, în calitate de cumpărător, s-a încheiat, la data de 14 ianuarie 2008, (data ultimei înregistrări, respectiv a ultimei semnături) un contract de vânzare-cumpărare cu termen de valabilitate 31 decembrie 2008, însă, livrarea produsului piscicol, care începuse în luna noiembrie 2008, a continuat până în luna martie 2009. Din conținutul raportului de expertiză rezultă că reclamanta dispune de toate condițiile naturale pe care trebuie să le aibă o crescătorie piscicolă cu rezultate remarcabile (respectiv apa, respectarea rețetelor pentru sistemul de furajare, planificarea programului de hrănire, personalul calificat și cu mulți ani vechime, evidențierea fiecărui bazin pe fișe distincte, deținerea autorizației și licenței eliberate de Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură și de Gospodărirea Apelor, a autorizației de mediu și a avizului sanitar veterinar, înscrisuri anexate la raportul de expertiză).

Programul de hrănire la Ferma de păstrăv din localitatea Prejmer era planificat pentru furaje A.S., și 45/15, pentru care, în anul 2007 se obținuseră rezultate bune. Nu există anexe la contractul de vânzare-cumpărare care să menționeze sortimentele și termenele. După 01 mai 2008 pârâta a livrat sortimentul de furaje A. 42/12, după ce anterior livrase furajul A. 45/15, în contract nefăcându-se referire la vreun sortiment. Din raportul de expertiză rezultă că, în perioada iunie 2007 - mai 2008, cât a fost folosit de reclamantă furajul A. 45/15 livrat de pârâtă, au fost obținute rezultate foarte bune, iar în perioada februarie 2008 - martie 2009, când s-au folosit furaje A. 42/12 rezultatele au fost „sub orice critică”.

Ulterior, în perioada martie 2009 - noiembrie 2010 s-a revenit la rata de conversie de 1,0 în medie, adică la rezultate bune. Analizele furajării A. 42/12 au arătat carențe grave în compoziția acestui produs livrat de pârâtă, rezultatele fiind confirmate la două laboratoare: Asociația Română a Cărnii București, care a constatat proteine 37,97% și grăsimi 9,97% și Laboratorul sanitar veterinar Brașov, care a constatat proteine 38,05% și grăsimi 9,91%, expertul menționând că respectivele sugerează greșeli de fabricație prin dozarea eronată sau însăcuire greșită ori recondiționarea sau contrafacerea de furaje prezentate în saci și cu certificate de A. 42/12. Problemele furajului A. 42/12 livrate de pârâtă sunt confirmate și de rezultatul analizei făcute la firma din Germania (Hamburg) în iunie 2009, respectiv proteine 41% și grăsimi 10,4%.

Concluziile expertului sunt că, în perioada februarie 2008 - martie 2009, în care s-a livrat sortimentul A. 42/12, rezultatele la pescăria din localitatea Prejmer au fost, pentru bazinele unde s-a folosit acest sortiment, surprinzător de nefavorabile, cu rată de conversie rar întâlnită, de până la 2,88. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că prejudiciul total produs reclamantei prin livrarea de către pârâtă a unor furaje necorespunzătoare (A. 42/12) este de 592.545 RON, compus din 32.221 kg de carne de păstrăv nerealizat, la valoarea de vânzare de 12,42 RON/kg (fără TVA), în valoare de 400.185 RON și 192.360 RON pierderi la prețul de cost, prin vânzarea a 84.000 kg păstrăv subdimensionat, de 2,29 RON/kg păstrăv.

Răspunderea pârâtei este contractuală, fiind aplicabile dispozițiile art. 969 C. civ. În speță, nu a fost dovedită nerespectarea fișelor tehnice și a recomandărilor acordate de către reclamantă, respectiv utilizarea necorespunzătoare a hranei de către aceasta, constatările expertului tehnic infirmând această ipoteză. Nu sunt aplicabile dispozițiile C. civ. referitoare la termenul în care trebuia reclamate de cumpărător viciile aparente, întrucât, în cauză este vorba vicii ascunse, care nu puteau fi descoperite la primire, folosindu-se mijloace obișnuite de verificare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC D.I. SRL prin care a solicitat schimbarea, în tot, în sensul respingerii acțiunii.

Intimata SC B. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului. Prin decizia nr. 9/Ap din 23 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, s-a admis apelul formulat de pârâta SC D.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 629 din 24 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul Brașov, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că: A respins acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA în contradictoriu cu pârâta SC D.I. SRL. A obligat intimata SC B. SA să plătească apelantei SC D.I. SRL suma de 8.493 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Raporturile dintre reclamanta cumpărător și pârâta vânzător au la bază contractul de vânzare-cumpărare din 14 ianuarie 2008, cu termen de valabilitate 31 decembrie 2008, livrarea produsului, care începuse în luna noiembrie 2008, continuând până în luna martie 2009. La art. 1 din contract s-au prevăzut caracteristicile tehnice ale produsului, o rată de conversie între 0.4-1.3, în funcție de sortiment, rată care reprezintă valori obținute în condiții optime de temperatură și oxigenare a apei, cu loturi de pești omogene, în stare fiziologică optimă. După 01 mai 2008 pârâta a livrat sortimentul de furaje A. 42/12, după ce anterior livrase furajul A. 45/15, în contract nefăcându-se referire la vreun sortiment.

Potrivit art. 4 din contract, vânzătorul răspunde de calitatea mărfii până în momentul livrării, nefiind răspunzător pentru posibile deteriorări ale acesteia ca urmare a depozitării defectuoase sau din orice alte motive, iar în cazul îmbolnăvirii peștilor ca urmare a calității necorespunzătoare a furajului, furnizorul va suporta pagubele rezultate, după confirmarea cauzei îmbolnăvirii prin expertiză medico-veterinară efectuată pe eșantioane din același produs, prelevate din unități sigilate, susținerea apelantei fiind găsită neîntemeiată. Concluziile expertului S.V., în sensul că în perioada februarie 2008-martie 2009, în care s-a livrat sortimentul A. 42/12, rezultatele la pescăria din Prejmer au fost necorespunzătoare, pentru bazinele unde s-a folosit acest sortiment, sunt contrazise de concluziile expertului A.N., susținute și de specialistul în materie M.C., probe administrate în apel.

Contractul nu se referă expres la sortimentul de furaj ce va fi livrat, obiectul contractului fiind livrarea de furaje pentru creșterea și îngrășarea păstrăvului din gama comercializată de furnizor, prezentată în anexa la contract. Între furajele prezentate în anexă este și sortimentul 42/12, care având cel mai scăzut conținut de proteine și lipide, a fost cel mai ieftin. Dacă nu ar fi fost de acord cu sortimentul livrat, reclamanta ar fi putut oricând refuza livrarea, ceea ce nu s-a întâmplat, toate avizele de expediție întocmite cu ocazia livrărilor fiind confirmate prin semnătură și ștampilă. Reclamanta nu a reclamant calitatea furajului livrat A. 42/12 în toată perioada de folosire de 10 luni.

O monitorizare eficientă ar fi putut identifica o problemă de calitate a furajului. Abia prin faxul din 07 aprilie 2009 reclamanta, întrucât rata de conversie înregistrată a fost necorespunzătoare, a solicitat să-i fie transmise certificatele de calitate. La dosar s-au depus certificatul de calitate al producătorului și aprecieri pozitive ale altor consumatori ai furajului A. 42/12 din aceeași perioadă, cum ar fi SC D. SA, Direcția Silvică Brașov, Ploiești, Cluj, Pitești, Ocolul Silvic Făgăraș, neînregistrându-se nicio reclamație privind calitatea furajelor A. 42/12. Creșterea peștilor nu depinde doar de calitatea hranei, ci și de alți factori, respectiv mod de furajare, perioadă de furajare, densitate pești, oxigenare apă.

Principala cauză a creșterii insuficiente a păstrăvilor, și anume subalimentarea în formă continuată a efectivelor piscicole, ca urmare a nerespectării indicațiilor de furajare din fișa tehnică, reclamanta folosind rații zilnice aproximative și rigide (săptămâni și luni întregi cu aceeași rație declarată de 2% din greutate totală a lotului) fără ajustare permanentă în funcție de sporul zilnic de biomasă adăugată și de evoluția temperaturii apei, cântăririle ritmice de control fiind în realitate inexistente, furajare cu sortimente de granule neadecvate greutății medii a peștilor, furajare discontinuă, în doar 4-5 zile pe săptămână, totalizând pentru cele 14 loturi cercetate un număr de 484 zile de nefurajare, ignorarea pierderilor tehnologice admise prin lege, lipsa unui grafic de achiziții furaje, pe termen, cantități și sortimente, schimbul apei din bazine s-a făcut la 17 ore în loc de 8 ore, folosirea de densități mici (1,7-7,4 kg/7 m. cubi) neperformante, temperatura apei a fost optimă pentru furajare numai în 50% din perioada analizată.

Rezultatele analizelor efectuate de două laboratoare: Asociația Română a Cărnii București, care a constatat proteină 37,97% și grăsimi 9,97% și Laboratorul sanitar veterinar Brașov, care a constatat proteine 38,05% și grăsimi 9,91% au fost reținute de instanța de apel, conform expertizei efectuate de expertul S.V., fără a se ține cont și de buletinul de analiză din 22 iulie 2008 efectuat de Laboratorul sanitar veterinar de stat Brașov, care a constatat la proteină 42,16%, iar grăsime 12,20%, buletin prezentat de pârâtă, care nu a putut fi luat în considerare, întrucât modul de prelevare a probelor a fost necorespunzător. Prelevarea de probe se face de către o autoritate competentă, adică de medicul veterinar oficial - de stat - conform Ordinului nr. 26 din 07 februarie 2007 al Autorității Naționale Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brașov, care transpune Directiva 76/371/CEE, pentru stabilirea metodelor comunitare de control oficial al furajelor.

Probele recoltate de un medic veterinar neoficial din partea SC B. SA și trimise pentru analize la laboratorul cărnii la 31 martie 2009 și la laboratoarele Brașov, la 15 aprilie 2009, fac parte din programul de autocontrol, iar rezultatele nu pot fi socotite probe, nu au valoare juridică, pentru produsul A. 42/12 rata de conversie corectă e nu 1, ci cel mult 1.1. Reclamanta nu a respectat indicațiile din fișa tehnică, rația de furajare zilnică a fost în medie de 56% din recomandările fișei tehnice, rațiile au rămas neschimbate timp de 2-3 luni consecutiv, s-au administrat furaje de dimensiuni diferite față de indicația din fișa tehnică, la care se adaugă zeci de zile cumulate pe fiecare lot în care nu s-au administrat deloc furaje.

Documentele tehnice prezentate de reclamantă, respectiv fișele de bazin, nu se regăsesc în documentele tehnico-economice ce se completează de regulă zilnic în ferme piscicole. S-au luat în considerare doar cele două documente prezentate de reclamant, dintre care unul efectuat de Asociația Română de Carne, care nu are abilitatea de a efectua analize la hrana de pește, certificate de calitate de la producător, prezentate de pârâtă, despre care nu se face vorbire în raport, sentința făcând referite doar la cele 2 buletine prezentate de reclamantă.

Conform fișei tehnice, produsul A. 45 are proteină 45%, iar lipide 15%, iar produsul A. 42/12, care este și mai ieftin, are proteină 42%, lipide 12%, ambele produse asigurând o rată de conversie posibilă de 1.1 în condiții de administrare corespunzătoare, iar la analiza laboratorului din Hamburg, din 01 iulie 2009, singura cu valoare probatorie, se arată că furajul 42/12 a fost corespunzător sub aspectul calitativ, proteina brută - 41%; limită de determinare - 0,05%; grăsime - 10,4%; limită de determinare - 0,1%; valorile ușor mai scăzute de proteină și grăsimi încadrându-se în marja de eroare și fiind influențate, probabil, și de durata relativ mare de păstrare până la efectuarea analizei, valori care dau o rată de conversie sub 1.3, conform contractului.

Nu s-a dovedit o relație de cauzalitate între calitatea furajelor livrate de pârâtă și scăderea producției de pește, pretențiile reclamantei fiind găsite nejustificate. În baza art. 274 C. proc. civ., apelanta a fost obligată să plătească intimatei suma de 8.493 RON cheltuieli de judecată, din care 5.020,72 RON taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, 2.317,64 RON onorariu expert A.N., 1.155 RON parte din onorariul specialistului M.C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SA Prejmer aducându-i următoarele critici: 1. Instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, raportul de expertiză efectuat în apel este unul părtinitor, fiind întocmit cu scopul de a o avantaja pe pârâtă, astfel încât se impune anularea acestuia.

2. Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece apărările formulate de intimată în apel, prin întâmpinare, nu au fost avute în vedere de către instanța de apel. Astfel, intimata a arătat că probele solicitate de apelantă în apel nu puteau fi admise în această etapă a judecății, dacă nu fuseseră solicitate în fața primei instanțe prin întâmpinare. 3. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 969 și art. 970 alin. (2) C. civ., deoarece din cuprinsul contractului rezultă că vânzătoarea trebuia să livreze furaje de o anumită calitate, or, pârâta nu a mai livrat furaje corespunzătoare calitativ. La data 04 martie 2013, intimata-pârâtă SC D.I.

SRL Brașov a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Prima critică nu poate fi reținută deoarece pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., or referirea la expertiza efectuată în apel, chiar dacă aceasta i-a fost defavorabilă reclamantei, nu are nicio legătură cu acest articol de lege, mai ales că reclamanta-recurentă nu a invocat nici un motiv de nulitate a expertizei, ci doar faptul că aceasta ar fi părtinitoare, în favoarea pârâtei.

2. Nici cea de a doua critică nu poate fi reținută. Instanța de apel a avut în vedere și apărările recurentei, formulate în calitate de intimată în apel, dar apelul fiind o cale de atac cu caracter devolutiv, instanța de apel avea dreptul de a reexamina hotărârea apelată sub toate aspectele, atât de fapt, cât și de drept, și avea posibilitatea de a dispune administrarea de noi probe pentru aflarea adevărului, ceea ce s-a și petrecut, prin administrarea probei cu expertiză tehnică. 3. Nici cea de a treia critică nu poate fi reținută, hotărârea instanței de apel fiind dată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 969 și art. 970 alin. (2) C. civ., din cuprinsul contractului nerezultând, așa după cum a constatat și instanța de apel, că pârâta trebuia să livreze un anumit tip de furaje, sub acest aspect pârâta neîncălcând nicio dispoziție contractuală.

Mai mult, din probele administrate a rezultat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale și că nu este de vină pentru rezultatele slabe obținute în creșterea peștilor de către reclamantă, prin schimbarea tipului de furaj furnizat, pârâta neîncălcând niciuna dintre obligațiile sale contractuale. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei-pârâte SC D.I. SRL Brașov cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SA Prejmer împotriva deciziei nr. 9/Ap din 23 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială. Obligă recurenta să plătească intimatei-pârâte SC D.I. SRL Brașov cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.