ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2566/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2566/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului
de față;
Prin cererea formulată,
reclamanta SC B. SA a solicitat obligarea pârâtei SC D.I. SRL Brașov la plata sumei
de 378.810 RON, actualizată cu rata inflației și a dobânzilor legale de la data
pronunțării hotărârii și până la data plății efective, reprezentând prejudiciul
cauzat prin neexecutarea corespunzătoare a contractului de vânzare-cumpărare furaje
a căror calitate pârâta avea obligația să o garanteze.
La data de 23
septembrie 2010 reclamanta și-a mărit câtimea obiectului cererii de la suma de 378.810
RON, la suma de 592.545 RON.
Prin sentința
civilă nr. 629 din 24 februarie 2011, Tribunalul Brașov a admis în parte cererea
formulată de reclamanta SC B. SA în contradictoriu cu pârâta SC D.I. SRL.
A obligat pârâta
să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, suma de 592.545 RON, actualizată
la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data pronunțării
hotărârii și până la data plății efective.
A obligat pârâta
să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 14.028,1
RON reprezentând taxa de timbru, timbrul judiciar și onorariul expertului.
A respins cererea
reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial
ca nedovedită.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Între pârâtă,
în calitate de vânzător și reclamantă, în calitate de cumpărător, s-a încheiat,
la data de 14 ianuarie 2008, (data ultimei înregistrări, respectiv a ultimei semnături)
un contract de vânzare-cumpărare cu termen de valabilitate 31 decembrie 2008, însă,
livrarea produsului piscicol, care începuse în luna noiembrie 2008, a continuat
până în luna martie 2009.
Din conținutul
raportului de expertiză rezultă că reclamanta dispune de toate condițiile naturale
pe care trebuie să le aibă o crescătorie piscicolă cu rezultate remarcabile (respectiv
apa, respectarea rețetelor pentru sistemul de furajare, planificarea programului
de hrănire, personalul calificat și cu mulți ani vechime, evidențierea fiecărui
bazin pe fișe distincte, deținerea autorizației și licenței eliberate de Agenția
Națională de Pescuit și Acvacultură și de Gospodărirea Apelor, a autorizației de
mediu și a avizului sanitar veterinar, înscrisuri anexate la raportul de expertiză).
Programul de hrănire
la Ferma de păstrăv din localitatea Prejmer era planificat pentru furaje A.S., și
45/15, pentru care, în anul 2007 se obținuseră rezultate bune.
Nu există anexe
la contractul de vânzare-cumpărare care să menționeze sortimentele și termenele.
După 01 mai 2008
pârâta a livrat sortimentul de furaje A. 42/12, după ce anterior livrase furajul
A. 45/15, în contract nefăcându-se referire la vreun sortiment.
Din raportul de
expertiză rezultă că, în perioada iunie 2007 - mai 2008, cât a fost folosit de reclamantă
furajul A. 45/15 livrat de pârâtă, au fost obținute rezultate foarte bune, iar în
perioada februarie 2008 - martie 2009, când s-au folosit furaje A. 42/12 rezultatele
au fost „sub orice critică”.
Ulterior, în perioada
martie 2009 - noiembrie 2010 s-a revenit la rata de conversie de 1,0 în medie, adică
la rezultate bune.
Analizele furajării
A. 42/12 au arătat carențe grave în compoziția acestui produs livrat de pârâtă,
rezultatele fiind confirmate la două laboratoare: Asociația Română a Cărnii București,
care a constatat proteine 37,97% și grăsimi 9,97% și Laboratorul sanitar veterinar
Brașov, care a constatat proteine 38,05% și grăsimi 9,91%, expertul menționând că
respectivele sugerează greșeli de fabricație prin dozarea eronată sau însăcuire
greșită ori recondiționarea sau contrafacerea de furaje prezentate în saci și cu
certificate de A. 42/12.
Problemele furajului
A. 42/12 livrate de pârâtă sunt confirmate și de rezultatul analizei făcute la firma
din Germania (Hamburg) în iunie 2009, respectiv proteine 41% și grăsimi 10,4%.
Concluziile expertului
sunt că, în perioada februarie 2008 - martie 2009, în care s-a livrat sortimentul
A. 42/12, rezultatele la pescăria din localitatea Prejmer au fost, pentru bazinele
unde s-a folosit acest sortiment, surprinzător de nefavorabile, cu rată de conversie
rar întâlnită, de până la 2,88.
Din concluziile
raportului de expertiză rezultă că prejudiciul total produs reclamantei prin livrarea
de către pârâtă a unor furaje necorespunzătoare (A. 42/12) este de 592.545 RON,
compus din 32.221 kg de carne de păstrăv nerealizat, la valoarea de vânzare de 12,42
RON/kg (fără TVA), în valoare de 400.185 RON și 192.360 RON pierderi la prețul de
cost, prin vânzarea a 84.000 kg păstrăv subdimensionat, de 2,29 RON/kg păstrăv.
Răspunderea pârâtei
este contractuală, fiind aplicabile dispozițiile art. 969 C. civ.
În speță, nu a
fost dovedită nerespectarea fișelor tehnice și a recomandărilor acordate de către
reclamantă, respectiv utilizarea necorespunzătoare a hranei de către aceasta, constatările
expertului tehnic infirmând această ipoteză.
Nu sunt aplicabile
dispozițiile C. civ. referitoare la termenul în care trebuia reclamate de cumpărător
viciile aparente, întrucât, în cauză este vorba vicii ascunse, care nu puteau fi
descoperite la primire, folosindu-se mijloace obișnuite de verificare.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel pârâta SC D.I. SRL prin care a solicitat schimbarea, în
tot, în sensul respingerii acțiunii.
Intimata SC
B. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Prin decizia
nr. 9/Ap din 23 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,
s-a admis apelul formulat de pârâta SC D.I. SRL împotriva sentinței civile nr.
629 din 24 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul Brașov, pe care a schimbat-o,
în tot, în sensul că:
A respins acțiunea
formulată de reclamanta SC B. SA în contradictoriu cu pârâta SC D.I. SRL.
A obligat intimata
SC B. SA să plătească apelantei SC D.I. SRL suma de 8.493 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Raporturile dintre
reclamanta cumpărător și pârâta vânzător au la bază contractul de vânzare-cumpărare
din 14 ianuarie 2008, cu termen de valabilitate 31 decembrie 2008, livrarea produsului,
care începuse în luna noiembrie 2008, continuând până în luna martie 2009.
La art. 1 din
contract s-au prevăzut caracteristicile tehnice ale produsului, o rată de conversie
între 0.4-1.3, în funcție de sortiment, rată care reprezintă valori obținute în
condiții optime de temperatură și oxigenare a apei, cu loturi de pești omogene,
în stare fiziologică optimă.
După 01 mai 2008
pârâta a livrat sortimentul de furaje A. 42/12, după ce anterior livrase furajul
A. 45/15, în contract nefăcându-se referire la vreun sortiment.
Potrivit art.
4 din contract, vânzătorul răspunde de calitatea mărfii până în momentul livrării,
nefiind răspunzător pentru posibile deteriorări ale acesteia ca urmare a depozitării
defectuoase sau din orice alte motive, iar în cazul îmbolnăvirii peștilor ca urmare
a calității necorespunzătoare a furajului, furnizorul va suporta pagubele rezultate,
după confirmarea cauzei îmbolnăvirii prin expertiză medico-veterinară efectuată
pe eșantioane din același produs, prelevate din unități sigilate, susținerea apelantei
fiind găsită neîntemeiată.
Concluziile expertului
S.V., în sensul că în perioada februarie 2008-martie 2009, în care s-a livrat sortimentul
A. 42/12, rezultatele la pescăria din Prejmer au fost necorespunzătoare, pentru
bazinele unde s-a folosit acest sortiment, sunt contrazise de concluziile expertului
A.N., susținute și de specialistul în materie M.C., probe administrate în apel.
Contractul nu
se referă expres la sortimentul de furaj ce va fi livrat, obiectul contractului
fiind livrarea de furaje pentru creșterea și îngrășarea păstrăvului din gama comercializată
de furnizor, prezentată în anexa la contract. Între furajele prezentate în anexă
este și sortimentul 42/12, care având cel mai scăzut conținut de proteine și lipide,
a fost cel mai ieftin. Dacă nu ar fi fost de acord cu sortimentul livrat, reclamanta
ar fi putut oricând refuza livrarea, ceea ce nu s-a întâmplat, toate avizele de
expediție întocmite cu ocazia livrărilor fiind confirmate prin semnătură și ștampilă.
Reclamanta nu
a reclamant calitatea furajului livrat A. 42/12 în toată perioada de folosire de
10 luni. O monitorizare eficientă ar fi putut identifica o problemă de calitate
a furajului.
Abia prin faxul
din 07 aprilie 2009 reclamanta, întrucât rata de conversie înregistrată a fost necorespunzătoare,
a solicitat să-i fie transmise certificatele de calitate.
La dosar s-au
depus certificatul de calitate al producătorului și aprecieri pozitive ale altor
consumatori ai furajului A. 42/12 din aceeași perioadă, cum ar fi SC D. SA, Direcția
Silvică Brașov, Ploiești, Cluj, Pitești, Ocolul Silvic Făgăraș, neînregistrându-se
nicio reclamație privind calitatea furajelor A. 42/12.
Creșterea peștilor
nu depinde doar de calitatea hranei, ci și de alți factori, respectiv mod de furajare,
perioadă de furajare, densitate pești, oxigenare apă.
Principala cauză
a creșterii insuficiente a păstrăvilor, și anume subalimentarea în formă continuată
a efectivelor piscicole, ca urmare a nerespectării indicațiilor de furajare din
fișa tehnică, reclamanta folosind rații zilnice aproximative și rigide (săptămâni
și luni întregi cu aceeași rație declarată de 2% din greutate totală a lotului)
fără ajustare permanentă în funcție de sporul zilnic de biomasă adăugată și de evoluția
temperaturii apei, cântăririle ritmice de control fiind în realitate inexistente,
furajare cu sortimente de granule neadecvate greutății medii a peștilor, furajare
discontinuă, în doar 4-5 zile pe săptămână, totalizând pentru cele 14 loturi cercetate
un număr de 484 zile de nefurajare, ignorarea pierderilor tehnologice admise prin
lege, lipsa unui grafic de achiziții furaje, pe termen, cantități și sortimente,
schimbul apei din bazine s-a făcut la 17 ore în loc de 8 ore, folosirea de densități
mici (1,7-7,4 kg/7 m. cubi) neperformante, temperatura apei a fost optimă pentru
furajare numai în 50% din perioada analizată.
Rezultatele analizelor
efectuate de două laboratoare: Asociația Română a Cărnii București, care a constatat
proteină 37,97% și grăsimi 9,97% și Laboratorul sanitar veterinar Brașov, care a
constatat proteine 38,05% și grăsimi 9,91% au fost reținute de instanța de apel,
conform expertizei efectuate de expertul S.V., fără a se ține cont și de buletinul
de analiză din 22 iulie 2008 efectuat de Laboratorul sanitar veterinar de stat Brașov,
care a constatat la proteină 42,16%, iar grăsime 12,20%, buletin prezentat de pârâtă,
care nu a putut fi luat în considerare, întrucât modul de prelevare a probelor a
fost necorespunzător.
Prelevarea de
probe se face de către o autoritate competentă, adică de medicul veterinar oficial
- de stat - conform Ordinului nr. 26 din 07 februarie 2007 al Autorității Naționale
Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Brașov, care transpune Directiva
76/371/CEE, pentru stabilirea metodelor comunitare de control oficial al furajelor.
Probele recoltate
de un medic veterinar neoficial din partea SC B. SA și trimise pentru analize la
laboratorul cărnii la 31 martie 2009 și la laboratoarele Brașov, la 15 aprilie 2009,
fac parte din programul de autocontrol, iar rezultatele nu pot fi socotite probe,
nu au valoare juridică, pentru produsul A. 42/12 rata de conversie corectă e nu
1, ci cel mult 1.1.
Reclamanta nu
a respectat indicațiile din fișa tehnică, rația de furajare zilnică a fost în medie
de 56% din recomandările fișei tehnice, rațiile au rămas neschimbate timp de 2-3
luni consecutiv, s-au administrat furaje de dimensiuni diferite față de indicația
din fișa tehnică, la care se adaugă zeci de zile cumulate pe fiecare lot în care
nu s-au administrat deloc furaje.
Documentele tehnice
prezentate de reclamantă, respectiv fișele de bazin, nu se regăsesc în documentele
tehnico-economice ce se completează de regulă zilnic în ferme piscicole.
S-au luat în considerare
doar cele două documente prezentate de reclamant, dintre care unul efectuat de Asociația
Română de Carne, care nu are abilitatea de a efectua analize la hrana de pește,
certificate de calitate de la producător, prezentate de pârâtă, despre care nu se
face vorbire în raport, sentința făcând referite doar la cele 2 buletine prezentate
de reclamantă.
Conform fișei
tehnice, produsul A. 45 are proteină 45%, iar lipide 15%, iar produsul A. 42/12,
care este și mai ieftin, are proteină 42%, lipide 12%, ambele produse asigurând
o rată de conversie posibilă de 1.1 în condiții de administrare corespunzătoare,
iar la analiza laboratorului din Hamburg, din 01 iulie 2009, singura cu valoare
probatorie, se arată că furajul 42/12 a fost corespunzător sub aspectul calitativ,
proteina brută - 41%; limită de determinare - 0,05%; grăsime - 10,4%; limită de
determinare - 0,1%; valorile ușor mai scăzute de proteină și grăsimi încadrându-se
în marja de eroare și fiind influențate, probabil, și de durata relativ mare de
păstrare până la efectuarea analizei, valori care dau o rată de conversie sub 1.3,
conform contractului.
Nu s-a dovedit
o relație de cauzalitate între calitatea furajelor livrate de pârâtă și scăderea
producției de pește, pretențiile reclamantei fiind găsite nejustificate.
În baza art. 274
C. proc. civ., apelanta a fost obligată să plătească intimatei suma de 8.493 RON
cheltuieli de judecată, din care 5.020,72 RON taxă judiciară de timbru și timbru
judiciar, 2.317,64 RON onorariu expert A.N., 1.155 RON parte din onorariul specialistului
M.C.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SA Prejmer aducându-i următoarele critici:
Instanța de
apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.
105 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, raportul
de expertiză efectuat în apel este unul părtinitor, fiind întocmit cu scopul de
a o avantaja pe pârâtă, astfel încât se impune anularea acestuia.
Hotărârea instanței
de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece apărările formulate de
intimată în apel, prin întâmpinare, nu au fost avute în vedere de către instanța
de apel.
Astfel, intimata
a arătat că probele solicitate de apelantă în apel nu puteau fi admise în această
etapă a judecății, dacă nu fuseseră solicitate în fața primei instanțe prin întâmpinare.
Hotărârea instanței
de apel a fost dată cu greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art.
969 și art. 970 alin. (2) C. civ., deoarece din cuprinsul contractului rezultă că
vânzătoarea trebuia să livreze furaje de o anumită calitate, or, pârâta nu a mai
livrat furaje corespunzătoare calitativ.
La data 04
martie 2013, intimata-pârâtă SC D.I. SRL Brașov a depus la dosarul cauzei o întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând decizia
recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul
este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima critică
nu poate fi reținută deoarece pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. se referă la încălcarea
formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.
proc. civ., or referirea la expertiza efectuată în apel, chiar dacă aceasta i-a
fost defavorabilă reclamantei, nu are nicio legătură cu acest articol de lege, mai
ales că reclamanta-recurentă nu a invocat nici un motiv de nulitate a expertizei,
ci doar faptul că aceasta ar fi părtinitoare, în favoarea pârâtei.
Nici cea de
a doua critică nu poate fi reținută.
Instanța de apel
a avut în vedere și apărările recurentei, formulate în calitate de intimată în apel,
dar apelul fiind o cale de atac cu caracter devolutiv, instanța de apel avea dreptul
de a reexamina hotărârea apelată sub toate aspectele, atât de fapt, cât și de drept,
și avea posibilitatea de a dispune administrarea de noi probe pentru aflarea adevărului,
ceea ce s-a și petrecut, prin administrarea probei cu expertiză tehnică.
Nici cea de
a treia critică nu poate fi reținută, hotărârea instanței de apel fiind dată cu
corecta aplicare a dispozițiilor art. 969 și art. 970 alin. (2) C. civ., din cuprinsul
contractului nerezultând, așa după cum a constatat și instanța de apel, că pârâta
trebuia să livreze un anumit tip de furaje, sub acest aspect pârâta neîncălcând
nicio dispoziție contractuală.
Mai mult, din
probele administrate a rezultat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale
și că nu este de vină pentru rezultatele slabe obținute în creșterea peștilor de
către reclamantă, prin schimbarea tipului de furaj furnizat, pârâta neîncălcând
niciuna dintre obligațiile sale contractuale.
Având în vedere
cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul, ca nefondat.
În baza art. 274
C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei-pârâte SC D.I. SRL
Brașov cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta SC B. SA Prejmer împotriva deciziei nr. 9/Ap din
23 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.
Obligă recurenta
să plătească intimatei-pârâte SC D.I. SRL Brașov cheltuieli de judecată în sumă
de 3.720 RON.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.