ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 854/2014

Asupra cererilor de recurs de față, deliberând constată că, prin sentința nr. 10 din 6 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 356/101/2011, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T. SRL, în contradictoriu cu pârâta M.C.V.I. SCA, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC D.G.A.E. SRL, în contradictoriu cu pârâta M.C.V.I. SCA, a fost obligată pârâta M.C.V.I. SCA, să-i plătească reclamantei SC D.G.A.E. SRL suma de 203.548,25 lei, reprezentând lipsă venituri pe 2 ani. S-au respins capetele de cerere privind rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta M.C.V.I.

SCA. A fost obligată reclamanta - pârâtă SC T. SRL, să-i plătească, pârâtei - reclamante M.C.V.I. SCA suma de 44.289,56 EURO, reprezentând preț pentru butașii livrați, precum și 2.707,83 EURO, dobândă ce este calculată până la 31 august 2011, precum și în continuare, până la data plății efective. în temeiul art. 274 C. proc. civ., a fost obligată reclamanta pârâtă SC T. SRL, să-i plătească pârâtei - reclamanta M.C.V.I. SCA, suma de 6.003 lei, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar și 14.650 EURO, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert. A fost obligată reclamanta - pârâtă SC D.G.A.E. SRL să-i plătească pârâtei - reclamante M.C.V.I.

SCA, suma de 151.731,90 EURO, reprezentând contravaloare butași viță de vie, dobândă în cuantum de 9.295,94 EURO, calculată până la 31 august 2011, precum și în continuare, până la data plății efective și 9.200 EURO, reprezentând contravaloare chirie pentru cele două tractoare, transport, asigurări, la care se va calcula dobânda legală până la data plății efective. S-a respins cererea pârâtei reclamante, cu privire la plata sumei de 10.206 EURO. în temeiul art. 274 C. proc. civ., a fost obligată reclamanta pârâtă SC D.G.A.E. SRL, să-i plătească pârâtei - reclamante M.C.V.I. SCA, suma de 14.650 EURO (onorariu avocat și onorariu expert) și 8.818 lei, taxă timbru și timbru judiciar.

În motivare, instanța a reținut următoarele: Cu privire la reclamanta SC T. SRL s-a constatat că prin precizările depuse, la data de 15 aprilie 2011, s-a arătat că, obiectul cererii este rezilierea contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 20 martie 2010 și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată. Deși pe parcursul judecății au fost formulate încă două cereri de majorare a câtimii pretențiilor, una la data de 12 septembrie 2011, la care s-a renunțat la data de 26 septembrie 2011 și alta la 15 noiembrie 2011, cu ocazia concluziilor pe fond atât oral, cât și scris, în ceea ce privește pe această reclamantă, s-a solicitat doar rezilierea contractului și repunerea părților în situația anterioară, aspect față de care, instanța a analizat și s-a pronunțat numai pe acest obiect.

Reclamanta SC T. SRL avea ca principală obligație să plătească prețul pentru butașii livrați, scadența fiind perioada iulie - august 2010, odată cu primirea finanțării de la statul român și a încheierii procesului - verbal de constatare a înrădăcinării plantelor, însă nu și-a îndeplinit această obligație. Instanța a reținut că debitorul care nu și-a executat obligațiile nu are dreptul de a pretinde rezoluțiunea contractului, chiar dacă, în cuprinsul acestuia, ar fi fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. Cât privește obligația principală a pârâtei M.C.V.I. SCA, se reține că aceasta și-a îndeplinit-o, livrând reclamantei butașii de viță de vie conveniți.

Referitor la asistența tehnică, așa cum rezultă în mod expres din contract, aceasta era limitată la vizita periodică a unui tehnician însărcinat de vânzător, în vederea realizării intervențiilor necesare până la transplantarea și începerea dezvoltării plantelor, respectiv sfârșitul lunii noiembrie 2010. Din probatoriul administrat în cauză, înscrisurile depuse de către pârâtă, rapoarte tehnice, corespondență, inclusiv electronică, purtată între părți, declarația martorului F.St., rezultă că, pe podgoria de la Recea - Punghina, județul Mehedinți, reprezentantul M.C.V.I. SCA s-a deplasat de mai multe ori, respectiv în aprilie, mai, iulie 2010, ocazie cu care au fost acordate anumite soluții tehnice pentru combaterea buruienilor din plantație și că, în acest scop, reclamantele au contactat pe numitul F.F., care însă datorită neînțelegerilor pe care Ie-a avut cu reprezentanții reclamantei a demisionat, precum și alte persoane E.A., B.L.

și B.A., pentru remedierea situației. În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că reclamanta SC T. SRL nu și-a îndeplinit propriile obligații contractuale și, ca urmare, nu poate solicita rezoluțiunea contractului, iar pe de altă parte nici nu a făcut dovada că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile admisibilității rezoluțiunii contractului în raport de obligațiile ce-i reveneau vânzătorului, astfel încât, acțiunea reclamantei privind rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare este neîntemeiată și pe cale de consecință și capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară, este neîntemeiat, aceasta neputând avea loc decât dacă se dispune rezoluțiunea contractului. Pârâta M.C.V.I.

SCA a solicitat, pe cale reconvențională, obligarea reclamantei SC T. SRL la plata sumei de 44.289,56 EURO, reprezentând contravaloare a 158.177 butași viță de vie livrați, la prețul de 0,28 EURO/buc, precum și la dobândă majorată de la 2.028,76 EURO la 3.601,11 lei, conform precizării de la data de 07 noiembrie 2011. Având în vedere faptul că, pârâta M.C.V.I. SCA a livrat reclamantei SC T. SRL, cantitatea de 158.177 butași viță de vie, așa cum rezultă din facturile acceptate de reclamantă, din raportul de expertiză întocmit de expertul A.V., notele de recepție întocmite de către reclamantă, recunoașterile din cererile de chemare în judecată și precizările ulterioare, că potrivit adresei A.P.I.A.

Mehedinți nr. 21604 din 17 august 2011, în cursul anului 2010 SC T. SRL, a beneficiat de subvenții în cuantum de 1.174.656,44 lei, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 3.3 din contract, coroborată cu punctul 5 din anexa A la contract, iar procesul - verbal în care ar fi trebuit să se stabilească gradul de înrădăcinare al plantelor nu s-a întocmit urmare a faptului că reclamanta nu a dat curs solicitării pârâtei de a se încheia un asemenea act potrivit notificărilor M.C.V.I. SCA din 22 septembrie 2010 și din 24 septembrie 2010 și prin care au fost indicate datele de 04, 09, 11, 16 octombrie 2010, instanța văzând și dispozițiile art. 969 C. civ., a obligat reclamanta SC T. SRL, să-i plătească pârâtei M.C.V.I.

SCA suma de 44.289,56 EURO, redus cu 25 %, reprezentând preț pentru butașii livrați. Cu privire la cererea formulată de SC D.G.A.E. SRL, instanța constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat rezilierea contractului încheiat la 20 martie 2010, repunerea în situația anterioară și plata de despăgubiri în cuantum de 750.000 EURO, solicitare menținută și prin precizarea din 15 aprilie 2011, iar prin precizarea formulată la 15 noiembrie 2011, a solicitat, cu titlul de despăgubiri plata sumei de 2.231.540 lei, cerere care a fost menținută și prin concluziile orale și scrise depuse la dosar cu ocazia acordării cuvântului în fond. Instanța de fond a apreciat că, în raport de clauzele contractuale, pârâta M.C.V.I.

SCA nu avea obligația executării, în concret, a lucrărilor ce se impuneau cu privire la plantarea viței de vie și la întreținerea culturilor înființate, aceasta trebuind să dea anumite indicații tehnice pe care, de altfel, Ie-a și dat, reclamanta fiind cea care, în concret, trebuia să execute aceste indicații, fie cu mijloace proprii fie prin contactarea altor persoane. În acest sens, de altfel, reclamanta a încheiat contracte de prestări servicii cu SC A.A.F.F., cu SC T. SNC., fiind contactați și numiții B.L. și B.A., împotriva acestora din urmă fiind promovată acțiune aflată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția civilă a ll-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 355/101/2011. În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că cererea reclamantei SC D.G.A.E.

SRL de rezoluțiune a contractului de vânzare - cumpărare, este neîntemeiată și, pe cale de consecință, și capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară. Pârâta M.C.V.I. SCA, reconvențional, a solicitat obligarea reclamantei SC D.G.A.E. SRL, la plata sumei de 151.731,90 EURO, reprezentând contravaloare butași viță de vie furnizați în temeiul contractului de vânzare - cumpărare încheiat 20 martie 2010, precum și dobândă de 6.950,52 EURO, plata sumei de 19.557,03 EURO, rezultată din închirierea de utilaje agricole și costuri aferente poliței de asigurare de 108,53 EURO, respectiv 42,50 EURO și dobândă în sumă de 632,71 EURO. Potrivit contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 20 martie 2010 și a raportului de expertiză întocmit de expertul A.V., rezultă că, pârâta M.C.V.I.

SCA a livrat către reclamanta SC D.G.A.E. SRL, un număr de 168.591 butași viță de vie, pentru care au fost emise facturile nr. 143 din 28 aprilie 2010, nr. 145 din 28 aprilie 2010, nr. 192 din 30 aprilie 2010 și nr. 197 din 30 aprilie 2010, în valoare totală de 151.731,90 EURO, facturi pentru care s-au întocmit de către reclamantă notele de intrare - recepție nr. 105 din 28 aprilie 2010, nr. 98 din 28 aprilie 2010, nr. 99 din 30 aprilie 2010 și nr. 101 din 30 aprilie 2010, fiind înregistrate în evidența contabilă a acesteia conform Legii nr. 82/1991. Pârâta M.C.V.I. SCA a livrat reclamantei SC D.G.A.E. SRL, cantitatea de 168.591 butași viță de vie, așa cum rezultă din facturile acceptate de reclamantă, din raportul de expertiză întocmit de expertul A.V., notele de recepție întocmite de către reclamantă, recunoașterile din cererile de chemare în judecată și precizările ulterioare, că potrivit adresei A.P.I.A.

Mehedinți nr. 21604 din 17 august 2011, în cursul anului 2010 SC D.G.A.E. SRL, a beneficiat de subvenții pentru suprafața de 29,5 ha în cuantum de 466.671,56 lei, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 3.3 din contract, coroborată cu punctul 5 din anexa A la contract, iar procesul - verbal în care ar fi trebuit să se stabilească gradul de înrădăcinare al plantelor, nu s-a întocmit urmare a faptului că reclamanta nu a dat curs solicitării pârâtei de a se încheia un asemenea act potrivit notificărilor M.C.V.I. SCA din 22 septembrie 2010 și din 24 septembrie 2010 și prin care au fost indicate datele de 04, 09, 11, 16 octombrie 2010. Referitor la solicitarea pârâtei de plată a sumei de 19.557,03 EURO, instanța a reținut că, potrivit facturilor depuse la dosar de către pârâtă și a raportului de expertiză întocmit de expert A.V., pârâta a închiriat mai multe tractoare agricole, fiind emise facturile nr. 2673 din 10 septembrie 2010, furnizor A.R.

nr. 15 din 31 decembrie 2010, furnizor T.L. și nr. 16 din 31 decembrie 2010, furnizor T.L., valoarea facturilor fiind de 10.206 EURO, iar prin factura nr. 427 din 30 aprilie 2010, pârâta a facturat către SC D.G.A.E. SRL, închirierea unui tractor agricol FEND 280 P și un tractor agricol MASSEY F LANDINI, inclusiv transport, asigurări și reparații, pentru suma de 9.200 EURO.

Din verificările efectuate de către expert, nu a fost identificat vreun contract de închiriere - subînchiriere, între părți cu privire la aceste utilaje agricole, factura invocată nr. 427 din 30 aprilie 2010, nu a fost găsită înregistrată în contabilitatea reclamantei însă instanța, verificând conținutul cererii de chemare în judecată, a constatat că reclamanta precizează că „trimiterea a două tractoare când subscrisele posedau mai mult de 20 de tractoare și a unei mașini de tăiat iarbă ..”, aspect față de care se poate concluziona că, factura nr. 427 din 30 aprilie 2010 este practic recunoscută de către reclamantă, aspect ce se coroborează și cu declarația martorului F.S., astfel încât, reclamanta SC D.G.A.E.

SRL a fost obligată și la plata sumei de 9.200 EURO, reprezentând contravaloare chirie pentru cele două tractoare, transport, asigurări, la care se va calcula dobânda legală până la data plății efective. Cât privește celelalte utilaje închiriate de la diferite societăți din Italia, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada închirierii acestor utilaje pentru SC D.G.A.E. SRL și nici că acestea au fost trimise în România pentru a servi la întreținerea culturilor de viță de vie, aspect fată de care nu a fost acordată suma solicitată de 10.206 EURO. Reclamanta SC D.G.A.E. SRL, a solicitat, cu titlul de despăgubiri, inițial suma de 750.118,10 EURO, iar ulterior, a solicitat cu titlul de despăgubiri suma de 2.231.540 lei, așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză.

Având în vedere aceste precizări și raportat la expertiza viticolă admisă de instanță și care a fost realizată de expert S.G., precum și obiectivele depuse la dosar de către această reclamantă și în virtutea rolului activ atribuit de art. 129 C. proc. civ., instanța a dispus ca reclamanta să precizeze, în concret, obiective la raportul de expertiză viticolă, cu privire la acest prejudiciu, obiective pe care apărătorul reclamantei Ie-a susținut oral la data de 12 septembrie 2011 și consemnate în încheierea de ședință din această dată, astfel încât, instanța a analizat această cerere de despăgubire.

Analizând raportul de expertiză viticolă întocmit în cauză de către expert S.G., răspunsurile la obiecțiunile la raportul de expertiză, suplimentul la raportul de expertiză, precum și declarația luată expertului în ședința din data de 05 decembrie 2011, dar și precizările la acțiune, instanța a constatat următoarele: Cantitățile de butași de viță de vie ce au fost furnizate de către pârâtă reclamantelor au fost reținute de către instanță pe baza raportului de expertiză întocmit de către expertul A.V., a facturilor emise de către pârâtă și acceptate de către reclamante, precum și a notelor de intrare - recepție așa cum au fost ele menționate în contabilitatea celor două reclamante, astfel încât, neconcordanțele cu privire la diferite cantități reținute de expertul viticol, au fost apreciate de către instanță ca fiind nerelevante.

Suprafața totală plantată cu butași de viță de vie de către cele două reclamante în sat Recea, comuna Punghina, județul Mehedinți, potrivit răspunsului expertului de la dosar este de 208,4 ha din care 62,63 ha, butași proveniți de la pârâta M.C.V.I., restul de teren fiind cultivat cu butași de viță de vie furnizați de terțe persoane juridice. Din suprafața de 62,63 ha., SC D.G.A.E. SRL, potrivit contractului de vânzare - cumpărare din data de 20 martie 2010, a cultivat suprafața de 31,2 ha., iar reclamanta SC T. SRL, suprafața de 31,43 ha.

Cu ocazia verificărilor efectuate în teren, s-a constatat că, procentul plantelor lipsă este între 10 % și 25 % și că, același procent poate fi reținut și cu privire la cantitatea butașilor de viță de vie care nu erau viabili la momentul furnizării de către pârâtă, raport expertiză, iar cauzele care au dus la această stare, atât prin raportul de expertiză, cât și prin declarația expertului, au fost: neasigurarea condițiilor corespunzătoare pe timpul transportului, neefectuarea stratificării butașilor (condiții de păstrate de la descărcare și până la plantarea efectivă), neefectuarea fasonării (rădăcini mult prea lungi), neefectuarea mocirlirii plantelor (neînmuierea plantei într-o compoziție preparată în scop de fertilizare), lungimea portaltoiului, rădăcină nesimetrică, neîntocmirea prașilor, existența buruienilor, intervențiile tardive, folosirea anumitor pesticide interzise la plantele tinere.

Î n concret, plantarea butașilor de viță de vie s-a realizat de către reclamantă cu o altă firmă, respectiv SC T. SNC, conform contractului de prestări servicii nr. 66 din 14 aprilie 2010, reprezentantul acestei societăți S.T.A. fiind audiat ca a confirmat faptul că, a executat această operațiune, iar la momentul plantării verifica butașii livrați, inclusiv calitatea acestora, butașii care nu corespundeau fiind înlăturați de la plantare și că butașii livrați de către pârâtă au fost de bună calitate. Pe de altă parte, potrivit contractului de prestări servicii încheiat de reclamantă cu A.A.F.F.

la 11 martie 2010, pe perioada aprilie 2010 - noiembrie 2010, acesta din urmă avea obligația în vederea exercitării controlului și comunicarea comenzilor, către personalul societății în scopul deciderii și controlării tuturor lucrărilor necesare pentru prevenirea problemelor viței de vie (supraveghere, monitorizare, plivire buruieni, pregătire teren, transplantare, evaluare epidemiologică și controlul direct al viței de vie înainte de transplantare ș.a.). Din probele administrate, raport de expertiză, declarații martori, inclusiv martorii reclamantelor, rezultă că pentru remedierea problemelor apărute în plantație (buruieni) s-au executat lucrări și de alte persoane, respectiv B.L. și B.A. Ca urmare, instanța a apreciat că, prin asistența tehnică prevăzută în contract, pârâta M.C.

V.I. SCA, nu avea obligația să planteze efectiv butașii livrați și să execute lucrările de întreținere, obligația acesteia fiind doar aceea de a furniza indicații tehnice cu privire la măsurile ce trebuie luate, răspunderea pentru cultivarea și întreținerea revenind persoanelor cu care reclamanta a contractat și mai sus arătate, astfel că nu se împărtășește de către instanță opinia expertului că, prin asistența tehnică prevăzută în contract, pârâtei îi reveneau obligațiile cu privire la neefectuarea stratificării butașilor (condiții de păstrate de la descărcare și până la plantarea efectivă), neefectuarea fasonării (rădăcini mult prea lungi), neefectuarea mocirlirii plantelor (neînmuierea plantei într-o compoziție preparată în scop de fertilizare), lungimea portaltoiului, rădăcină nesimetrică, neîntocmirea prașilor, existența buruienilor, intervențiile tardive, folosirea anumitor pesticide interzise la plantele tinere.

Cu referire la certificatele de calitate ale butașilor de viță de vie, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, respectiv persoanele care au plantat butașii de viță de vie, din cele depuse la dosar de către reclamantă, se reține că, reclamantele nu au contestat existența acestora, ba mai mult prin depunerea unora dintre acestea la dosar rezultă că au primit aceste certificate, eventuala nepăstrare a acestora și neprezentarea de către aceștia expertului, nu duce la concluzia că aceste certificate nu au însoțit marfa livrată.

Pesticidele utilizate în plantație și apreciate de expert ca fiind necorespunzătoare, pe de o parte, pentru vârsta plantației, iar pe de altă parte prin prisma efectelor negative pe care Ie-a avut asupra viței de vie, conform declarațiilor martorilor audiați, acestea au fost administrate de persoanele contactate de reclamantă, altele decât pârâta, astfel încât, s-a apreciat că implicațiile acestor tratamente asupra plantației nu pot fi imputate pârâtei.

Prin suplimentul la raportul de expertiză, expertul, plecând de la obiectivele solicitate de reclamante a calculat diferite sume aferente și care, în esență, vizau costul pentru eliminarea buruienilor, costuri pentru pesticidele folosite, cheltuielile de personal, costurile cu achiziționarea diferitelor mașini de tuns iarbă, replantarea butașilor lipsă, extirparea plantelor uscate, precum și lipsa veniturilor pe 2 ani și conform declarației acestuia, au fost calculate ipotetic, fără a face vreo verificare cu privire la executarea efectivă a lucrărilor pentru care se solicită despăgubiri, sau dacă asemenea costuri au fost înregistrate în contabilitate, precum și explicațiile date de către părți, iar la stabilirea lipsei veniturilor s-a avut în vedere proiectul ce a stat la baza obținerii autorizației de plantare.

Instanța, având în vedere, pe de o parte, prevederile contractuale art. 2.9 din contract și în temeiul cărora, în cazul în care gradul de înrădăcinare al plantelor este mai mic de 95 %, vânzătorul, va trebui să înlocuiască, total, pe propriile cheltuieli plantele lipsă, iar pe de altă parte, faptul că, costurile solicitate nu au fost dovedite fiind calculate de către expert ipotetic (dacă s-ar fi făcut ar fi costat atât), a apreciat ca neîntemeiată și nedovedită cererea cu privire la obligarea la costurile solicitate.

Cât privește solicitarea de obligare a pârâtei la producția nerealizată pe 2 ani, urmare a faptului că nu au fost înlocuite plantele lipsă, deși această obligație revenea pârâtei, conform clauzei contractuale, certitudinea că prin neînlocuirea acestor plante în termen de 15 zile de la data când s-a constatat că acestea nu s-au înrădăcinat, s-a amânat momentul când reclamanta va obține producție de struguri și având în vedere suprafața cultivată de SC D.G.A.E. SRL cu butași livrați de pârâtă de 31,2 ha., precum și procentul de 25 % de plante lipsă, a admis în parte cererea privind despăgubirile solicitate și a obligat pârâta să-i plătească suma de 203.548,25 lei, reprezentând lipsă venituri pe 2 ani, constând în producție struguri nerealizată (pentru suprafața de 31,2 ha., valoarea producției pe 2 ani ar fi de 1.628.380 lei, iar aferentă procentului de 25 % - 203.548,25 lei, supliment raport de expertiză).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele SC T. SRL și SC D.G.A.E. SR precum și pârâta M.C.V.I. SCA. La data de 03 iulie 2012 pârâta M.C.V.I. SCA a depus la dosar o precizare, arătând că a înțeles să declare apel incident în baza art. 293 1 C. proc. civ. Prin decizia nr. 150/2012 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, au fost admise apelurile declarate de reclamantele pârâte SC D.G.A.E. SRL prin administrator M.M., SC T. SRL și apelul incident declarat de pârâta reclamantă M.C.V.I. SCA. A fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâta. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantelor suma de 1.628.380 lei reprezentând lipsă venituri pe 2 ani și suma de 104.404 lei reprezentând contravaloarea pesticidelor necorespunzătoare și costul lucrărilor de administrare.

Au fost menținute dispozițiile de respingere a cererii privind rezoluțiunea contractelor și repunerea în situația anterioară. Pârâta SC T. SRL a fost obligată la plata sumei de 3.601,11 euro, iar pârâta SC D.G.A.E. SRL la plata sumei de 12.337,05 euro reprezentând dobândă către reclamante, calculată până la 31 august 2011 și în continuare până la data plății. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței privitoare la cererea reconvențională. Pentru a pronunța această soluție, în ceea ce privește apelul formulat de reclamantele SC D.G.A.E. SRL și SC T. SRL, instanța de apel a reținut următoarele: În ce privește capătul de cerere având ca obiect rezilierea contractelor de vânzare - cumpărare încheiate la data de 20 martie 2010 între reclamanta SC D.G.A.E.

SRL respectiv SC T. SRL pe de o parte și pârâta M.C.V.I. SCA pe de altă parte, curtea de apel a apreciat soluția instanței de fond legală și temeinică. Rezilierea contractului este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractelor sinalagmatice cu executare succesivă, constând în desființarea acestuia pentru viitor, fără restituirea prestațiilor deja executate. Contractele încheiate de părți au ca obligație principală vânzarea - cumpărarea de butași de viță de vie, sancțiunea aplicabilă fiind rezoluțiunea, nu rezilierea. Reprezentanta reclamantelor a insistat însă în calificarea cererii ca fiind reziliere, cerere nelegală raportat la caracterul contractului de vânzare-cumpărare ca fiind cu executare dintr-o dată.

Deși solicită rezilierea contractelor, reclamantele au cerut și repunerea părților în situația anterioară, consecință a rezoluțiunii și nu a rezilierii unui contract, rezilierea având efect doar pentru viitor, nu și pentru trecut, astfel încât în mod corect instanța de fond a respins ca neîntemeiat și acest capăt de cerere. Curtea a apreciat că instanța de fond a calificat corect cererea ca fiind rezoluțiune și a stabilit corect că, atâta timp cât reclamantele refuză să-și îndeplinească obligația principală de plată a prețului, nu pot cere rezoluțiunea și nu pot invoca neexecutarea culpabilă de către pârâtă a obligației subsidiare de acordare a asistenței tehnice, ca temei al rezoluțiunii, neputând cere nici repunerea părților în situația anterioară.

În ce privește despăgubirile, curtea a constatat că ambele reclamante și-au majorat pretențiile la 1.753.484,40 euro, pentru ca, după efectuarea rapoartelor de expertiză suma să fie precizată, prin concluziile scrise, la 2.231.540 lei. Pentru soluționarea acțiunii în despăgubiri se pune problema lămuririi culpei contractuale a pârâtei M.C.V.I. SCA. în executarea obligației de acordare a asistenței tehnice. Deoarece părțile nu au stabilit prin contract la ce intervale se vor deplasa specialiștii italieni la podgoria din Recea, județul Mehedinți, acest lucru a fost determinat potrivit uzanțelor în materie, atât expertul viticol cât și martorul G.G., doctor în științe viticole, audiat în apel arătând că aceasta ar fi trebuit să constea în mai multe vizite lunare (la 10- 15 zile).

Reprezentantul M.C.V.I. SCA, F.St., a efectuat prima vizită după plantarea butașilor la 14 aprilie 2010, când a constatat doar că lucrările decurgeau normal, apoi la 25 - 26 mai 2010. Ulterior acestei date, până la 26 iulie 2010, reprezentanții M.C.V.I. SCA nu s-au mai deplasat în România pentru a verifica stadiul podgoriei, deși acest lucru fusese solicitat de mai multe ori (potrivit corespondenței prin e-mail depusă de părți la dosar și a declarațiilor martorilor audiați la fond și în apel). Pentru această perioadă de 2 luni (26 mai - 26 iulie) pârâta M.C.V.I. SCA nu a oferit nicio explicație a lipsei asistenței periodice, contestând inclusiv calitatea de reprezentanți ai săi a domnilor B.L.

și B.A., persoane care au acordat asistență tehnică reclamantei în perioada când pârâta nu și-a trimis reprezentanți la podgoria din Recea, județul Mehedinți. Potrivit corespondenței dintre pârâtă și reclamante din 6 august 2010, M.C.V.I. SCA prin reprezentantul său C.T., a recunoscut că în perioada 26 mai - 26 iulie niciun reprezentant al său nu s-a deplasat la podgorie, purtându-se însă numeroase discuții telefonice prin e-mail sau direct însă în alte locații decât podgoria, prin care pârâta recunoaște că a recomandat firma terță E.A. pentru acordarea de consultanță și management în cultivarea viței de vie, firmă cu care, însă, reclamantele trebuiau să trateze direct și să decidă în consecință.

După vizita din 26 iulie 2010, părțile au constatat întârzieri în creșterea și dezvoltarea viței de vie, apariția buruienilor (uneori mai înalte decât butașii) și a bolilor la plante, unele încetând chiar din evoluție. În acest moment pârâta a recomandat o serie de intervenții manuale, mecanice și chimice, acestea din urmă, potrivit expertizei viticole efectuate în cauză și a declarațiilor martorilor, fiind efectuate cu substanțe necorespunzătoare, care fie nu au avut niciun efect, fie au dăunat butașilor de viță de vie. Având în vedere toate aceste considerente: lipsa asistenței tehnice pe o perioadă de 2 luni, deși vizitele trebuiau efectuate la cel mult 15 zile, degradarea plantelor și consilierea întârziată sau necorespunzătoare a reclamantelor, curtea a constatat culpa pârâtei M.C.V.I.

SCA în executarea obligației de acordare a asistenței tehnice conform contractului. În consecință, pârâta M.C.V.I. SCA răspunde pentru prejudiciul creat reclamantelor prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor sale, întinderea acestui prejudiciu fiind stabilită prin cele 2 rapoarte de expertiză efectuate în cauză și suplimentele la acestea. Față de daunele suferite de reclamante, curtea a apreciat ca întemeiată cererea de acordare a despăgubirilor pentru întârzierea cu 2 ani față de data prevăzută inițial a obținerii de venituri de pe podgorie (potrivit punctului 6 din suplimentul raportului de expertiză viticolă). Această valoare a fost stabilită de expert la 1.628.380 lei, sumă pe care va fi obligată pârâta să o acorde celor două reclamante.

În întâmpinarea formulată pârâta a susținut că această evaluare este ipotetică și, în consecință, nu trebuie acordată. Curtea a apreciat că, fiind vorba de producții viitoare, este evident că suma este ipotetică, fiind însă calculată prin intermediul unui expert în viticultură care a avut în vedere prețul și producția medie ce se obțin pe astfel de podgorii, evaluând astfel prejudiciul produs prin culpa pârâtei. În ce privește celelalte cereri de despăgubiri, curtea a apreciat ca fiind întemeiate cele privind acordarea contravalorii pesticidelor achiziționate în urma recomandării reprezentanților pârâtei M.C.V.I. SCA (obiectivul 4 al suplimentului de expertiză), fiind vorba de substanțe inutile, ineficiente, neomologate sau amestecuri neadecvate, în valoare totală de 99.349 lei.

De asemenea, costul de administrare al acestor pesticide de 5.055 lei urmează a fi suportat tot de pârâtă. Curtea a apreciat, însă, ca nefondate, celelalte cereri de despăgubiri: costurile pentru eliminarea buruienilor cu tractorul sau cu mașina de tuns iarba, ca și costurile achiziționării a 30 de mașini de tuns iarba nu se impune a fi suportate de pârâtă deoarece acestea intră în categoria lucrărilor și dotărilor necesare pe care reclamantele trebuie să le facă oricum, în mod regulat, în activitatea normală de cultivare a viței de vie, chiar în situația în care s-ar fi acordat asistența tehnică. La fel și pentru costurile cu personalul tehnic fără de care podgoria nu ar fi putut funcționa și cele privind prașila butașilor.

În ceea ce privește contravaloarea butașilor, ridicarea spalierilor, plantarea butașilor și remontarea spalierilor, ca și lucrările de extirpare și replantare, curtea a apreciat că și aceste cereri sunt neîntemeiate. Potrivit contractelor încheiate de părți, acestea au convenit ca vânzătoarea pârâtă să înlocuiască plantele ce se usca, fără însă a stipula în sarcina acesteia și cheltuielile pentru replantare, ci doar furnizarea gratuită a plantelor ce trebuie înlocuite. în consecință, cheltuielile de ridicare/remontare a spalierilor și de pregătire a terenului rămân în sarcina beneficiarului, respectiv a reclamantelor. Curtea a considerat că nu se impune nici acordarea contravalorii celor 278.400 butași ce trebuie înlocuiți, deoarece, potrivit clauzelor contractuale (art. 2.9) vânzătorul înlocuiește gratuit acești butași când există culpa sa.

În ce privește apelul pârâtei M.C.V.I. SCA curtea de apel a reținut următoarele: Analizând înscrisurile aflate la dosar, respectiv facturile fiscale și corespondența prin e-mail, Curtea a constatat că părțile au convenit expedierea doar a 2 tractoare, pentru 10 zile, pentru care corespunde factura nr. 427 din 30 aprilie 2010. Chiar prin cererea de chemare în judecată reclamantele recunosc furnizarea acestor 2 tractoare. Închirierea altor tractoare, fără ca în acele facturi să fie înscrisă destinația lor, fără documente justificative de transport și expediere, precum și în lipsa oricărei probe care să susțină afirmațiile pârâtei, nu se poate aprecia că aceasta a expediat mai multe utilaje în România.

În consecință, Curtea a apreciat că instanța de fond a soluționat corect acest capăt de cerere. În ce privește contravaloarea butașilor furnizați de pârâtă către cele 2 reclamante, curtea a apreciat, de asemenea, că în mod corect instanța de fond a obligat reclamantele la plata acestora. În baza contractelor de vânzare - cumpărare încheiate la 20 martie 2010, pârâta M.C.V.I. SCA a expediat reclamantelor SC D.G.A.E. SRL și SC T. SRL un număr de 168.591 plante, respectiv 158.177 plante. Deși acestea au fost plantate, reclamantele nu au achitat până în prezent prețul convenit prin contract și, în consecință, în mod corect instanța de fond Ie-a obligat la plata acestuia, ca fiind principala obligație a cumpărătorilor decurgând din contractele de vânzare-cumpărare.

În ce privește dobânzile aplicabile atât sumei de 44.289,56 euro contravaloarea butașilor, datorată de SC T. SRL, cât și sumei de 151.731,90 euro contravaloarea butașilor datorată de SC D.G.A.E. SRL, curtea a stabilit legea aplicabilă acestora. Potrivit art. 9.1 și 9.2 din contract: „toate dezacordurile și controversele referitoare la prezentul contract, inclusiv cele referitoare la valabilitatea sa, interpretarea, executarea sau dizolvarea, vor fi rezolvate pe cale amiabilă. În cazul în care părțile nu ajung la un acord, toate litigiile, controversele sau reclamațiile vor intra în incidența regulamentelor internaționale cu privire la furnizarea de produse”. În consecință, părțile au stabilit ca legea aplicabilă contractului să fie regulamentele internaționale.

Cum toate părțile provin din state membre ale Uniunii Europene „legea” aplicabilă obligațiilor contractuale este Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I). Potrivit art. 4 din Regulament, dacă părțile nu au stabilit care este legea aplicabilă, în tot sau în parte contractului încheiat de ele, norma aplicabilă se determină astfel: „contractul de vânzare - cumpărare de bunuri este reglementat de legea țării în care își are reședința obișnuită vânzătorul” [(art. 4 alin. (1), lit. a)]. Cum părțile nu au stabilit alte norme aplicabile contractului lor, devin aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008, legea aplicabilă fiind cea a vânzătorului, în speță legea italiană, pârâta avându-și sediul comercial și desfășurându-și activitatea în Italia.

Reclamantele se află în eroare când invocă aplicarea legii române. Este adevărat că, potrivit art. 9.3 din contract părțile au convenit în caz de controversă, competența să aparțină forurilor de la sediul achizitorului, însă această normă stabilește legea aplicabilă litigiului, respectiv instanța competentă în caz de litigiu, nu legea aplicabilă contractului. Pentru aceste motive, curtea a apreciat ca întemeiate criticile pârâtei referitoare la modul de calcul al dobânzilor datorate de reclamante la prețul neachitat al bunurilor. Aceste dobânzi au fost calculate de expertul contabil potrivit legislației italiene astfel: dobânda pentru suma datorată de reclamanta SC D.G.A.E. SRL este de 12.377,05 euro, iar cea pentru suma datorată de reclamanta SC T. SRL este de 13.601,11 euro, reclamantele urmând să fie obligate la plata acestora (sume calculate până la 31 august 2011) precum și în continuare până la plata efectivă.

Cât privește ultima critică, referitoare la greșita obligare a pârâtei la plata contravalorii veniturilor întârziate pentru doi ani, curtea a analizat-o implicit, în cadrul analizei criticilor formulate de reclamante, găsind-o neîntemeiată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele SC D.G.A.E. SRL și SC T. SRL precum și pârâta M.C.V.I. SCA. Reclamantele SC D.G.A.E. SRL și SC T. SRL au declarat recurs și împotriva deciziei nr. 2/2012 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, prin care s-a respins cererea reclamantelor de completare a dispozitivului deciziei nr. 150/2012 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, pe care o consideră netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., privitor la cheltuielile de judecată. Privitor la decizia nr. 150/2012 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, recurentele reclamante SC D.G.A.E. SRL și SC T. SRL o consideră nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 alin. (9) C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile criticate și, pe fondul cauzei, admiterea în totalitate a acțiunii. Prezentând starea de fapt invocată în acțiune, reclamantele recurente arată că instanța de apel făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor cuprinse în contractul părților, că pârâta reclamantă M.C.V.I. SCA nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în contract, reprezentantul pârâtei F.St.

efectuând prima vizită la podgorie în aprilie 2010, fără a da indicații tehnice, la fel ca și în 25 mai 2010, că nu s-a încheiat procesul - verbal de constatare a situației de la fața locului potrivit art. 2 - 8 din capitolul 2 al contractului și că vizitele domnului F.St., au încetat fără a mai acorda indicații tehnice. Când aceștia au încercat să remedieze situația, era deja prea târziu, iar indicațiile referitoare la produsele și tratamentele aplicabile au fost neconforme cu legislația română. Reclamantele au mai susținut că instanța nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, că în mod eronat a reținut că și-au majorat sau au renunțat de mai multe ori la pretențiile solicitate, că a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Recurenta pârâtă M.C.V.I. SCA a invocat dispozițiile art. 304, pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., precum și art. 4 alin. (1) lit. a) al Regulamentului CE 593/2008, privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale solicitând admiterea recursului; modificarea în parte a deciziei nr. 150/2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, în sensul înlăturării din dispozitivul deciziei a prevederilor cu privire la obligarea recurentei la plata sumei 1.628.380 Ron, reprezentând lipsă venituri pe 2 ani și a sumei de 104.404 Ron, reprezentând contravaloarea pesticidelor necorespunzătoare și costul de administrare a acestora. Recurenta pârâtă a susținut că instanța de apel a obligat recurenta la plata de daune către intimata SC T. SRL în condițiile în care aceasta din urmă a renunțat la pretențiile împotriva M.C.V.I.

SCA. În opinia pârâtei decizia instanței de apel este contradictorie în ce privește legea aplicabilă contractului și temeiul de drept al obligării recurentei la plata de despăgubiri către intimate (motiv prevăzut de art. 304, pct. 7 C. proc. civ.). Potrivit celui de-al treilea motiv de recurs, decizia instanței de apel de obligare a recurentei la plata de daune este dată cu aplicarea greșită a legii, (motiv prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ.), contractual fiind supus legii italiene și nu legii române. Analizând deciziile recurate în raport de criticile formulate de către recurente, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care succed: Cât privește recursul declarat de SC T. SRL și SC D.G.A.E.

SRL împotriva deciziei nr. 2/2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în cuprinsul cererii formulate în fața instanței de apel, reclamantele fac vorbire atât de existența unor erori materiale cât și de necesitatea anumitor lămuriri. Verificând cuprinsul dispozitivului deciziei, curtea de apel a constatat că nu se regăsește nicio dispoziție cu privirea la soluționarea unei eventuale cereri accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel că nu se impune vreo îndreptare de eroare materială și nici lămurirea unei dispoziții corespunzătoare din decizie. De fapt, s-a solicitat ca instanța de apel să se pronunțe și asupra cheltuielilor de judecată, astfel că cererea formulată este o cerere de completare a hotărârii, temeiul de drept al acesteia fiind art. 281 2 C. proc.

civ., instanța nefiind ținută de termenii folosiți de parte și nici de textul de lege invocat, eventual eronat. Calificarea se face în raport de scopul urmărit de parte prin promovarea cererii. Potrivit art. 281 2 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii, care nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului. În speța de față se susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată, conform dovezilor existente la dosar din faza judecății la fond.

În cuprinsul cererii de apel nu s-a formulat cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată și, așa cum rezultă din practicaua deciziei care este corespunzătoare dezbaterilor orale din ședința publică, nici cu ocazia dezbaterilor pe fond nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța de apel nu a fost investită legal cu judecarea acestei cererii accesorii. Cheltuielile efectuate la fond și neacordarea acestora de către tribunal nu poate fi cenzurată de instanța de apel, întrucât, așa cum s-a arătat, potrivit art. 281 2 C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului.

În consecință, instanța de apel a soluționat în mod corect cererea de completare promovată de recurentele-reclamante, având în vedere că nici prin apelul promovat de acestea și nici în cadrul dezbaterilor în fond, recurentele-reclamante nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată și nici nu au făcut dovada acestora. Cât privește recursul declarat de reclamantele SC D.G.A.E. SRL și SC T. SRL împotriva deciziei nr. 150/2012 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, acesta se va respinge pentru următoarele considerente: Conform prevederilor art. 304 alin. (9) din vechiul C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, respectiv când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Toate criticile celor două recurente-reclamante din cererea de recurs nu au nicio legătură cu motivul mai sus amintit, reprezentând doar o reiterare a situației de fapt, așa cum a fost expusă deja în cererea introductivă și în apel. Din motivarea recursului depus de către D.G.A.E. SRL și T. SRL nu rezultă nici că hotărârea pronunțată de instanța de apel ar fi lipsită de temei legal, nici că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Cererea de recurs și motivarea acesteia reprezintă o veritabilă reiterare a fondul cauzei care nu are nimic de-a face cu motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) din vechiul C. proc. civ. În ce privește probele (fotografii) depuse în susținerea recursului, acestea nu pot fi reținute ca și probe în soluționarea prezentului dosar, pentru faptul că ele nu au fost nicicând încuviințate, sau comunicate părții adverse, mai mult acestea nu au nicio legătură cu motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ. Susținerile recurenteior-reclamante din recursul promovat de acestea nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304, alin. (9) C. proc. civ., respectiv: în motivarea cererii de recurs, recurentele-reclamante nu au precizat în concret care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate; în motivarea cererii de recurs, recurentele-reclamante nu au precizat în concret în cel fel a fost încălcată legea la momentul pronunțării hotărârii atacate; în cadrul motivării cererii de recurs, nu au precizat în concret în ce mod a fost aplicată greșit legea la momentul pronunțării hotărârii atacate. Pentru toate considerentele de mai sus și având în vedere că motivarea recursului D.G.A.E.

SRL și T. SRL nu se încadrează în niciun fel în prevederile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., urmează a fi respins recursul formulat de către reclamante. Cât privește recursul declarat de pârâta M.C.V.I. SCA împotriva deciziei nr. 150/2012 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă Privitor la critica susbsumată motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se va reține că, prin acțiunea principală, astfel cum a fost precizată, reclamantele SC T. SRL și SC D.G.A.E. SRL au solicitat: rezilierea contractului de vânzare - cumpărare încheiat la data de 20 martie 2010 și repunerea părților în situația anterioară; obligarea pârâtei la plata sumei de 750.118,10 euro reprezentând daune materiale (cerere ulterior majorată la 2.231.540 lei) și cheltuieli de judecată.

Daunele au fost calculate raportat la: costul pentru eliminarea buruienilor: 4400 euro (40 zile ori 110 euro/zi) cu tractorul și 12.480 euro (3 zile ori 208 ha ori 20 euro) cu mașina de tuns iarbă, costul achiziționării a 30 de mașini de tuns iarbă: 15000 euro, costul produselor inutile, mijloace și personal pentru distribuirea acestora: 65.000 euro, costurile cu personalul tehnic și MD: 45.000 euro, lipsa veniturilor pentru 2 ani: 147.300 euro, înlocuirea butașilor 98.219,20 euro, totalul daunelor la 18 august 2010 fiind de 1.369.594,40 euro. La acestea se adaugă lucrările efectuate până la data precizării acțiunii: prășitul plantelor pe 100 ha, cu tractor (50 de zile): 5500 euro, extirparea și replantarea plantelor: 14.000 euro, îndepărtarea instalației de spalieri: 6300 euro, costul butașilor la plantare: 341.840 euro, remontarea spalierilor: 16.250 euro; total: 383.390 euro.

Aceste precizări au fost făcute cu motivări similare, atât de reclamanta SC D.G.A.E. SRL cât și de SC T. SRL, astfel încât în mod eronat M.C.V.I. SCA a reținut că cea de-a doua reclamantă a solicitat numai rezilierea contractului și repunerea părților în situația anterioară. Cât privește criticile subsumate motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., se va reține că, instanța de apel a reținut în mod corect că, pentru soluționarea acțiunii în despăgubiri, se pune problema lămuririi culpei contractuale a pârâtei M.C.V.I. SCA în executarea obligației de acordare a asistenței tehnice. Conform dispozițiilor contractuale, respectiv art. 2.1: „obiectul prezentului contract este constituit din vânzarea și asistența tehnică pentru plantarea și cultivarea viței de vie conform prețului și varietăților din anexa A. Asistența este limitată vizitei periodice a unui tehnician delegat de vânzător”.

Prin aceleași contracte, părțile detaliau aceste obligații la art. 2.4: „Vânzătorul va efectua sau va delega propriul tehnician pentru a efectua vizitele periodice la plantație cu scopul de a indica intervențiile necesare pentru un rezultat bun al acestuia, până la acceptarea completă a grefei și începerea procesului de dezvoltare a plantelor. Asistența se va extinde la furnizarea periodică de indicații tehnice necesare pentru a nu rezulta probleme datorită plantelor sau cultivării, conform normativelor europene competente în materie și reabilitarea acestor plante dacă pentru orice motiv ar fi defecte și fără rădăcină. Asistența tehnică garantează cel mai bun rezultat de înrădăcinare și să favorizeze începerea unei dezvoltări corespunzătoare a plantelor”.

Probele administrate în cauză au relevat: lipsa asistenței tehnice pe o perioadă de 2 luni, deși vizitele trebuiau efectuate la cel mult 15 zile, degradarea plantelor și consilierea întârziată sau necorespunzătoare a reclamantelor, iar curtea de apel a reținut în mod corect culpa pârâtei M.C.V.I. SCA în executarea obligației de acordare a asistenței tehnice conform contractului. În aceste condiții, având în vedere dispozițiile contractuale redate mai sus, pârâta M.C.V.I. SCA răspunde pentru prejudiciul creat reclamantelor prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor sale. Întinderea acestui prejudiciu a fost stabilită prin cele 2 rapoarte de expertiză efectuate în cauză și suplimentele la acestea, iar cererea de acordare de despăgubiri pentru întârzierea cu 2 ani față de data prevăzută inițial a obținerii de venituri de pe podgorie (potrivit punctului 6 din suplimentul raportului de expertiză viticolă) este întemeiată.

Această valoare a fost stabilită de expert la 1.628.380 lei, sumă pe care instanța de apel a obligat-o pe pârâtă să o acorde celor două reclamante. Curtea de apel a reținut corect că, fiind vorba de producții viitoare, este evident că suma este ipotetică, fiind însă calculată prin intermediul unui expert în viticultură care a avut în vedere prețul și producția medie ce se obțin pe astfel de podgorii, evaluând astfel prejudiciul produs prin culpa pârâtei. Și în ce privește celelalte cereri de despăgubiri, soluția este la adăpost de criticile formulate. Acordarea contravalorii pesticidelor achiziționate în urma recomandării reprezentanților pârâtei M.C.V.I. SCA (obiectivul 4 al suplimentului de expertiză), fiind vorba de substanțe inutile, ineficiente, neomologate sau amestecuri neadecvate, în valoare totală de 99.349 lei, de asemenea, costul de administrare al acestor pesticide de 5.055 lei trebuie suportat tot de pârâtă.

În baza contractelor de vânzare - cumpărare încheiate la 20 martie 2010, pârâta M.C.V.I. SCA a expediat reclamantelor SC D.G.A.E. SRL și SC T. SRL un număr de 168.591 plante, respectiv 158.177 plante. Deși acestea au fost plantate, reclamantele nu au achitat până în prezent prețul convenit prin contract și, în consecință, în mod corect instanța de fond Ie-a obligat la plata acestuia, ca fiind principala obligație a cumpărătorilor decurgând din contractele de vânzare-cumpărare. În ce privește dobânzile aplicabile atât sumei de 44.289,56 euro contravaloarea butașilor, datorată de SC T. SRL, cât și sumei de 151.731,90 euro contravaloarea butașilor datorată de SC D.G.A.E. SRL, curtea de apel a stabilit legea aplicabilă acestora.

Potrivit art. 9.1 și 9.2 din contract: „toate dezacordurile și controversele referitoare la prezentul contract, inclusiv cele referitoare la valabilitatea sa, interpretarea, executarea sau dizolvarea, vor fi rezolvate pe cale amiabilă. În cazul în care părțile nu ajung la un acord, toate litigiile, controversele sau reclamațiile vor intra în incidența regulamentelor internaționale cu privire la furnizarea de produse”. În consecință, părțile au stabilit ca legea aplicabilă contractului să fie regulamentele internaționale. Cum toate părțile provin din state membre ale Uniunii Europene „legea” aplicabilă obligațiilor contractuale este Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din