ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3103/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1278/ C din 30 iunie 2009, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC A.M. SRL Paloș, a obligat reclamanta - pârâtă SC A.T. SRL Brașov la predarea către pârâta - reclamantă a animalelor înscrise în factura fiscală din 8 iunie 2005 și la plata sumei de 209.531 lei cu titlu de prejudiciu. Prin încheierea de ședință de la 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței primei instanțe, a admis cererea formulată de SC A.T. SRL Brașov și a dispus suspendarea executării sentinței nr. 1278/ C din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că față de motivele de apel invocate, cuantumul mare al penalităților supuse judecății precum și consecințele severe asupra activității pârâtei în caz de executare, se impune suspendarea executării sentinței până la soluționarea apelului. Împotriva încheierii sus menționate, a declarat recurs pârâta SC A.M. SRL Paloș, solicitând în principal, în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea cererii de suspendare a executării sentinței și în subsidiar, modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare. În argumentarea criticilor formulate, recurenta - pârâtă a arătat, în esență, că instanța nu și-a motivat soluția pronunțată, iar în ceea ce privește reținerea potrivit căreia punerea în executare ar produce consecințe severe asupra activității pârâtei, acestea sunt nedovedite.

S-a mai susținut că în ceea ce privește dificultățile pe care le-ar putea întâmpina pârâta într-o eventuală întoarcere a executării, acestea nu justifică măsura suspendării executării. A mai susținut recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile care să justifice luarea acestei măsuri, având în vedere că motivarea instanței nu vizează vreunul dintre motivele care să conducă la concluzia că punerea în aplicare a sentinței ar putea produce o pagubă irevocabilă în patrimoniul societății pârâte, iar motivarea soluției a fost preluată integral din motivele cererii de suspendare. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Din examinarea lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, având în vedere și dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., se constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 280 C. proc. civ., pronunțând o hotărâre temeinică și legală. Astfel, potrivit prevederilor art. 280 C. proc. civ., execuția vremelnică de drept a unei hotărâri executorii poate fi suspendată în condițiile dispozițiilor acestui text legal, până la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia. Așa cum rezultă din actele dosarului și fără a prejudeca fondul cauzei, instanța a reținut în mod judicios că punerea în executare a sentinței apelate ar produce pârâtei consecințe severe asupra activității sale, motiv pentru care a apreciat cererea de suspendare ca fiind întemeiată. În ceea ce privește temeinicia și legalitatea soluției pronunțate, se constată că în adevăr, prin motivele de apel se contestă tocmai cuantumul sumei la care recurenta a fost obligată, iar punerea în executare a sentinței atacate ar putea produce consecințe grave asupra activității acesteia.

Totodată, este de observat că o eventuală întoarcere a executării silite ar putea fi lipsită de eficiență, având în vedere situația economică a intimatei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Referitor la critica recurentei privind nemotivarea soluției atacate, se constată că deși în mod succint, instanța și-a motivat atât în fapt cât și în drept, raționamentul logico - juridic ce a condus la soluția pronunțată, astfel încât critica apare ca fiind nefondată. În aceeași ordine de idei, se înscrie și critica referitoare la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, având în vedere obiectul cererii cu care a fost învestită instanța, suspendarea executării sentinței apelate și soluția pronunțată.

În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, iar potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.250 lei către intimata SC A.Transilvania SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL Paloș, împotriva încheierii din 20 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială. Obligă recurenta să-i achite intimatei SC A.T. SRL Brașov suma de 4.250 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.