ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3103/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1278/ C din 30

iunie 2009, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC A.M. SRL

Paloș, a obligat reclamanta - pârâtă SC A.T. SRL Brașov la predarea către pârâta

- reclamantă a animalelor înscrise în factura fiscală din 8 iunie 2005 și la

plata sumei de 209.531 lei cu titlu de prejudiciu.

Prin încheierea

de ședință de la 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței primei

instanțe, a admis cererea formulată de SC A.T. SRL Brașov și a dispus

suspendarea executării sentinței nr. 1278/ C din 30 iunie 2009 pronunțată de

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

În motivarea

soluției pronunțate, instanța a reținut că față de motivele de apel invocate,

cuantumul mare al penalităților supuse judecății precum și consecințele severe

asupra activității pârâtei în caz de executare, se impune suspendarea

executării sentinței până la soluționarea apelului.

Împotriva

încheierii sus menționate, a declarat recurs pârâta SC A.M. SRL Paloș,

solicitând în principal, în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și respingerea cererii

de suspendare a executării sentinței și în subsidiar, modificarea încheierii

atacate în sensul respingerii cererii de suspendare.

În argumentarea

criticilor formulate, recurenta - pârâtă a arătat, în esență, că instanța nu

și-a motivat soluția pronunțată, iar în ceea ce privește reținerea potrivit

căreia punerea în executare ar produce consecințe severe asupra activității

pârâtei, acestea sunt nedovedite. S-a mai susținut că în ceea ce privește

dificultățile pe care le-ar putea întâmpina pârâta într-o eventuală întoarcere

a executării, acestea nu justifică măsura suspendării executării.

A mai susținut

recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile care să justifice luarea acestei

măsuri, având în vedere că motivarea instanței nu vizează vreunul dintre motivele

care să conducă la concluzia că punerea în aplicare a sentinței ar putea

produce o pagubă irevocabilă în patrimoniul societății pârâte, iar motivarea

soluției a fost preluată integral din motivele cererii de suspendare.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea

lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei, având în vedere și dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 280 C. proc. civ., pronunțând o hotărâre

temeinică și legală.

Astfel,

potrivit prevederilor art. 280 C. proc. civ., execuția vremelnică de drept a

unei hotărâri executorii poate fi suspendată în condițiile dispozițiilor

acestui text legal, până la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia.

Așa cum rezultă

din actele dosarului și fără a prejudeca fondul cauzei, instanța a reținut în

mod judicios că punerea în executare a sentinței apelate ar produce pârâtei

consecințe severe asupra activității sale, motiv pentru care a apreciat cererea

de suspendare ca fiind întemeiată.

În ceea ce

privește temeinicia și legalitatea soluției pronunțate, se constată că în adevăr,

prin motivele de apel se contestă tocmai cuantumul sumei la care recurenta a

fost obligată, iar punerea în executare a sentinței atacate ar putea produce

consecințe grave asupra activității acesteia. Totodată, este de observat că o

eventuală întoarcere a executării silite ar putea fi lipsită de eficiență,

având în vedere situația economică a intimatei, astfel cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Referitor la

critica recurentei privind nemotivarea soluției atacate, se constată că deși în

mod succint, instanța și-a motivat atât în fapt cât și în drept, raționamentul

logico - juridic ce a condus la soluția pronunțată, astfel încât critica apare

ca fiind nefondată.

În aceeași

ordine de idei, se înscrie și critica referitoare la interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății, având în vedere obiectul cererii cu care a

fost învestită instanța, suspendarea executării sentinței apelate și soluția

pronunțată.

În consecință,

față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul

pârâtei va fi respins ca nefondat, iar potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1)

C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 4.250 lei către intimata SC A.Transilvania SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC A.M. SRL Paloș, împotriva încheierii

din 20 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

Obligă

recurenta să-i achite intimatei SC A.T. SRL Brașov suma de 4.250 lei cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.