ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2508/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 694 din 30 aprilie 2009, Tribunalul

Brașov a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC C.G.V.O.

SRL București și a obligat pârâta SC S. SRL Brașov la plata sumei de 19.852,30

lei, reprezentând penalități de întârziere, a respins restul pretențiilor

reclamantei, a admis cererea reconvențională formulată și precizată de

reclamanta - reconvențională SC S. SRL și a obligat pârâta - reconvențională să

plătească suma de 30.576 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 30

septembrie 2007 și suma de 3.210,48 lei, reprezentând penalități de întârziere

calculate până la data de 21 februarie 2008 și care se vor calcula în

continuare până la data plății efective, cu 9.057,37 lei, cheltuieli de

judecată și compensarea restului cheltuielilor efectuate.

Prin decizia nr. 120 din 17

noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamanta SC C.G.V.O. SRL, împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a formulat recurs reclamanta SC C.G.V.O. SRL, criticile vizând fondul

cauzei, fără nicio legătură cu decizia atacată.

Motivarea recursului constituie

activitatea procesuală desfășurată de către recurent în scopul susținerii

nelegalității hotărârii atacate și, care determină limitele controlului

judiciar extraordinar exercitat de către instanța de recurs asupra eventualelor

neregularități ori greșeli pretins a sta la baza judecății în apel, reflectate

în hotărârea dată, atât direct cât și indirect.

Este de esența recursului faptul că,

acesta privește exclusiv ipoteza nelegalității soluției pronunțate de către

instanța de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 304 alin.

(1) C. proc. civ.

Or, în pricina de față, recurenta a

înțeles să reitereze motivele de fapt pe care și-a întemeiat cererea de chemare

în judecată inițială, reluarea aspectelor în fapt ce au determinat această

parte să formuleze acțiunea în instanță echivalând cu o nemotivare a căii

extraordinare de atac, simplele afirmații și susțineri cuprinse în cererea de

recurs neavând relevanță asupra hotărârii pronunțate în apel, deci, nepermițând

examinarea acesteia din urmă de către instanța de recurs, neputând fi

circumscrise niciunui motiv de casare ori modificare prevăzut de art. 304 C.

proc. civ.

Așa fiind, cum recurenta nu a arătat

în ce constau eventualele greșeli de judecată ale instanței de apel ce

constituie obiectul cenzurării de către instanța de recurs, Înalta Curte va

aplica cererii de recurs sancțiunea nulității prevăzută de alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de

recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora

într-unul din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ

prevăzute de pct. 1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Așadar, lipsa criticilor ce vizează

nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluției

la care tinde recurenta, iar abordarea recurentei, în pricina de față, a

motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, fără a evidenția vreo

potențială greșeală de judecată în apel, duce la constatarea nulității cererii

de recurs, în absența motivelor de ordine publică care să conducă la incidența

dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, față de cele de mai sus,

Înalta Curte, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

urmează să sancționeze cererea de recurs formulată, în cauză, cu nulitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanta SC C.G.V.O. SRL București, împotriva deciziei Curții de

Apel Brașov nr. 120 din 17 noiembrie 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2010.