ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2508/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 694 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Brașov a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC C.G.V.O. SRL București și a obligat pârâta SC S. SRL Brașov la plata sumei de 19.852,30 lei, reprezentând penalități de întârziere, a respins restul pretențiilor reclamantei, a admis cererea reconvențională formulată și precizată de reclamanta - reconvențională SC S. SRL și a obligat pârâta - reconvențională să plătească suma de 30.576 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 30 septembrie 2007 și suma de 3.210,48 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 21 februarie 2008 și care se vor calcula în continuare până la data plății efective, cu 9.057,37 lei, cheltuieli de judecată și compensarea restului cheltuielilor efectuate.

Prin decizia nr. 120 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC C.G.V.O. SRL, împotriva sentinței primei instanțe. Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs reclamanta SC C.G.V.O. SRL, criticile vizând fondul cauzei, fără nicio legătură cu decizia atacată. Motivarea recursului constituie activitatea procesuală desfășurată de către recurent în scopul susținerii nelegalității hotărârii atacate și, care determină limitele controlului judiciar extraordinar exercitat de către instanța de recurs asupra eventualelor neregularități ori greșeli pretins a sta la baza judecății în apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct cât și indirect.

Este de esența recursului faptul că, acesta privește exclusiv ipoteza nelegalității soluției pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. Or, în pricina de față, recurenta a înțeles să reitereze motivele de fapt pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată inițială, reluarea aspectelor în fapt ce au determinat această parte să formuleze acțiunea în instanță echivalând cu o nemotivare a căii extraordinare de atac, simplele afirmații și susțineri cuprinse în cererea de recurs neavând relevanță asupra hotărârii pronunțate în apel, deci, nepermițând examinarea acesteia din urmă de către instanța de recurs, neputând fi circumscrise niciunui motiv de casare ori modificare prevăzut de art. 304 C. proc.

civ. Așa fiind, cum recurenta nu a arătat în ce constau eventualele greșeli de judecată ale instanței de apel ce constituie obiectul cenzurării de către instanța de recurs, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității prevăzută de alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora într-unul din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ prevăzute de pct. 1 – 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Așadar, lipsa criticilor ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluției la care tinde recurenta, iar abordarea recurentei, în pricina de față, a motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, fără a evidenția vreo potențială greșeală de judecată în apel, duce la constatarea nulității cererii de recurs, în absența motivelor de ordine publică care să conducă la incidența dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, față de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., urmează să sancționeze cererea de recurs formulată, în cauză, cu nulitatea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC C.G.V.O. SRL București, împotriva deciziei Curții de Apel Brașov nr. 120 din 17 noiembrie 2009. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.