ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 543/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Reclamanta SC S. SRL Craiova a solicitat prin acțiune

introductivă înregistrată la data de 30 mai 2007 pe rolul Tribunalului Dolj și

precizată la data de 13 iunie 2007 obligarea pârâtei sucursala Regională C.F.R.

Craiova, Divizia Patrimoniu, la executarea în natură a obligațiilor asumate

prin contractul de închiriere nr. 62/1/44/2006 precum și obligarea pârâtei SC C.I.C.

SRL să sisteze și să desființeze orice lucrări de natură a împieta buna

desfășurare a activității în spațiul comercial închiriat sub sancțiunea de

daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi.

Pârâta sucursala Regională C.F.R. Craiova a formulat la data

de 26 iunie 2007 cerere reconvențională solicitând să se dispună evacuarea

reclamantei din spațiul închiriat urmare constatării încetării de drept a

contractului de închiriere nr. 62/1/44/2006.

II. Prin sentința nr. 4234 din data de 4 decembrie 2007

Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins excepția lipsei calității

procesual pasive a pârâtei SC C.I.C. SRL și pe fond a respins acțiunea principală

formulată de reclamantă ca neîntemeiată; a admis cererea reconvențională

formulată de pârâta sucursala Regională C.F.R. Craiova în sensul constatării

încetării de drept a contractului de închiriere nr. 62/1/44/2006 cu consecința

evacuării reclamantei din spațiul comercial închiriat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență,

că obiectul contractului de închiriere l-a constituit un spațiu de 28 mp situat

în stația C.F.R. Craiova, părțile convenind expres în clauza inserată la art. 21

din contract că în situația în care interesele de exploatare și modernizare a

spațiului și clădirilor locatorului necesită eliberarea acestora, contractul își

încetează valabilitatea fără acordul locatarului, după expirarea preavizului de

15 zile.

Din examinarea înscrisurilor depuse în probațiune, instanța

fondului a constatat că, în fapt au intervenit împrejurările ce determină o

încetare a raporturilor contractuale, spațiul fiind supus unor lucrări de

modernizare, sens în care reclamanta a fost notificată să elibereze spațiul,

refuzul său fiind nejustificat.

Față de circumstanțele de fapt statuate, constatând totodată

încetarea raporturilor contractuale dintre părți, instanța a reținut cu privire

la acțiunea principală inexistentă pentru viitor a oricăror obligații

contractuale în sarcina pârâtelor, cu consecința respingerii acesteia ca

neîntemeiate.

III. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 64 din data de 11 martie 2008.

Răspunzând motivelor de apel formulate de reclamantă, motive

care au vizat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii adoptate de prima

instanță cu privire la cererea principală și cea reconvențională, instanța de

control apreciază că reclamanta avea obligația să evacueze spațiul închiriat

din momentul notificării, deoarece și-a dat acordul la încheierea contractului

asupra acestui mod de încetare în situația modernizării clădirilor aparținând locatorului,

reclamanta având cunoștință la data începerii locațiunii despre existența unui

contract de modernizare a stației C.F.R. încheiat de locator cu o societate de

construcții.

Referitor la natura pur potestativă a obligației instituită

în art. 21 lit. c) din contract, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite

cerințele impuse de art. 1006 cu referire la art. 1010 C. civ., după care obligația

este nulă când s-a contractat sub o condiție pur contestativă din partea celui

ce se obligă.

IV. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs

la data de 10 aprilie 2008 pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 teza II C. proc. civ. privind încălcarea și aplicarea greșită a legii,

în temeiul căruia a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în principal, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul

admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale formulate

de pârâtă.

Argumentele recurentei în susținerea motivului de

nelegalitate invocat au vizat următoarele aspecte:

- instanța de apel a soluționat apelul cu încălcarea

dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., care impuneau desființarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului în

condițiile în care prima instanță nu a analizat apărarea principală formulată

cu referire la clauza conținută în art. 21 alin. (1) lit. c) din contract care

instituie o obligație pur potestativă.

- clauza înscrisă în art. 21 lit. c) din contract de

denunțare prin voința unilaterală a uneia din părți reprezintă o condiție pur potestativă

din partea debitoarei obligației de a asigura folosința pașnică a imobilului

închiriat deoarece referirea în clauză doar la interesele locatorului îi

conferă un caracter pur potestativ.

- în mod nelegal, și cu încălcarea principiului

relativității efectelor actului juridic (art. 973 C. civ.) instanța a acordat

eficiență juridică adreselor constructorului și celor 9 procese verbale

încheiate de pârâtă cu diferite societăți comerciale.

- invocarea deciziei nr. 699/2007 a Curții de Apel Craiova

nu a vizat chestiunea autorității de lucru judecat, cum greșit a reținut

instanța, ci a constituit un mijloc de probă pentru a dovedi locația bunului

închiriat care nu afectează lucrările de modernizare.

- prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulate

în contradictoriu cu pârâta SC C.I.C. SRL, iar instanța de apel reține greșit

că în cauză prin respingerea acțiunii în mod implicit s-a soluționat și cererea

față de pârâta SC C.I.C. SRL, în condițiile în care există raporturi juridice

distincte deduse judecății.

V- Verificând decizia atacată în contextul criticilor

formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce urmează.

încălcare este invocată de recurentă nu își găsesc incidența în cauză, deoarece

prima instanță a soluționat cauza pe fond așa cum rezultă incontestabil din

examinarea dispozitivului sentinței și a considerentelor care îl explicitează,

și cu care se află în deplină concordanță.

Poziția procesuală a pârâtei SC C.I.C. SRL se află într-un

raport de interdependență cu cea a pârâtei locator, dat fiind calitatea sa de

subcontractator în contractul de antrepriză încheiat de locator, privind

modernizarea stației C.F.R. , așa încât, în condițiile respingerii acțiunii

față de locator și evacuării reclamantei în spațiu nu se mai pune problema în

viitor a încetării sau desființării unor lucrări de natură să împiedice

folosința spațiului închiriat.

Aserțiunea recurentei privitoare la existența unor raporturi

juridice distincte cu SC C.I.C. SRL constituie o simplă afirmație,

neexplicitată, în raport de circumstanțele cauzei reținute de prima instanță și

confirmate de instanța de apel.

închiriere constituie o condiție rezolutorie asumată de părți cu privire la încetarea

de drept a raporturilor locative în circumstanțele statuate.

Producerea evenimentului de natură să ducă la stingerea

raporturilor locative nu atârnă de bunul plac al locatorului ci de împrejurări

exterioare, expres determinate, legate de evoluția lucrărilor de modernizare a

spațiului , astfel încât, calificarea acestei clauze ca fiind pur potestativă

este lipsită de temei legal.

In sfârșit, după art. 1010 C. civ. condiția pur potestativă

din partea debitorului duce la nulitatea numai dacă ea constituie o condiție

suspensivă și nu rezolutorie, cu alte cuvinte când perfectarea contractului depinde

de un eveniment pe care debitorul poate să-l facă să se întâmple sau să îl

împiedice.

Or, în cauză recurenta și-a manifestat voința cu privire la

o condiție rezolutorie, de desființare a contractului în circumstanțe expres

determinate, condiție prevăzută prin clauza de la art. 21 din contract pe care

ea este ținută să o respecte, întocmai, în conformitate cu cele stipulate

expres la facerea actului conform art. 977 și art. 1011 C. civ.

relativității efectelor actului juridic, astfel cum este argumentată nu se

referă la actul juridic dedus judecății în cauză, respectiv contractul de închiriere,

ci la înscrisurile administrate în probațiune de pârâta locator.

Or, sub acest aspect, principiul relativității efectelor

actului juridic este fără relevanță juridică, încuviințarea și administrarea

probatoriilor într-o cauză fiind guvernată de principiul contradictorialității,

legalității probelor încuviințate, al concludenței și pertinenței lor.

În realitate, recurenta pornind de la o premiză de analiză

incorectă, încearcă să repună în discuție reaprecierea probatoriilor cu

înscrisuri administrate, cu alte cuvinte aspecte de netemeinicie care nu pot

forma obiectul controlului de legalitate în actuala reglementare a recursului,

după art. 304 C. proc. civ.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC S. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 64 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.