ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 543/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Reclamanta SC S. SRL Craiova a solicitat prin acțiune introductivă înregistrată la data de 30 mai 2007 pe rolul Tribunalului Dolj și precizată la data de 13 iunie 2007 obligarea pârâtei sucursala Regională C.F.R. Craiova, Divizia Patrimoniu, la executarea în natură a obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. 62/1/44/2006 precum și obligarea pârâtei SC C.I.C. SRL să sisteze și să desființeze orice lucrări de natură a împieta buna desfășurare a activității în spațiul comercial închiriat sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi. Pârâta sucursala Regională C.F.R. Craiova a formulat la data de 26 iunie 2007 cerere reconvențională solicitând să se dispună evacuarea reclamantei din spațiul închiriat urmare constatării încetării de drept a contractului de închiriere nr. 62/1/44/2006.

II. Prin sentința nr. 4234 din data de 4 decembrie 2007 Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC C.I.C. SRL și pe fond a respins acțiunea principală formulată de reclamantă ca neîntemeiată; a admis cererea reconvențională formulată de pârâta sucursala Regională C.F.R. Craiova în sensul constatării încetării de drept a contractului de închiriere nr. 62/1/44/2006 cu consecința evacuării reclamantei din spațiul comercial închiriat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că obiectul contractului de închiriere l-a constituit un spațiu de 28 mp situat în stația C.F.R. Craiova, părțile convenind expres în clauza inserată la art. 21 din contract că în situația în care interesele de exploatare și modernizare a spațiului și clădirilor locatorului necesită eliberarea acestora, contractul își încetează valabilitatea fără acordul locatarului, după expirarea preavizului de 15 zile.

Din examinarea înscrisurilor depuse în probațiune, instanța fondului a constatat că, în fapt au intervenit împrejurările ce determină o încetare a raporturilor contractuale, spațiul fiind supus unor lucrări de modernizare, sens în care reclamanta a fost notificată să elibereze spațiul, refuzul său fiind nejustificat. Față de circumstanțele de fapt statuate, constatând totodată încetarea raporturilor contractuale dintre părți, instanța a reținut cu privire la acțiunea principală inexistentă pentru viitor a oricăror obligații contractuale în sarcina pârâtelor, cu consecința respingerii acesteia ca neîntemeiate. III.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 64 din data de 11 martie 2008. Răspunzând motivelor de apel formulate de reclamantă, motive care au vizat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii adoptate de prima instanță cu privire la cererea principală și cea reconvențională, instanța de control apreciază că reclamanta avea obligația să evacueze spațiul închiriat din momentul notificării, deoarece și-a dat acordul la încheierea contractului asupra acestui mod de încetare în situația modernizării clădirilor aparținând locatorului, reclamanta având cunoștință la data începerii locațiunii despre existența unui contract de modernizare a stației C.F.R.

încheiat de locator cu o societate de construcții. Referitor la natura pur potestativă a obligației instituită în art. 21 lit. c) din contract, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 1006 cu referire la art. 1010 C. civ., după care obligația este nulă când s-a contractat sub o condiție pur contestativă din partea celui ce se obligă. IV. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs la data de 10 aprilie 2008 pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ. privind încălcarea și aplicarea greșită a legii, în temeiul căruia a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în principal, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale formulate de pârâtă.

Argumentele recurentei în susținerea motivului de nelegalitate invocat au vizat următoarele aspecte: - instanța de apel a soluționat apelul cu încălcarea dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., care impuneau desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului în condițiile în care prima instanță nu a analizat apărarea principală formulată cu referire la clauza conținută în art. 21 alin. (1) lit. c) din contract care instituie o obligație pur potestativă. - clauza înscrisă în art. 21 lit. c) din contract de denunțare prin voința unilaterală a uneia din părți reprezintă o condiție pur potestativă din partea debitoarei obligației de a asigura folosința pașnică a imobilului închiriat deoarece referirea în clauză doar la interesele locatorului îi conferă un caracter pur potestativ.

- în mod nelegal, și cu încălcarea principiului relativității efectelor actului juridic (art. 973 C. civ.) instanța a acordat eficiență juridică adreselor constructorului și celor 9 procese verbale încheiate de pârâtă cu diferite societăți comerciale. - invocarea deciziei nr. 699/2007 a Curții de Apel Craiova nu a vizat chestiunea autorității de lucru judecat, cum greșit a reținut instanța, ci a constituit un mijloc de probă pentru a dovedi locația bunului închiriat care nu afectează lucrările de modernizare. - prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulate în contradictoriu cu pârâta SC C.I.C. SRL, iar instanța de apel reține greșit că în cauză prin respingerea acțiunii în mod implicit s-a soluționat și cererea față de pârâta SC C.I.C.

SRL, în condițiile în care există raporturi juridice distincte deduse judecății. V- Verificând decizia atacată în contextul criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. 1. Dispozițiile art. 297 alin. (19 C. proc. civ. a căror încălcare este invocată de recurentă nu își găsesc incidența în cauză, deoarece prima instanță a soluționat cauza pe fond așa cum rezultă incontestabil din examinarea dispozitivului sentinței și a considerentelor care îl explicitează, și cu care se află în deplină concordanță. Poziția procesuală a pârâtei SC C.I.C. SRL se află într-un raport de interdependență cu cea a pârâtei locator, dat fiind calitatea sa de subcontractator în contractul de antrepriză încheiat de locator, privind modernizarea stației C.F.R.

, așa încât, în condițiile respingerii acțiunii față de locator și evacuării reclamantei în spațiu nu se mai pune problema în viitor a încetării sau desființării unor lucrări de natură să împiedice folosința spațiului închiriat. Aserțiunea recurentei privitoare la existența unor raporturi juridice distincte cu SC C.I.C. SRL constituie o simplă afirmație, neexplicitată, în raport de circumstanțele cauzei reținute de prima instanță și confirmate de instanța de apel. 2. Clauza înscrisă la art. 21 lit. c) din contractul de închiriere constituie o condiție rezolutorie asumată de părți cu privire la încetarea de drept a raporturilor locative în circumstanțele statuate.

Producerea evenimentului de natură să ducă la stingerea raporturilor locative nu atârnă de bunul plac al locatorului ci de împrejurări exterioare, expres determinate, legate de evoluția lucrărilor de modernizare a spațiului , astfel încât, calificarea acestei clauze ca fiind pur potestativă este lipsită de temei legal. In sfârșit, după art. 1010 C. civ. condiția pur potestativă din partea debitorului duce la nulitatea numai dacă ea constituie o condiție suspensivă și nu rezolutorie, cu alte cuvinte când perfectarea contractului depinde de un eveniment pe care debitorul poate să-l facă să se întâmple sau să îl împiedice.

Or, în cauză recurenta și-a manifestat voința cu privire la o condiție rezolutorie, de desființare a contractului în circumstanțe expres determinate, condiție prevăzută prin clauza de la art. 21 din contract pe care ea este ținută să o respecte, întocmai, în conformitate cu cele stipulate expres la facerea actului conform art. 977 și art. 1011 C. civ. 3. Critica recurentei cu privire la încălcarea principiului relativității efectelor actului juridic, astfel cum este argumentată nu se referă la actul juridic dedus judecății în cauză, respectiv contractul de închiriere, ci la înscrisurile administrate în probațiune de pârâta locator. Or, sub acest aspect, principiul relativității efectelor actului juridic este fără relevanță juridică, încuviințarea și administrarea probatoriilor într-o cauză fiind guvernată de principiul contradictorialității, legalității probelor încuviințate, al concludenței și pertinenței lor.

În realitate, recurenta pornind de la o premiză de analiză incorectă, încearcă să repună în discuție reaprecierea probatoriilor cu înscrisuri administrate, cu alte cuvinte aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectul controlului de legalitate în actuala reglementare a recursului, după art. 304 C. proc. civ. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 64 din 11 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.