ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 142/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 7461/C/2006,

reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice (D.G.F.P.) a

județului Dolj în numele Statului Român a solicitat ca în contradictoriu

cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L.

Craiova, SC M.P. SRL, SC E.C.I. SRL și R.A.D.E.F. R., filiala

cinematografică M., secția Dolj, constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001,

încheiat între R.A.A.D.P.F.L. Craiova (în calitate de reprezentant al

Consiliului Municipiului Craiova) și SC M.P. SRL precum și a

contractului de vânzare - cumpărare subsecvent din 17 aprilie 2002

încheiat între SC M.P. SRL și SC E.C.I. SRL, ambele având ca obiect

vânzarea imobilului, spațiu comercial în suprafață de 40,15 mp

situat în Craiova.

Prin sentința

civilă nr. 6566 din 8 septembrie 2006 a Judecătoriei Craiova a fost

declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Dolj, secția comercială.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut că litigiul dedus judecății are

natură comercială determinată de natura actului juridic încheiat

între părți, din care una este comerciant, iar obiectul contractului

a cărui nulitate se solicită, l-a reprezentat vânzarea

cumpărarea unui spațiu comercial, achiziționarea spațiului

realizându-se pentru fondul său de comerț.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, prin sentința nr. 4231 din 4 decembrie 2007 a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Dolj în

contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L.

Craiova, SC M.P. SRL, SC M.T. SRL și R.A.D.E.F. R., filiala

cinematografică M.

În motivarea sentinței,

Tribunalul Dolj a reținut că față de mențiunile din

cuprinsul contractului de asociere în participațiune din 9 iunie 1998

și sentinței nr. 1928/1998 a Tribunalului Dolj, nu se poate

reține că pârâta SC M.P. SRL ar fi avut cunoștință de

faptul că spațiul comercial cumpărat ar aparține altei

persoane. Dimpotrivă la încheierea contractului de vânzare -

cumpărare a cărei nulitate se solicită, cumpărătorul a

avut convingerea faptului că acest spațiu aparține pârâtului

Consiliul Local al Municipiului Craiova și se află în administrarea

R.A.A.D.P.F.L. Craiova, contractul încheindu-se în baza unei hotărâri

judecătorești prin care cei doi pârâți au fost obligați

să vândă către pârâta SC M.P. SRL spațiul comercial în

litigiu. Instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina

pârâților cumpărători, o intenție de fraudare a legii,

aceștia necunoscând faptul că spațiu comercial vândut ar

aparține altei persoane, în cauză nefiind îndeplinite condițiile

constatării nulității absolute.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 4231 din 4 decembrie 2007 a formulat apel D.G.F.P. a

județului Dolj în numele Ministerului Economiei și Finanțelor,

pentru Statul Român solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a

sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001, a

contractului de vânzare - cumpărare din 17 aprilie 2002, punerea și

repunerea părților în situația anterioară.

La data de 19 martie 2008

pârâta – intimată R.A.D.E.F. R. a formulat cerere de aderare la apelul

formulat de Statul Român.

Prin decizia comercială

nr. 247 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova s-a respins apelul

formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de

D.G.F.P. Dolj și cererea de aderare la apelul formulat de R.A.D.E.F. R., filiala

cinematografică București împotriva sentinței comerciale din 4

decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj.

Instanța de apel a

reținut că vânzarea lucrului altuia nu constituie motiv de nulitate

absolută decât în situația în care părțile au încheiat

contractul în cunoștință de cauză, știind că

lucru vândut este proprietatea unei alte persoane, astfel încât

operațiunea realizată este speculativă având o cauză

ilicită.

Având în vedere

dispozițiile art. 8 lit. b) din contractul de asociere în participațiune

din 9 iunie 1998 și de dispozițiile sentinței nr. 1928/1998

pronunțată în dosarul nr. 2267/C/1998 prin care Consiliul Local

Craiova a fost obligat să vândă SC M.P. SRL Craiova, prin negociere

directă, spațiul comercial în litigiu, instanța de fond în mod

corect a apreciat că pârâții cumpărători au avut

convingerea, la încheierea contractelor, că bunul a aparținut

pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova. Contractul de vânzare -

cumpărare din 15 martie 2001 a fost încheiat în temeiul unei hotărâri

judecătorești irevocabile și a dispune constatarea

nulității absolute a acestuia înseamnă a lipsi de efecte

hotărârea respectivă, ceea ce este inadmisibil.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 247 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova a formulat

recurs pârâtul R.A.D.E.F. R., pârât care în dosarul de apel a aderat în temeiul

art. 293 C. proc. civ. la apelul declarat de reclamant, solicitând în

contradictoriu cu intimatul – reclamant Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj și intimații -

pârâți Consiliul Local al Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. Dolj, SC

M.P. SRL și SC M.T. SRL, admiterea recursului și admiterea

acțiunii.

În motivarea recursului

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta – pârâtă critică decizia pentru nelegalitate și

netemeinicie, întrucât contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data

de 15 martie 2001 între Consiliul Local al Municipiului Craiova și SC M.P.

SRL este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită având

în vedere că ambele părți au cunoscut că, vânzătorul

nu are calitate de proprietar al bunului, fapt ce rezultă din contractul

de asociere în participațiune și Protocolul încheiat la data de 12

martie 1990.

Prin H.G. nr. 530/1991 toate

cinematografele au trecut în proprietatea R.A.D.E.F. astfel că cele

două părți ale contractului de vânzare - cumpărare nu pot

invoca necunoașterea legii. Participarea la fraudă aparține

ambelor părți contractante, astfel că sancțiunea ce se

impune contractului încheiat este nulitatea absolută. Instanța nu s-a

pronunțat cu privire la apărările formulate, iar prin neanalizarea

cronologiei actelor încheiate de părți raportată la data

intrării în vigoare a H.G. nr. 530/1991, instanța a interpretat

greșit actul dedus judecății.

Examinând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate de recurenta – pârâtă, Înalta Curte constată

că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Este de necontestat că

încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001, s-a

făcut în baza H.G. nr. 505/1998 și sentinței civile nr. 1928/1998

a Tribunalului Dolj. Atât la data încheierii contractului din 2001, cât și

la data autentificării contractului din 2002, H.G. nr. 530/1991 invocat de

recurentă nu era în vigoare fiind abrogat prin H.G. nr. 1281/1996 iar în

prezent este în vigoare Legea nr. 303/2008 în raport de care recurenta –

pârâtă nu justifică un interes în susținerea acțiunii

promovată de reclamanta D.G.F.P în contradictoriu cu recurenta –

pârâtă.

Cauza ilicită,

invocată – de reclamant a fost analizată de ambele instanțe

(fond și apel) reținând că pârâții cumpărători au

avut convingerea că bunul vândut aparține vânzătorului, Consiliul

Local Craiova, ținând cont și de dispozițiile H.G. nr. 505/1998.

În condițiile în care

actul juridic de înstrăinare a fost încheiat cu bună –

credință nu se poate reține existența unei cauze ilicite,

întrucât aceasta reprezintă poziția subiectivă a

părților față de actul juridic încheiat, respectiv

ignorarea sau deopotrivă, cunoașterea de către

cumpărători a faptului că bunul înstrăinat nu ar

aparține vânzătorului.

Este adevărat că

în contractul de asociere în participațiune din 9 iunie 1998 încheiat

între R.A.D.E.F. și SC M.P. SRL se precizează la art. 6 că

„spațiul ce face obiectul asocierii rămâne proprietara R.A.D.E.F. dar

vânzarea cumpărarea bunului în litigiu a avut loc la data de 15 martie

2001 avându-se în vedere H.G. nr. 505/1998 și sentința civilă nr.

1928/1998 a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr. 2267/C/1998.

Prin Protocolul încheiat la

data de 12 martie 1990, Primăria Craiova, a predat, ținând cont de în

vedere dispozițiile Legii nr. 80/1990, către D.R.C.D.F. spațiul

în litigiu care ulterior conform H.G. nr. 530/1991 a trecut în patrimoniul

R.A.D.E.F., dar H.G. nr. 530/1991 a fost abrogat prin H.G. nr. 1281/1996 iar la

data încheierii actului de vânzare - cumpărare cât și în prezent

bunul în litigiu nu se află în patrimoniul recurentei – pârâte (Legea nr. 303/2008).

Atât prin contractul de

vânzare - cumpărare din 15 martie 2001 (act sub semnătură

privată) urmat de încheierea contractului de vânzare - cumpărare

autentificat din 17 aprilie 2002 (ambele contracte având ca obiect vânzarea

bunului în litigiu) se precizează că vânzarea a fost efectuată

în raport de H.G. nr. 505/1998.

Având în vedere

sentința civilă nr. 1928/1998, conținutul celor două

contracte precum și succesiunea în timp a actelor normative, incidente în

cauză, Înalta Curte constată că ambele instanțe au apreciat

corect că pârâta SC M.P. SRL nu a avut cunoștință de faptul

că spațiul comercial cumpărat ar aparține altei persoane,

în cauză nefiind îndeplinite condițiile nulității absolute

pentru cauză ilicită

[

art. 948

alin. (4) C. civ.].

În acest sens, motivele de

recurs invocate de recurent, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9

C. proc. civ. sunt neîntemeiate, instanța de apel motivându-și

soluția, fără argumente contradictorii, interpretând corect

actul dedus judecății și răspunzând la apărările

făcute în apel de apelanta – reclamantă și de apelanta –

pârâtă (prin aderare la apelul reclamantei) ținând cont de actele

normative în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare –

cumpărare și la efectele unei hotărâri judecătorești

irevocabile.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte

urmează a respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta R.A.D.E.F. R. București, împotriva deciziei Curții de Apel

Craiova nr. 247 din 24 septembrie 2008, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.