ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 142/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 7461/C/2006, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice (D.G.F.P.) a județului Dolj în numele Statului Român a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. Craiova, SC M.P. SRL, SC E.C.I. SRL și R.A.D.E.F. R., filiala cinematografică M., secția Dolj, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001, încheiat între R.A.A.D.P.F.L. Craiova (în calitate de reprezentant al Consiliului Municipiului Craiova) și SC M.P. SRL precum și a contractului de vânzare - cumpărare subsecvent din 17 aprilie 2002 încheiat între SC M.P.

SRL și SC E.C.I. SRL, ambele având ca obiect vânzarea imobilului, spațiu comercial în suprafață de 40,15 mp situat în Craiova. Prin sentința civilă nr. 6566 din 8 septembrie 2006 a Judecătoriei Craiova a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială. În motivarea sentinței, instanța a reținut că litigiul dedus judecății are natură comercială determinată de natura actului juridic încheiat între părți, din care una este comerciant, iar obiectul contractului a cărui nulitate se solicită, l-a reprezentat vânzarea cumpărarea unui spațiu comercial, achiziționarea spațiului realizându-se pentru fondul său de comerț. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 4231 din 4 decembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P.

Dolj în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. Craiova, SC M.P. SRL, SC M.T. SRL și R.A.D.E.F. R., filiala cinematografică M. În motivarea sentinței, Tribunalul Dolj a reținut că față de mențiunile din cuprinsul contractului de asociere în participațiune din 9 iunie 1998 și sentinței nr. 1928/1998 a Tribunalului Dolj, nu se poate reține că pârâta SC M.P. SRL ar fi avut cunoștință de faptul că spațiul comercial cumpărat ar aparține altei persoane. Dimpotrivă la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a cărei nulitate se solicită, cumpărătorul a avut convingerea faptului că acest spațiu aparține pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova și se află în administrarea R.A.A.D.P.F.L.

Craiova, contractul încheindu-se în baza unei hotărâri judecătorești prin care cei doi pârâți au fost obligați să vândă către pârâta SC M.P. SRL spațiul comercial în litigiu. Instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina pârâților cumpărători, o intenție de fraudare a legii, aceștia necunoscând faptul că spațiu comercial vândut ar aparține altei persoane, în cauză nefiind îndeplinite condițiile constatării nulității absolute. Împotriva sentinței comerciale nr. 4231 din 4 decembrie 2007 a formulat apel D.G.F.P. a județului Dolj în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru Statul Român solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001, a contractului de vânzare - cumpărare din 17 aprilie 2002, punerea și repunerea părților în situația anterioară.

La data de 19 martie 2008 pârâta – intimată R.A.D.E.F. R. a formulat cerere de aderare la apelul formulat de Statul Român. Prin decizia comercială nr. 247 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova s-a respins apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de D.G.F.P. Dolj și cererea de aderare la apelul formulat de R.A.D.E.F. R., filiala cinematografică București împotriva sentinței comerciale din 4 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj. Instanța de apel a reținut că vânzarea lucrului altuia nu constituie motiv de nulitate absolută decât în situația în care părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind că lucru vândut este proprietatea unei alte persoane, astfel încât operațiunea realizată este speculativă având o cauză ilicită.

Având în vedere dispozițiile art. 8 lit. b) din contractul de asociere în participațiune din 9 iunie 1998 și de dispozițiile sentinței nr. 1928/1998 pronunțată în dosarul nr. 2267/C/1998 prin care Consiliul Local Craiova a fost obligat să vândă SC M.P. SRL Craiova, prin negociere directă, spațiul comercial în litigiu, instanța de fond în mod corect a apreciat că pârâții cumpărători au avut convingerea, la încheierea contractelor, că bunul a aparținut pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova. Contractul de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001 a fost încheiat în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile și a dispune constatarea nulității absolute a acestuia înseamnă a lipsi de efecte hotărârea respectivă, ceea ce este inadmisibil.

Împotriva deciziei comerciale nr. 247 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova a formulat recurs pârâtul R.A.D.E.F. R., pârât care în dosarul de apel a aderat în temeiul art. 293 C. proc. civ. la apelul declarat de reclamant, solicitând în contradictoriu cu intimatul – reclamant Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Dolj și intimații - pârâți Consiliul Local al Municipiului Craiova, R.A.A.D.P.F.L. Dolj, SC M.P. SRL și SC M.T. SRL, admiterea recursului și admiterea acțiunii. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta – pârâtă critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 15 martie 2001 între Consiliul Local al Municipiului Craiova și SC M.P.

SRL este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită având în vedere că ambele părți au cunoscut că, vânzătorul nu are calitate de proprietar al bunului, fapt ce rezultă din contractul de asociere în participațiune și Protocolul încheiat la data de 12 martie 1990. Prin H.G. nr. 530/1991 toate cinematografele au trecut în proprietatea R.A.D.E.F. astfel că cele două părți ale contractului de vânzare - cumpărare nu pot invoca necunoașterea legii. Participarea la fraudă aparține ambelor părți contractante, astfel că sancțiunea ce se impune contractului încheiat este nulitatea absolută. Instanța nu s-a pronunțat cu privire la apărările formulate, iar prin neanalizarea cronologiei actelor încheiate de părți raportată la data intrării în vigoare a H.G.

nr. 530/1991, instanța a interpretat greșit actul dedus judecății. Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate de recurenta – pârâtă, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Este de necontestat că încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001, s-a făcut în baza H.G. nr. 505/1998 și sentinței civile nr. 1928/1998 a Tribunalului Dolj. Atât la data încheierii contractului din 2001, cât și la data autentificării contractului din 2002, H.G. nr. 530/1991 invocat de recurentă nu era în vigoare fiind abrogat prin H.G. nr. 1281/1996 iar în prezent este în vigoare Legea nr. 303/2008 în raport de care recurenta – pârâtă nu justifică un interes în susținerea acțiunii promovată de reclamanta D.G.F.P în contradictoriu cu recurenta – pârâtă.

Cauza ilicită, invocată – de reclamant a fost analizată de ambele instanțe (fond și apel) reținând că pârâții cumpărători au avut convingerea că bunul vândut aparține vânzătorului, Consiliul Local Craiova, ținând cont și de dispozițiile H.G. nr. 505/1998. În condițiile în care actul juridic de înstrăinare a fost încheiat cu bună – credință nu se poate reține existența unei cauze ilicite, întrucât aceasta reprezintă poziția subiectivă a părților față de actul juridic încheiat, respectiv ignorarea sau deopotrivă, cunoașterea de către cumpărători a faptului că bunul înstrăinat nu ar aparține vânzătorului. Este adevărat că în contractul de asociere în participațiune din 9 iunie 1998 încheiat între R.A.D.E.F.

și SC M.P. SRL se precizează la art. 6 că „spațiul ce face obiectul asocierii rămâne proprietara R.A.D.E.F. dar vânzarea cumpărarea bunului în litigiu a avut loc la data de 15 martie 2001 avându-se în vedere H.G. nr. 505/1998 și sentința civilă nr. 1928/1998 a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr. 2267/C/1998. Prin Protocolul încheiat la data de 12 martie 1990, Primăria Craiova, a predat, ținând cont de în vedere dispozițiile Legii nr. 80/1990, către D.R.C.D.F. spațiul în litigiu care ulterior conform H.G. nr. 530/1991 a trecut în patrimoniul R.A.D.E.F., dar H.G. nr. 530/1991 a fost abrogat prin H.G. nr. 1281/1996 iar la data încheierii actului de vânzare - cumpărare cât și în prezent bunul în litigiu nu se află în patrimoniul recurentei – pârâte (Legea nr. 303/2008).

Atât prin contractul de vânzare - cumpărare din 15 martie 2001 (act sub semnătură privată) urmat de încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 17 aprilie 2002 (ambele contracte având ca obiect vânzarea bunului în litigiu) se precizează că vânzarea a fost efectuată în raport de H.G. nr. 505/1998. Având în vedere sentința civilă nr. 1928/1998, conținutul celor două contracte precum și succesiunea în timp a actelor normative, incidente în cauză, Înalta Curte constată că ambele instanțe au apreciat corect că pârâta SC M.P. SRL nu a avut cunoștință de faptul că spațiul comercial cumpărat ar aparține altei persoane, în cauză nefiind îndeplinite condițiile nulității absolute pentru cauză ilicită [ art. 948 alin. (4) C. civ.].

În acest sens, motivele de recurs invocate de recurent, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, instanța de apel motivându-și soluția, fără argumente contradictorii, interpretând corect actul dedus judecății și răspunzând la apărările făcute în apel de apelanta – reclamantă și de apelanta – pârâtă (prin aderare la apelul reclamantei) ținând cont de actele normative în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare – cumpărare și la efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F. R. București, împotriva deciziei Curții de Apel Craiova nr. 247 din 24 septembrie 2008, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.