ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3117/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., constată următoarele:

Prin

decizia nr. 149 din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, această

instanță a admis acțiunea formulată de reclamanții P.C., P.I.F. și M.P.C. împotriva

pârâtelor RADEF România Film - Filiala Interjudețeană D., RADEF România Film București

și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

A desființat decizia nr. 754 din 1 iunie

2001 emisă de RADEF România Film - Filiala Interjudețeană D. și le-a obligat pe

pârâte să restituie în natură imobilul situat în Craiova, strada M.K., colț cu

str. U. compus din teren construit și construcție, parter și etaj, având în componență

spații comerciale, un apartament și anexe, respectiv sală de cinematograf și sală

proiecție, imobilul fiind fostul Cinematograf S. (anterior Cinematograful D.).

La data de 10 februarie 2010, reclamantul

M.P.C. a formulat, în temeiul art. 281 C. proc. civ., o cerere de îndreptare a erorii

materiale, cu privire la dispozitivul deciziei mai sus arătate, în sensul menționării

în cuprinsul acestuia că se restituie și terenul aferent imobilului, astfel cum

a fost individualizat.

Prin încheierea pronunțată la data de 1

iunie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, a respins cererea de îndreptare, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor

art. 281 alin. (1) C. proc. civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele,

calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori

materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate, din oficiu sau la cerere",

textul procedural evocat referindu-se strict la greșeli materiale, nu și la cele

de fond.

Așa fiind, Curtea de Apel Craiova a constatat

că, pe această cale, respectiv cea reglementată de prevederile art. 281 C.

proc. civ. nu se poate admite, astfel cum solicită în speță reclamantul, îndreptarea

hotărârii cu privire la un aspect de fond al raporturilor dintre părți, întrucât

acest aspect nu prezintă caracterul unei erori materiale, în accepțiunea legiuitorului.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs, reclamantul M.P.C., criticând-o pentru nelegalitate, fără a indica în drept,

motivul de recurs și a încadra critica în vreunul din cele 9 puncte ale art. 304

C. proc. civ.

În

esență, critica acestuia evidențiază împrejurarea că, deși

în considerentele deciziei s-a menționat că se solicită restituirea în natură a

imobilului, compus din construcție și terenul aferent, dintr-o eroare, în cuprinsul

dispozitivului deciziei nr. 149 din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă, instanța a făcut referire doar la construcție și terenul construit.

Recurentul-reclamant arată că există o

diferență semnificativă între terenul aferent construcției și terenul construit

și că nu a putut intra în posesia terenului aferent construcției. Solicită admiterea

recursului

și a cererii de îndreptare a erorii materiale, în sensul de a se trece în dispozitiv,

mențiunea restituirii în natură a imobilului compus din construcție și terenul aferent.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea introductivă de instanță,

formulată la 8 aprilie 2002 reclamanții au cerut a se restitui în natură, imobilul

situat în Craiova, str. M.K., compus din teren și construcții, reprezentând sală

de proiecție, spații comerciale, un apartament și anexe (fostul Cinematograf „D.").

În

urma probatoriului administrat, respectiv raportul tehnic

de expertiză (Dosar nr. 2592/2002 al Curții de Apel Craiova) se reține că „din maniera

în care este descris imobilul și sunt precizate vecinătățile, nu se poate desprinde

cu claritate, dacă imobilul respectiv este același cu imobilul care a avut funcțiunea

de cinematograf, aceasta datorită faptului că nu apare nicio descriere a imobilului

- mod de alcătuire din punct de vedere constructiv, ca dimensiuni, ca funcțiune,

alta decât „casa".

Este de observat că terenul mai sus individualizat,

a făcut obiectul unui alt dosar, ce a fost atașat prezentei cauze, al Judecătoriei

Craiova cu nr. 20647/215/2007, care prin sentința civilă nr. 9140 din 4 iunie 2008,

a admis plângerea petenților P.C., M.P.C. și P.I.F., a anulat hotărârea nr. 858

din 17 aprilie 2007 a Comisiei Județene Dolj de Aplicare a Legii nr. 247/2005 de

pe lângă Instituția Prefectului Județului Dolj.

Judecătoria Craiova a dispus obligarea

Comisiei Locale Craiova de Aplicare a legilor fondului funciar să înainteze spre

competentă soluționare, cererea de retrocedare din 20 septembrie 2005, pentru restituirea

în natură a 350 m.p., formulată în baza Legii nr. 10/2001, Comisiei de specialitate

din cadrul Primăriei Craiova, urmând a se emite dispoziție de către Primarul Municipiului

Craiova.

Instanța a reținut că ulterior cererii

înregistrate sub nr. 67542/2005, în baza Legii nr. 10/2001, aceeași petenți au formulat

o nouă cerere înregistrată la Primăria Municipiului Craiova sub nr. 229630 din

15 decembrie 2005, cerere întemeiată pe Legea nr. 1/2000, completată și modificată

de Legea nr. 247/2005, în care au solicitat restituirea în natură a aceleiași suprafețe

de 350 m.p. teren, cerere care, până la data pronunțării sentinței, respectiv 4

iunie 2008, nu a primit nicio soluționare din partea instituțiilor obligate în acest

sens.

Decizia nr. 149 din 12 februarie 2004,

al cărei dispozitiv se cere a fi îndreptat, prin admiterea prezentului recurs, a

fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în rejudecare, ca urmare a anulării sentinței

civile nr. 67 din 14 martie 2002 a Tribunalului Dolj, prin decizia nr. 168 din

10 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2592/2002.

Această hotărâre a fost menținută pe fond,

prin decizia nr. 2100 din 24 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, care în recurs, a modificat doar în

parte decizia nr. 149 din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, în sensul

că s-a respins cu titlu irevocabil, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu

cu Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale

pasive.

În

raport de cele de mai sus, este evident că terenului solicitat

a fi restituit, nu poate forma obiectul cererii de îndreptare, astfel că Înalta

Curte va constata că, această cerere nu poate fi admisă, în contra hotărârilor pronunțate,

printr-o cerere de îndreptare a erorii materiale.

Această soluție se impune, deoarece în

cauză nu se regăsește ipoteza reglementată de prevederile art. 281 C. proc.

civ., nefiind strecurată vreo eroare a instanței în dispozitivul deciziei nr.

149 din 12 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova, astfel că încheierea pronunțată

la data de 1 iunie 2010 a aceleiași instanțe este legală și temeinică.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va

respinge, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a-II-a C. proc. civ., recursul declarat

de reclamantul M.P.C., cu consecința menținerii încheierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul M.P.C. împotriva încheierii de ședință din 1 iunie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

aprilie 2011