ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2457/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4456,

pronunțată la data de 20 decembrie 2010, în dosarul nr. 27836/3/2007, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul formulat de

reclamanta SC Q.C. București SRL București împotriva deciziei Curții de Apel

București nr. 34 din 25 ianuarie 2010, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a

formulat contestație în anulare reclamanta SC Q.C. București SRL București,

invocând, în drept, dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și solicitând admiterea

contestației și rejudecarea recursului.

În motivarea contestației se

susține, în esență, că ”decizia dată în recurs a reținut că este îndeplinită

condiția deținerii de către subscrisa a activului – Cinematograful „Cotroceni”

– în baza unui contract de închiriere în vigoare, dar a exclus îndeplinirea

condiției ca acest activ să figureze înscris pe lista activelor disponibile

întocmită de intimata conform art. 13 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004.

Din eroare, nu s-a observat că în

recurs s-a depus Lista activelor disponibile R.A.D.E.F. România Film, aprobată

în ședința Consiliului de Administrație a Regiei la 28 aprilie 2010, publicată

pe site-ul

www.ccib.ro/afacerea -

Buletin Oficial on-line al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului

București, în care, la poziția 15, figurează Cinematograful „Cotroceni”.

Greșeala involuntară de a nu se

observa existența dovezii de disponibilitate a activului – singurul pentru care

am solicitat, în recurs, modificarea sentinței, a condus la concluzii contrare

situației probatorii existente în dosarul cauzei, precum și la consecințe

potrivite acestei erori privind inexistența dreptului intimatei de a executa

obligația legală în temeiul căreia am formulat cererea”.

Intimata a formulat întâmpinare,

invocând excepția inadmisibilității contestației în anulare formulată în

condițiile impuse de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., motivat de faptul că

dezlegarea pricinii de față, supusă judecații, nu este dată de dezlegarea unei

greșeli materiale, iar instanța când s-a pronunțat asupra recursului nu a omis

din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

De asemenea, intimata precizează că la termenul din data

de 20 octombrie 2010 recurenta a

solicitat în temeiul art. 305 și următoarele C.

proc. civ. administrarea probei cu înscrisuri și a depus

Lista activelor publicate de regie în

Buletinul Oficial on-line „Afacerea” nr. 18.19

din 18 mai 2010.

În

consecință, intimata solicită

să se ia act de faptul că în momentul în care a fost

motivată Decizia comercială nr. 4456 din 20 decembrie 2010 pronunțată în

dosarul nr. 27.836/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, această instanță a reținut situația de fapt și de drept și a luat

în considerare toate probele administrate în cauză.

Înalta Curte

analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele contestației și

susținerile din întâmpinare constată că în considerentele deciziei se

precizează expres cu privire la activele disponibile, următoarele:

„Instanța

apelului a reținut

în acord cu dispozițiile Legii nr. 346/2004 că cerințele prevederilor art. 12

lit. b) trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauza dedusă judecății această

condiție nu este îndeplinită, în condițiile în care intimata nu este

proprietara activelor în litigiu, având doar calitatea de administrator al

acestora, activele (cinematografe) aflându-se în proprietatea privată a statului

conform art. 65 din O.G. nr. 39/2005.

De asemenea, nu este îndeplinită nici

cerința ca activele să fie disponibile, în contextul în care niciunul din cele

5 cinematografe nu figurează înscris pe lista activelor disponibile întocmită

de intimată conform dispozițiilor art. 13 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004,

listă afișată pe site-ul Camerei de Comerț și Industrie. Mai mult, H.G. nr. 1874/2006,

care reglementa strategia de vânzare a sălilor și grădinilor de spectacol

cinematografic a fost anulată irevocabil prin Decizia nr. 2579 din 20 iunie

2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ.

Chiar dacă pentru unul dintre cele 5

active (Cinematograful Cotroceni) este îndeplinită condiția deținerii în baza

unui contract de închiriere în vigoare, situația nu prezintă relevanță cât

timp, așa cum s-a arătat anterior, parte din condițiile cerute de lege nu sunt

îndeplinite.

În plus, activele în

discuție nu mai fac parte din patrimoniul intimatei dat fiind că prin Legea nr.

303/2008, privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008, referitoare la modificarea și

completarea O.U.G. nr. 39/2005, de la data de 30 decembrie 2008 au fost trecute

în domeniul public al statului, fiind înscrise în Anexa nr. 1 la lege”.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocate

de contestatoare, deoarece au fost analizate aspectele referitoare la dovada

disponibilității activului și în consecință contestația urmează a fi respinsă,

ca nefondată și nu ca inadmisibilă cum a solicitat intimata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC Q.C. BUCUREȘTI SRL București împotriva

deciziei nr. 4456 din 20 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 27836/3/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 iunie 2011.