ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2457/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4456, pronunțată la data de 20 decembrie 2010, în dosarul nr. 27836/3/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul formulat de reclamanta SC Q.C. București SRL București împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 34 din 25 ianuarie 2010, ca nefondat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta SC Q.C. București SRL București, invocând, în drept, dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și solicitând admiterea contestației și rejudecarea recursului.

În motivarea contestației se susține, în esență, că ”decizia dată în recurs a reținut că este îndeplinită condiția deținerii de către subscrisa a activului – Cinematograful „Cotroceni” – în baza unui contract de închiriere în vigoare, dar a exclus îndeplinirea condiției ca acest activ să figureze înscris pe lista activelor disponibile întocmită de intimata conform art. 13 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004. Din eroare, nu s-a observat că în recurs s-a depus Lista activelor disponibile R.A.D.E.F. România Film, aprobată în ședința Consiliului de Administrație a Regiei la 28 aprilie 2010, publicată pe site-ul www.ccib.ro/afacerea - Buletin Oficial on-line al Camerei de Comerț și Industrie a Municipiului București, în care, la poziția 15, figurează Cinematograful „Cotroceni”.

Greșeala involuntară de a nu se observa existența dovezii de disponibilitate a activului – singurul pentru care am solicitat, în recurs, modificarea sentinței, a condus la concluzii contrare situației probatorii existente în dosarul cauzei, precum și la consecințe potrivite acestei erori privind inexistența dreptului intimatei de a executa obligația legală în temeiul căreia am formulat cererea”. Intimata a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității contestației în anulare formulată în condițiile impuse de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., motivat de faptul că dezlegarea pricinii de față, supusă judecații, nu este dată de dezlegarea unei greșeli materiale, iar instanța când s-a pronunțat asupra recursului nu a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

De asemenea, intimata precizează că la termenul din data de 20 octombrie 2010 recurenta a solicitat în temeiul art. 305 și următoarele C. proc. civ. administrarea probei cu înscrisuri și a depus Lista activelor publicate de regie în Buletinul Oficial on-line „Afacerea” nr. 18.19 din 18 mai 2010. În consecință, intimata solicită să se ia act de faptul că în momentul în care a fost motivată Decizia comercială nr. 4456 din 20 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 27.836/3/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, această instanță a reținut situația de fapt și de drept și a luat în considerare toate probele administrate în cauză.

Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele contestației și susținerile din întâmpinare constată că în considerentele deciziei se precizează expres cu privire la activele disponibile, următoarele: „Instanța apelului a reținut în acord cu dispozițiile Legii nr. 346/2004 că cerințele prevederilor art. 12 lit. b) trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauza dedusă judecății această condiție nu este îndeplinită, în condițiile în care intimata nu este proprietara activelor în litigiu, având doar calitatea de administrator al acestora, activele (cinematografe) aflându-se în proprietatea privată a statului conform art. 65 din O.G. nr. 39/2005.

De asemenea, nu este îndeplinită nici cerința ca activele să fie disponibile, în contextul în care niciunul din cele 5 cinematografe nu figurează înscris pe lista activelor disponibile întocmită de intimată conform dispozițiilor art. 13 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004, listă afișată pe site-ul Camerei de Comerț și Industrie. Mai mult, H.G. nr. 1874/2006, care reglementa strategia de vânzare a sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic a fost anulată irevocabil prin Decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. Chiar dacă pentru unul dintre cele 5 active (Cinematograful Cotroceni) este îndeplinită condiția deținerii în baza unui contract de închiriere în vigoare, situația nu prezintă relevanță cât timp, așa cum s-a arătat anterior, parte din condițiile cerute de lege nu sunt îndeplinite.

În plus, activele în discuție nu mai fac parte din patrimoniul intimatei dat fiind că prin Legea nr. 303/2008, privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008, referitoare la modificarea și completarea O.U.G. nr. 39/2005, de la data de 30 decembrie 2008 au fost trecute în domeniul public al statului, fiind înscrise în Anexa nr. 1 la lege”. Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 318 C. proc. civ., invocate de contestatoare, deoarece au fost analizate aspectele referitoare la dovada disponibilității activului și în consecință contestația urmează a fi respinsă, ca nefondată și nu ca inadmisibilă cum a solicitat intimata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC Q.C. BUCUREȘTI SRL București împotriva deciziei nr. 4456 din 20 decembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 27836/3/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.