ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. 11648/2006, reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL BÂRLAD, obligarea acesteia la plata sumei de 36.000 Euro reprezentând avansul de 80 % din valoarea totală a contractului de Grant RO 0007.0202 ianuarie 0235 precum și a dobânzii de întârziere datorată ca urmare a nerespectării termenului de plată stabilit de Autoritatea Contractantă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Ministerul Dezvoltării și Prognozei în calitate de Autoritate Contractantă în Contractul de grant RO.0007 februarie 02 ianuarie 0235 a virat pârâtei suma de 36.000 Euro, cu titlu de avans la contract, în scopul implementării și realizării activității aferente proiectului „Secție prelucrare a laptelui”, urmând ca plata finală să se realizeze în momentul dovedirii angajării contribuției proprii și a cheltuirii avansului în conformitate cu regulile stabilite prin contract și cu respectarea liniilor bugetare. Reclamanta a susținut că reprezentanții Autorității de implementare, A.D.

Nord – Est, au identificat o serie de nereguli ce au fost interpretate ca fiind încălcări de către pârâtă a dispozițiilor contractului de grant, respectiv: schimbarea locului de implementare a proiectului fără modificarea și fără acordul Autorității Contractante; nerespectarea condițiilor pentru procedurile de licitație ce trebuiau îndeplinite și respectate pentru achiziția de echipamente; nedovedirea achiziționării echipamentelor prevăzută în proiect în condițiile rezilierii contractului de achiziție a acestora; nedepunerea raportului final. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073 – art. 1090 C. civ., art. 56 C. com., iar, în dovedirea acțiunii reclamanta a depus înscrisuri.

Prin sentința nr. 8220 din 12 octombrie 2006, Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, și a dispus judecarea separată a cererii de chemare în garanție, reținând că, prevederile contractului de la art. 11 alin. (3) nu cuprind un pact comisoriu de ultim grad, ci doar unul de gradul II, astfel că simpla declarație unilaterală de rezoluțiune trebuie să fie verificată de instanță sub aspectul întrunirii cerințelor art. 11 alin. (3) din contract, respectiv dacă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile fără justificare și a persistat în neonorarea lor după modificarea cu privire la acest aspect. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a considerat dispozițiile art. 11 alin. (3) din condițiile generale ale contractului de grant ca fiind un pact comisoriu de gradul II. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 168 din 2 aprilie 2007, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și a obligat pârâta la plata sumei de 36000 Euro plătibili în lei la cursul din data efectuării plății, plus dobânda de întârziere datorată de la data expirării termenului de plată și până la data efectuării plății.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca justificată critica apelantului conform căruia în cauză este vorba de un pact comisoriu de grad III și nu de gradul II, întrucât în momentul încheierii contractului, părțile au convenit de comun acord asupra dreptului Autorității contractante de a rezoluționa contractul fără preaviz, în situațiile în care beneficiarul nu își îndeplinește, fără justificare, obligațiile ce-i revin și, după ce a fost înștiințat în scris să își îndeplinească aceste obligații, el persistă încă în neonorarea lor sau nu furnizează explicații satisfăcătoare în 30 de zile de la data trimiterii notificării.

Astfel fiind, dispozițiile art. 11 alin. (3) din Condițiile generale se încadrau în cele ale unui pact comisoriu de grad III pentru că: în contract se prevedea notificarea beneficiarului pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, lucru realizat prin adrese de notificare; beneficiarul nu a oferit nici o explicație pentru neangajarea contribuției proprii; explicațiile oferite pentru schimbarea locației, au încălcat prevederile art. 9 din Condițiile generale și exced cadrului contractual. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și pârâta SC V. SRL Bârlad, care nu și-a motivat cererea de recurs.

În fapt, recurentul reclamant MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR a susținut în esență că, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut și având în vedere că virarea avansului în cadrul Contractului de Grand RO 0007 februarie 02 ianuarie 0235 s-a realizat potrivit ordinului de plată nr. 54 din 1 martie 2003, iar suma virată în contul special al proiectului, deschis la R.B., Agenția Bârlad a fost de 36.000 Euro, astfel că intimata pârâtă trebuia obligată să ramburseze debitul în această monedă. În situația în care instanța de judecată aprecia că se impunea rambursarea debitului în monedă națională, trebuia obligată intimata-pârâtă la plata sumelor datorate la cursul leu/euro, din ziua plății.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul recurent a solicitat obligarea pârâtului intimat la plata sumei de 36.000 Euro reprezentând avansul de 80 % din valoarea totală a Contractului Grant RO 0007 februarie 02.010235, ca urmare a rezilierii acestuia. Ca urmare a admiterii apelului, Curtea a admis acțiunea obligând pârâta intimată la plata sumei de 36.000 Euro plătibili în lei la cursul Leu/Euro din data efectuării plății. Procedând în acest mod, instanța de apel a obligat practic pârâta la ceea ce s-a cerut, pentru că prin transformarea în condițiile impuse a monedei naționale în Euro, la data plății se achită suma cerută prin acțiune.

Așa fiind, reținând că decizia nu este afectată de nelegalitatea invocată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recursul reclamantului urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ. Cum recursul pârâtei nu a fost timbrat, deși i s-a pus în vedere acest lucru în baza art. 20 din Legea nr. 147/1997 urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR împotriva deciziei nr. 168 din 2 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Anulează recursul declarat de pârâta SC V. SRL Bârlad împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 1 februarie 2008.