ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, sub nr. 11648/2006, reclamantul MINISTERUL

DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR a solicitat în contradictoriu cu

pârâta SC V. SRL BÂRLAD, obligarea acesteia la plata sumei de 36.000 Euro

reprezentând avansul de 80 % din valoarea totală a contractului de Grant RO

0007.0202 ianuarie 0235 precum și a dobânzii de întârziere datorată ca urmare a

nerespectării termenului de plată stabilit de Autoritatea Contractantă.

În motivarea acțiunii, reclamanta

a arătat că Ministerul Dezvoltării și Prognozei în calitate de Autoritate

Contractantă în Contractul de grant RO.0007 februarie 02 ianuarie 0235 a virat

pârâtei suma de 36.000 Euro, cu titlu de avans la contract, în scopul

implementării și realizării activității aferente proiectului „Secție prelucrare

a laptelui”, urmând ca plata finală să se realizeze în momentul dovedirii

angajării contribuției proprii și a cheltuirii avansului în conformitate cu

regulile stabilite prin contract și cu respectarea liniilor bugetare.

Reclamanta a susținut că

reprezentanții Autorității de implementare, A.D. Nord – Est, au identificat o

serie de nereguli ce au fost interpretate ca fiind încălcări de către pârâtă a

dispozițiilor contractului de grant, respectiv: schimbarea locului de

implementare a proiectului fără modificarea și fără acordul Autorității

Contractante; nerespectarea condițiilor pentru procedurile de licitație ce

trebuiau îndeplinite și respectate pentru achiziția de echipamente; nedovedirea

achiziționării echipamentelor prevăzută în proiect în condițiile rezilierii

contractului de achiziție a acestora; nedepunerea raportului final.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 1073 – art. 1090 C. civ., art. 56 C. com., iar, în dovedirea

acțiunii reclamanta a depus înscrisuri.

Prin sentința nr. 8220 din

12 octombrie 2006, Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea, ca neîntemeiată, și a dispus judecarea separată a cererii de chemare

în garanție, reținând că, prevederile contractului de la art. 11 alin. (3) nu

cuprind un pact comisoriu de ultim grad, ci doar unul de gradul II, astfel că

simpla declarație unilaterală de rezoluțiune trebuie să fie verificată de

instanță sub aspectul întrunirii cerințelor art. 11 alin. (3) din contract,

respectiv dacă pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile fără justificare și a

persistat în neonorarea lor după modificarea cu privire la acest aspect.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI

LOCUINȚELOR, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul a susținut în

esență că în mod greșit instanța de fond a considerat dispozițiile art. 11 alin.

(3) din condițiile generale ale contractului de grant ca fiind un pact

comisoriu de gradul II.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 168 din 2 aprilie 2007, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința atacată în sensul admiterii acțiunii

și a obligat pârâta la plata sumei de 36000 Euro plătibili în lei la cursul din

data efectuării plății, plus dobânda de întârziere datorată de la data

expirării termenului de plată și până la data efectuării plății.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut ca justificată critica apelantului conform căruia în

cauză este vorba de un pact comisoriu de grad III și nu de gradul II, întrucât

în momentul încheierii contractului, părțile au convenit de comun acord asupra

dreptului Autorității contractante de a rezoluționa contractul fără preaviz, în

situațiile în care beneficiarul nu își îndeplinește, fără justificare,

obligațiile ce-i revin și, după ce a fost înștiințat în scris să își

îndeplinească aceste obligații, el persistă încă în neonorarea lor sau nu

furnizează explicații satisfăcătoare în 30 de zile de la data trimiterii

notificării.

Astfel fiind, dispozițiile art.

11 alin. (3) din Condițiile generale se încadrau în cele ale unui pact

comisoriu de grad III pentru că: în contract se prevedea notificarea

beneficiarului pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, lucru realizat prin

adrese de notificare; beneficiarul nu a oferit nici o explicație pentru

neangajarea contribuției proprii; explicațiile oferite pentru schimbarea

locației, au încălcat prevederile art. 9 din Condițiile generale și exced

cadrului contractual.

Împotriva acestei decizii,

au declarat recurs reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI

LOCUINȚELOR, invocând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și

pârâta SC V. SRL Bârlad, care nu și-a motivat cererea de recurs.

În fapt, recurentul

reclamant MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR a susținut

în esență că, instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut și având în

vedere că virarea avansului în cadrul Contractului de Grand RO 0007 februarie 02

ianuarie 0235 s-a realizat potrivit ordinului de plată nr. 54 din 1 martie

2003, iar suma virată în contul special al proiectului, deschis la R.B.,

Agenția Bârlad a fost de 36.000 Euro, astfel că intimata pârâtă trebuia obligată

să ramburseze debitul în această monedă.

În situația în care instanța

de judecată aprecia că se impunea rambursarea debitului în monedă națională, trebuia

obligată intimata-pârâtă la plata sumelor datorate la cursul leu/euro, din ziua

plății.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul recurent a solicitat obligarea pârâtului intimat la plata

sumei de 36.000 Euro reprezentând avansul de 80 % din valoarea totală a

Contractului Grant RO 0007 februarie 02.010235, ca urmare a rezilierii

acestuia.

Ca urmare a admiterii

apelului, Curtea a admis acțiunea obligând pârâta intimată la plata sumei de

36.000 Euro plătibili în lei la cursul Leu/Euro din data efectuării plății.

Procedând în acest mod, instanța

de apel a obligat practic pârâta la ceea ce s-a cerut, pentru că prin

transformarea în condițiile impuse a monedei naționale în Euro, la data plății

se achită suma cerută prin acțiune.

Așa fiind, reținând că

decizia nu este afectată de nelegalitatea invocată în raport de dispozițiile art.

304 pct. 6 C. proc. civ., recursul reclamantului urmează a fi respins în baza art.

312 C. proc. civ.

Cum recursul pârâtei nu a

fost timbrat, deși i s-a pus în vedere acest lucru în baza art. 20 din Legea nr.

147/1997 urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘI LOCUINȚELOR

împotriva deciziei nr. 168 din 2 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Anulează recursul declarat

de pârâta SC V. SRL Bârlad împotriva aceleiași decizii, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 1 februarie 2008.