ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1404/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 noiembrie 2005

reclamanții P.T., C.I. și E.D. au solicitat obligarea pârâtei SC S. SA Drobeta

Turnu Severin la restituirea unui număr de 114 panouri prefabricate sau

contravaloarea lor.

Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 15 din 19 ianuarie

2007 pronunțată după casarea cu trimitere de la Judecătoria Drobeta Turnu

Severin prin admiterea excepției de necompetență materială a acestei instanțe a

respins excepțiile prematurității acțiunii a prescripției dreptului la acțiune;

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea în

revendicare mobiliară formulată de reclamanți împotriva SC S. SA.

A admis acțiunea în

pretenții formulată de reclamanți și a obligat pârâta la câte 1.692 lei către

reclamanți reprezentând contravaloare panouri prefabricate.

S-a reținut în

considerentele hotărârii că excepția prematurității acțiunii nu este fondată

întrucât reclamanții au convocat pârâta la conciliere la data de 7 noiembrie

2005, pentru data de 25 noiembrie 2005, dar aceasta nu s-a prezentat.

Excepția prescripției

dreptului la acțiune a fost respinsă și instanța a reținut că momentul de la

care începe să curgă termenul de prescripție nu este 15 iulie 2002 - data

formulării plângerii penale - deoarece acțiunea civilă a fost formulată odată

cu plângerea penală dar în situația achitării conform art. 10 alin. (1) lit. b)

C. proc. pen. instanța penală nu a soluționat acțiunea civilă.

Instanța a respins acțiunea

în revendicare cu motivarea că bunurile nu se mai află în posesia pârâtei

deoarece le-a înstrăinat în baza comenzii din 15 mai 2002 unei alte societăți,

respectiv SC M.T. SRL.

Acțiunea în pretenții

formulată de reclamantă a fost admisă și pârâta a fost obligată la despăgubiri

reprezentând prețul plătit la data cumpărării panourilor prefabricate,

actualizat cu rata inflației la zi cu motivarea că aceasta din neglijență a

înstrăinat panourile care au fost achitate de reclamantă și lăsate în depozitul

aparținând pârâtei.

Prin Decizia nr. 168 din 28

iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, s-a respins ca nefondat

apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului.

SC S. SA cu sediul în Drobeta

Turnu Severin a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3, 7 și

9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, desființarea deciziei

atacate și a sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii formulate de

reclamantă.

În primul motiv de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. recurenta a invocat că

instanța de apel în mod greșit a respins excepția necompetenței materiale a

Tribunalului de a judeca în primă instanță cererea reclamanților și a apreciat

că acțiunea în revendicare mobiliară este o acțiune neevaluabilă în bani și are

un caracter nepatrimonial.

Instanța este inconsecventă

deoarece, atunci când se pune problema timbrajului consideră acțiunea

evaluabilă în bani și calculează taxa de timbru la valoarea indicată de

reclamanți, iar când se pune în discuție competența de soluționare este

caracterizată ca o acțiune nepatrimonială.

Critica recurentei nu este

fondată, dar pentru următoarele considerente:

Problema instanței

competente să soluționeze litigiul dedus judecății a fost rezolvată prin Decizia

nr. 80/R/C din 20 octombrie 2006 a Tribunalului Mehedinți, secția comercială și

de contencios administrativ, prin care s-a admis recursul declarat de pârâta SC

S. SA împotriva sentinței 285/C din 12 aprilie 2006 a Judecătoriei Turnu

Severin, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței; a fost casată

sentința atacată și s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă

instanță în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția comercială și de contencios

administrativ, hotărâre rămasă irevocabilă.

Recurenta a invocat în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că ambele instanțe au respins în

mod greșit excepția privind inadmisibilitatea acțiunii deoarece au fost

încălcate dispozițiile art. 7201 alin. (2) și (3) C. proc. civ. în sensul că nu

a fost respectat termenul de 15 zile stabilit pentru conciliere de la data

comunicării actelor doveditoare și nu s-a depus dovada de către intimata - reclamantă

că de la comunicarea actelor au trecut cel puțin 30 zile.

S-a susținut că în raport de

dispozițiile art. 7201 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ. procedura

concilierii prealabile, este obligatorie, nu facultativă, iar legiuitorul nu

condiționează îndeplinirea procedurii de producerea unei vătămări.

Nici acest motiv de recurs

nu este întemeiat.

Potrivit art. 7201 C. proc.

civ. în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte

de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca

soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

În speță reclamanții au

depus dovada convocării pârâtei la conciliere la data de 7 noiembrie 2005,

pentru 25 noiembrie 2005, dar aceasta nu a dat curs concilierii și nu s-a putut

încheia proces - verbal.

Este adevărat că art. 7201 alin.

(3) C. proc. civ. prevede că data convocării pentru conciliere nu se va fixa

mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. (2)

și acest termen nu a fost respectat pentru concilierea din 25 noiembrie 2005.

Însă aceasta nu atrage

sancțiunea prematurității acțiunii și nu a inadmisibilității așa cum recurenta

a susținut, cât timp pârâta a cunoscut pretențiile reclamanților concretizate

prin cererea de chemare în judecată comunicată de Judecătoria Drobeta Turnu

Severin.

Pe de altă parte

nerespectarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., nu atrage automat nulitatea

concilierii și numai dacă partea dovedește o vătămare în sensul dispozițiilor art.

105 alin. (2) C. proc. civ.

În situația în care s-ar

respinge acțiunea reclamanților ca prematur formulată, aceasta ar duce la

încălcarea dreptului de acces la justiție care este garantat de Constituția

României și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenta invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a susținut că instanța de apel nu a

examinat motivul prin care a criticat sentința tribunalului, în sensul că a

acordat mai mult decât s-a cerut, pentru că a admis capătul de cerere în

pretenții, deși instanța nu a fost sesizată cu o asemenea cerere, că instanța a

calificat prin Încheierea din 28 noiembrie 2005 acțiunea ca fiind o revendicare

mobiliară.

Critica nu este întemeiată

cât timp prin acțiunea introductivă intimații - reclamanți au solicitat

obligarea recurentei - pârâte la restituirea unui număr de 114 panouri

prefabricate sau contravaloarea acestora.

Așa fiind, în raport de

obiectul cererii și care nu rezultă că ar fi fost modificat, în mod corect

instanța de fond a admis acțiunea în pretenții și a obligat pe pârâtă la câte 1.692

lei către reclamanți reprezentând contravaloare panouri prefabricate.

A invocat recurenta că

instanțele în mod greșit au respins excepția privind prescripția dreptului la

acțiune, deoarece în raport de dispozițiile art. 1 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958

momentul de la care curge termenul de prescripție este 15 iulie 2002 dată la

care reclamanții au cunoscut persoana făptuitorului R.I. și au formulat

plângere penală. Că pârâta nu a fost parte în procesul penal, așa încât

termenul de prescripție nu poate curge de la data pronunțării hotărârii în

procesul penal.

Nici această critică nu este

întemeiată.

Astfel, prin sentința penală

nr. 3111 din 6 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin rămasă

irevocabilă inculpatul R.I. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 213 C. pen. și s-a menționat în dispozitivul hotărârii că

instanța nu a soluționat acțiunea civilă.

Așa fiind, în mod legal

ambele instanțe având în vedere că acțiunea civilă a pornit odată cu plângerea

penală, respectiv 15 iulie 2002, dar nu a fost rezolvată în cadrul procesului

penal, au stabilit că termenul de prescripție prevăzut de art. 1 din Decretul

167/1958 începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței penale

menționate și în raport de data formulării acțiunii 7 noiembrie 2005, aceasta

nu este prescrisă.

Pentru considerentele reținute

urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat

recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei nr.

168 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2008.