ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5286/2008

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 11 iunie 2004 la Tribunalul Mehedinți, reclamanții M.M.L. și F.R.S.

au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin,

solicitând, în principal, obligarea acesteia în temeiul art. 23 din Legea nr.

10/2001 să se pronunțe prin decizie motivată asupra notificării din 6 iunie

2001 și să fie obligat la daune cominatorii în caz de refuz, iar în subsidiar,

în cazul în care este unitate deținătoare să fie obligată să restituie în

natură imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, preluat abuziv în baza

Decretului nr. 92/1950.

Cu adresa nr.

13104/2004, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a comunicat instanței

că notificarea nr. 19/E din 6 iunie 2001 a

fost

înaintată spre soluționare A.V.A.S., cu mențiunea că autoritatea deținătoare

este SC B.S. SA Drobeta Turnu Severin.

La data de 21

octombrie 2004, reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au chemat în

judecată A.V.A.S. și SC B.S. SA Drobeta Turnu Severin.

Tribunalul

Mehedinți prin sentința civilă nr. 697 din 30 iunie 2005 a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de parata A.V.A.S. și a admis

acțiunea, în sensul că a obligat această pârâtă ca prin decizie motivată să

facă reclamanților ofertă de restituire prin echivalent în limita sumei de

2.848.595.312 lei, corespunzătoare valorii imobilului situat în Drobeta Turnu

Severin.

Acțiunea a

fost respinsă față de pârâtele Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin și

SC B.S. SA Drobeta Turnu Severin.

Instanța de fond

a reținut că reclamanții, moștenitori ai numitei S.F., decedată la 20 iunie

1992, din al cărei patrimoniu a fost preluat abuziv imobilul compus din

construcții, situat la adresa mai sus indicată, au calitatea de persoane

îndreptățite la acordarea masurilor

reparatorii

prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut că pârâta SC B.S. SA Drobeta Turnu Severin a

fost privatizată și că pârâta A.V.A.S. are obligația

să facă reclamanților oferta pentru acordarea de măsuri reparatorii, potrivit

art. 27 alin. (1) din

aceiași lege.

Curtea de

Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006 a respiris

ca nefondat apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 697 din 30

iunie 2005 a Tribunalului Mehedinți.

Prin decizia

nr. 4796 din 12 iunie 2007, Înalta Curte de Casație șI Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 299 din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, pe care a casat-o și a trimis cauză spre rejudecare aceleiași instanțe

pentru motivul de ordine publică, constând în încălcarea normelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

instanța nepronunțându-se și în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B.S.

Drobeta Turnu Severin, care nu a fost citată.

In

rejudecare, instanța a reținut că demersul judiciar inițiat de reclamanți a

fost motivat prin aceea că, deși au formulat notificare conform Legii nr.

10/2001, prin care au solicitat Primăriei restituirea imobilului din Drobeta

Turnu Severin, nu au primit nici un răspuns.

In cauză, au

fost respectate atât dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (art.

22 după republicare), în conformitate cu care persoana îndreptățită avea

obligația să notifice în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a

legii persoana juridică deținătoare, cât și dispozițiile alin. (2) al aceluiași

articol, care dispune ca notificarea înregistrată de persoana îndreptățită,

face dovada deplină în fața oricăror instanțe a respectării termenului în care

poate fi formulată, chiar dacă a fost adresată altei persoane.

Cum în speță,

primăria a înaintat notificarea însoțită de actele doveditoare spre soluționare

A.V.A.S. București, este evident că acesteia din urmă, în calitate de

instituție implicată în privatizarea SC B.S.

SA

Drobeta Turnu Severin îi revenea obligația de a răspunde la notificare

printr-o

dispoziție motivată, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1)

coroborate cu cele ale art. 27 din Legea nr. 10/2001, reținându-se ca fiind

nefondate susținerile vizând lipsa vreunui raport juridic între aceasta și cei

doi reclamanți.

In condițiile

în care apelanta a avut cunoștință de situația juridică a bunului deținut de SC

B.S. SA și de litigiul existent pe rolul Tribunalului Mehedinți și până la data

soluționării pe fond a contestației nu a fost emisă o dispoziție motivată,

refuzul de soluționare a cererii echivalează cu un răspuns negativ, care

deschide persoanei îndreptățite accesul la justiție.

In caz

contrar, s-a reținut că, reclamanții, ca persoane îndreptățite s-ar fi aflat în

situația în care li s-a refuzat soluționarea cererii, dar pentru că nu s-a emis

o dispoziție expresă de respingere nu se puteau adresa justiției.

Critica

vizând stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor, în condițiile

în care Legea nr. 247/2005 stabilește competența de a propune acordarea

despăgubirilor în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

s-a reținut de asemenea a fi nefondată.

La data

pronunțării hotărârii apelate (30 iunie 2005), instanța de

judecată era abilitată să stabilească valoarea

corespunzătoare a imobilului

notificat printr-o expertiză tehnică, în

raport de care urma să facă oferta de restituire.

Deoarece

Legea nr. 247/2005 este de imediată aplicare, cuantumul sumei stabilit de către

instanță care trebuie să se regăsească în decizia ce urmează să fie emisă de

apelantă, s-a reținut că are numai o valoare orientativă și nu obligatorie,

pentru că, în final cuantumul despăgubirilor va fi stabilit de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, singurul organ abilitat de lege pentru

determinarea acestui cuantum.

In raport de

toate aceste considerente, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia

nr. 901 din 6 decembrie 2007 a respins apelul formulat de pârâta A.V.A.S.

București împotriva sentinței nr.697 din 30 iunie 2005 a Tribunalului

Mehedinți. A fost obligată apelanta A.V.A.S. București să plătească reclamantei

M.M.L. suma de 500 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta A.V.A.S., care,

invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut nelegalitatea ei în ceea ce

privește neefectuarea procedurii administrative conform dispozițiilor art. 29

din Legea nr. 10/2010.

In acest

sens, susține că procedura specială este una obligatorie, iar

prin art. 29 din lege se reglementează regimul

juridic al reparațiilor pentru

imobilele intrate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate.

Hotărârea a

mai fost criticată pentru faptul că în mod greșit s-a reținut raportul de

expertiză prin care s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii, în condițiile

în care nu a fost respectată procedura

administrativă

specială stabilită de Legea nr. 247/2005, conform căreia se concluzionează că „pentru

analizarea și stabilirea cuantumului final al

despăgubirilor care se

acordă potrivit prevederilor prezentei legi se constituie în subordinea

Cancelariei Primului-Ministru Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor".

S-a mai

criticat decizia recurată și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ. și obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată, în

condițiile în care nu se poate reține culpa să procesuală.

Analizând

recursul în limita criticilor formulate de recurent, care fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că este nefondat,

având în vedere următoarele

considerente:

In mecanismul

de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, procedura administrativă reprezintă

o primă etapă obligatorie, reglementată de art. 22 și urm., iar obligația

persoanei îndreptățite de a depune

actele

doveditoare este stabilit de art. 23.

Finalizarea

procedurii administrative se realizează prin emiterea dispoziției, sau după

caz, a deciziei de către unitatea notificată.

Potrivit art.

25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe asupra notificării în termen de 60 de zile de la

înregistrare sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.

Termenul

pentru îndeplinirea obligației nu poate fi prorogat fără

acordul expres sau tacit al persoanei

îndreptățite. Prorogarea este posibilă

numai dacă entitatea obligată să

soluționeze notificarea, în urma analizei actelor doveditoare depuse, comunică

notificatorului în termen de 60 de zile, faptul că documentația depusă este

insuficientă pentru fundamentarea deciziei.

Reclamanții,

în termen legal, au solicitat restituirea în natură a imobilului, situat în

Drobeta Turnu Severin, prin notificarea adresată Primăriei Drobeta Turnu

Severin și au apreciat că

aceasta este

unitatea deținătoare, care, la rândul său, a înaintat notificarea

pârâtei

A.V.A.S., întrucât imobilul solicitat se află în patrimoniul SC S.B. SA Drobeta

Turnu Severin, societate cu capital integral privat.

De fapt, reclamanții

au solicitat și identificarea unității deținătoare, iar pârâta Primăria Drobeta

Turnu Severin a procedat în spiritul legii, înaintând notificarea pârâtei A.V.A.S.

București, care era obligată să emită o dispoziție motivată, conform art. 27

din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 29), imobilul din litigiu fiind evidențiat

în patrimoniul unei societăți comerciale privatizată cu respectarea

dispozițiilor legale de către fostul FPS Mehedinți, reprezentat în prezent de A.V.A.S.

București.

Reclamanții

au dovedit existența dreptului de proprietate, preluarea de către stat a

imobilului și calitatea lor de moștenitori ai autoarei, fosta proprietară a

imobilului.

Având în

vedere că imobilul în discuție se află în patrimoniul SC S.B. SA Drobeta Turnu

Severin, unitate cu capital integral privat,

obligația

emiterii deciziei revine pârâtei A.V.A.S. București, așa cum corect

s-a

stabilit prin hotărârea recurată, instituție publică implicată în privatizare.

Corect s-a

stabilit în cauză, prin raportul de expertiză întocmit, valoarea imobilului în

limita căreia să fie emisă dispoziția motivată de către pârâta A.V.A.S., prin

care să facă reclamanților o ofertă de despăgubire prin echivalent, conform

art. 27 alin. (1) (devenit art. 29) din Legea nr. 10/2001.

Critica referitoare

la greșita obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în faza

apelului va fi considerată ca neîntemeiată.

Instanța de

apel a aplicat corect dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât

apelanta a căzut în pretenții.

Culpa procesuală a A.V.A.S. nu rezidă în a reține reaua sa credință sau

comportare neglijentă, pricinuită prin

apărarea sa în acest proces, ci în declararea acestei căi de atac (a apelului),

deși reclamanții, în primă instanță și-au dovedit toate susținerile.

Pentru

considerentele expuse se va respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 901 din 6

decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2008