ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4358/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta C.C. a chemat în judecată

pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura

Mehedinți, B.R.D. și Primăria Municipiului Turnu Severin, solicitând

Tribunalului Mehedinți, secția civilă, instanță pe rolul căreia cauza a fost

înregistrată sub nr. 1042/2004, obligarea pârâților la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 882,10 mp și

construcțiile (demolate) din Turnu Severin, preluate abuziv în anul 1986, când

pe teren s-a construit sediul B.R.D.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că are calitate de persoană îndreptățită (moștenitoare testamentară a

proprietarului deposedat, prin transmisiuni succesive și că pârâtele, deși

notificate, refuză să emită decizie sau dispoziție de restituire B.R.D. –

G.S.G., prin sucursala Mehedinți, a formulat cerere de chemare în garanție a

A.P.A.P.S., arătând că aceasta deținea „70% din capitalul social al băncii la

data privatizării” (dată neprecizată).

La termenul din 4 mai 2004, instanța

a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.V.A.S.

Tribunalul, prin sentința civilă nr.

463 din 3 mai 2005, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta Primăria

Drobeta Turnu Severin să facă reclamantei ofertă de restituire în echivalent

pentru construcțiile demolate, corespunzător valorii de 862.277.244 lei iar pe

pârâta B.R.D. – G.S.G., „compania Drobeta Turnu Severin” să facă ofertă de

restituire în echivalent pentru terenul în suprafață de 882 mp, corespunzător

valorii de 2.714.931.231 lei.

Față de celelalte pârâte, acțiunea a

fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.

De asemenea, a fost respinsă cererea

de chemare în garanție.

Instanța a reținut că imobilul,

proprietatea defunctului T.M. (succedat de T.C. ai cărui moștenitori testamentari

au fost M.I. și M.P., aceasta din urmă instituind-o legatară universală pe

reclamantă) a fost preluat de stat, fără a se preciza anul, prin Decretul nr.

92/1950 completat și modificat de Decretul nr. 524/1955, conform adresei nr.

1643/1997 a Arhivelor Naționale, județul Mehedinți, că în anul 1974

construcțiile au fost demolate, iar în anul 1991 terenul a fost transmis în

administrarea pârâtei B.R.D.G.A., sucursala Mehedinți, pentru construirea

sediului acestei societăți comerciale.

Conform expertizei efectuate în

cauză s-a apreciat că acțiunea este întemeiată față de cele două pârâte în baza

art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 2998 din 28 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de

pârâta B.R.D. – G.S.G., sucursala Drobeta Turnu Severin, și a schimbat în parte

sentința, după cum urmează: „respinge acțiunea față de B.R.D. – G.S.G. și o

admite față de A.V.A.S. care se obligă la măsuri reparatorii în echivalent

pentru terenul în suprafață de 882 mp.

Pentru a adopta această soluție,

instanța a reținut că pârâta apelantă este societate comercială cu capital

integral privat, situație în care notificarea trebuia înaintată instituției

publice care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S., conform art. 27 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o ca fiind nelegală în baza dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

- Față de faptul că la data introducerii

acțiunii procedura administrativă obligatorie potrivit Legii nr. 10/2001, nu a

fost efectuată, la A.V.A.S. neexistând nici o notificare cu privire la obiectul

prezentei cauze, acțiunea este inadmisibilă, recurenta fiind terț în

raporturile juridice cu intimata-reclamantă.

- Conform dispozițiilor Legii nr.

247/2005, în vigoare la data pronunțării hotărârii, A.V.A.S. nu mai are

competența legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar propune

acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

instituției competente, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată următoarele:

Susținerea recurentei privind

inadmisibilitatea acțiunii, în varianta prematurității, motivată de faptul că

procedura administrativă prealabilă nu a fost îndeplinită, A.V.A.S. nefiind

notificată de către petentă, este neîntemeiată.

Reclamanta a susținut și dovedit că

a notificat inițial Prefectura județului Mehedinți, care a înaintat-o Primăriei

municipiului Drobeta Turnu Severin, care, la rândul său, a comunicat-o către

B.R.D. pe care a indicat-o în calitate de unitate deținătoare.

Nici una dintre aceste persoane

juridice nu a emis decizie sau dispoziție, sesizarea instanței fiind

determinată de neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 23 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Pârâtele menționate și-au declinat

reciproc, în termeni echivoci, competența de soluționare a cererii reclamantei

privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, iar B.R.D. în adresa

de restituire a notificării comunicată petentei la 4 septembrie 2003 (fila 16

dosar tribunal) nu a precizat că ar fi integral privatizată, pentru ca petenta

să fie avizată să notifice, eventual, și A.V.A.S., formulând o astfel de

apărare doar după promovarea cererii de chemare în judecată, situație în care a

fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă și A.V.A.S.

Din perspectiva reclamantei, în

acest context, procedura prealabilă obligatorie a fost îndeplinită, întregul

periplu urmat de notificare, nefinalizat prin emiterea vreunei

decizii/dispoziții în termenele prescrise de Legea nr. 10/2001, din motive

neimputabile acesteia, justificând declanșarea procedurii judiciare, pentru ca

instanța să stabilească persoana sau persoanele juridice cărora le revine

potrivit legii obligația acordării sau propunerii de măsuri reparatorii, precum

și introducerea în cauză de către instanță a A.V.A.S., față de susținerea

pârâtei B.R.D. în sensul că este societate comercială privatizată.

De altfel, în primă instanță, prin

întâmpinare A.V.A.S. nu a formulat o astfel de apărare, care este invocată,

omisso

medio

, pentru prima dată în recurs.

Prin întâmpinarea depusă la 21 noiembrie

2004 (f. 127 – 129 dosar tribunal) a susținut inaplicabilitatea art. 27 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 (art. 29 în forma republicată a legii) cu motivarea

că: „B.R.D. nu este o societate privatizată, întrucât A.V.A.S. deține pachetul

majoritar de acțiuni, respectiv peste 70% din capitalul social al pârâtei”.

Această apărare echivalează cu

afirmarea lipsei calității procesuale pasive, motiv de ordine publică invocat

de către reclamantă în faza procesuală a recursului, prin întâmpinare și

concluziile puse cu ocazia dezbaterilor.

În limita acestui motiv de ordine

publică, a cărui incidență în cauză presupune însă suplimentarea probatoriului,

recursul este fondat.

La data depunerii întâmpinării,

A.V.A.S. a arătat că este acționar majoritar (70% din capitalul social) la

B.R.D., situație de fapt susținută constant pe parcursul procesului și de către

reclamantă.

Instanța de apel, pentru a aprecia

aplicabilitatea în cauză a art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în prezent

art. 29) și-a însușit simpla afirmație a apelantei pârâte B.R.D., în sensul că

este societate comercială integral privatizată, ignorând întâmpinările depuse

de A.V.A.S. în primă instanță și de către reclamantă în apel, fără să verifice

dacă pârâta B.R.D. era sau nu integral privatizată la data intrării în vigoare

a Legii nr. 10/2001, dată în raport de care se apreciază incidența în cauză fie

a art. 21, fie a art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Conform art. 29 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 10/2001 republicată după modificarea și completarea prin Legea nr.

247/2005, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția care

a efectuat privatizarea, numai pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate, „altele decât cele prevăzute la art. 21 alin.

(1) și (2)”.

În cazul societăților comerciale

prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) din actul normativ analizat, respectiv a

celor la care statul era acționar majoritar sau asociat minoritar (dacă

valoarea acțiunilor era mai mare sau egală cu valoarea imobilului solicitat) la

data intrării în vigoare a legii, potrivit art. 26, în măsura în care

restituirea în natură nu este posibilă, obligația acordării în compensare a

unor alte bunuri sau servicii ori a propunerii acordării de despăgubiri revine

acestor societăți comerciale (cu capital de stat la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001), fiind irelevant procesul de privatizare dacă a avut loc

ulterior intrării în vigoare a legii.

Sub acest aspect, situația de fapt

nefiind stabilită, pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii

datei privatizării integrale a B.R.D. (anterior sau ulterior intrării în

vigoare a Legii nr. 20/2001), în funcție de care în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 29 sau cele ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată

și calitate procesuală pasivă pentru a propune acordarea de despăgubiri în

condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 are fie pârâta B.R.D., fie

pârâta A.V.A.S., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) și a

dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis, cu consecința

casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 2998 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.