ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4358/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura Mehedinți, B.R.D. și Primăria Municipiului Turnu Severin, solicitând Tribunalului Mehedinți, secția civilă, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 1042/2004, obligarea pârâților la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafață de 882,10 mp și construcțiile (demolate) din Turnu Severin, preluate abuziv în anul 1986, când pe teren s-a construit sediul B.R.D. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitate de persoană îndreptățită (moștenitoare testamentară a proprietarului deposedat, prin transmisiuni succesive și că pârâtele, deși notificate, refuză să emită decizie sau dispoziție de restituire B.R.D.

– G.S.G., prin sucursala Mehedinți, a formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S., arătând că aceasta deținea „70% din capitalul social al băncii la data privatizării” (dată neprecizată). La termenul din 4 mai 2004, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.V.A.S. Tribunalul, prin sentința civilă nr. 463 din 3 mai 2005, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta Primăria Drobeta Turnu Severin să facă reclamantei ofertă de restituire în echivalent pentru construcțiile demolate, corespunzător valorii de 862.277.244 lei iar pe pârâta B.R.D. – G.S.G., „compania Drobeta Turnu Severin” să facă ofertă de restituire în echivalent pentru terenul în suprafață de 882 mp, corespunzător valorii de 2.714.931.231 lei.

Față de celelalte pârâte, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive. De asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în garanție. Instanța a reținut că imobilul, proprietatea defunctului T.M. (succedat de T.C. ai cărui moștenitori testamentari au fost M.I. și M.P., aceasta din urmă instituind-o legatară universală pe reclamantă) a fost preluat de stat, fără a se preciza anul, prin Decretul nr. 92/1950 completat și modificat de Decretul nr. 524/1955, conform adresei nr. 1643/1997 a Arhivelor Naționale, județul Mehedinți, că în anul 1974 construcțiile au fost demolate, iar în anul 1991 terenul a fost transmis în administrarea pârâtei B.R.D.G.A., sucursala Mehedinți, pentru construirea sediului acestei societăți comerciale.

Conform expertizei efectuate în cauză s-a apreciat că acțiunea este întemeiată față de cele două pârâte în baza art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2998 din 28 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâta B.R.D. – G.S.G., sucursala Drobeta Turnu Severin, și a schimbat în parte sentința, după cum urmează: „respinge acțiunea față de B.R.D. – G.S.G. și o admite față de A.V.A.S. care se obligă la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 882 mp. Pentru a adopta această soluție, instanța a reținut că pârâta apelantă este societate comercială cu capital integral privat, situație în care notificarea trebuia înaintată instituției publice care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S., conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o ca fiind nelegală în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: - Față de faptul că la data introducerii acțiunii procedura administrativă obligatorie potrivit Legii nr. 10/2001, nu a fost efectuată, la A.V.A.S. neexistând nici o notificare cu privire la obiectul prezentei cauze, acțiunea este inadmisibilă, recurenta fiind terț în raporturile juridice cu intimata-reclamantă. - Conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005, în vigoare la data pronunțării hotărârii, A.V.A.S. nu mai are competența legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar propune acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției competente, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele: Susținerea recurentei privind inadmisibilitatea acțiunii, în varianta prematurității, motivată de faptul că procedura administrativă prealabilă nu a fost îndeplinită, A.V.A.S. nefiind notificată de către petentă, este neîntemeiată. Reclamanta a susținut și dovedit că a notificat inițial Prefectura județului Mehedinți, care a înaintat-o Primăriei municipiului Drobeta Turnu Severin, care, la rândul său, a comunicat-o către B.R.D. pe care a indicat-o în calitate de unitate deținătoare. Nici una dintre aceste persoane juridice nu a emis decizie sau dispoziție, sesizarea instanței fiind determinată de neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Pârâtele menționate și-au declinat reciproc, în termeni echivoci, competența de soluționare a cererii reclamantei privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, iar B.R.D. în adresa de restituire a notificării comunicată petentei la 4 septembrie 2003 (fila 16 dosar tribunal) nu a precizat că ar fi integral privatizată, pentru ca petenta să fie avizată să notifice, eventual, și A.V.A.S., formulând o astfel de apărare doar după promovarea cererii de chemare în judecată, situație în care a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă și A.V.A.S.

Din perspectiva reclamantei, în acest context, procedura prealabilă obligatorie a fost îndeplinită, întregul periplu urmat de notificare, nefinalizat prin emiterea vreunei decizii/dispoziții în termenele prescrise de Legea nr. 10/2001, din motive neimputabile acesteia, justificând declanșarea procedurii judiciare, pentru ca instanța să stabilească persoana sau persoanele juridice cărora le revine potrivit legii obligația acordării sau propunerii de măsuri reparatorii, precum și introducerea în cauză de către instanță a A.V.A.S., față de susținerea pârâtei B.R.D. în sensul că este societate comercială privatizată. De altfel, în primă instanță, prin întâmpinare A.V.A.S. nu a formulat o astfel de apărare, care este invocată, omisso medio , pentru prima dată în recurs.

Prin întâmpinarea depusă la 21 noiembrie 2004 (f. 127 – 129 dosar tribunal) a susținut inaplicabilitatea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (art. 29 în forma republicată a legii) cu motivarea că: „B.R.D. nu este o societate privatizată, întrucât A.V.A.S. deține pachetul majoritar de acțiuni, respectiv peste 70% din capitalul social al pârâtei”. Această apărare echivalează cu afirmarea lipsei calității procesuale pasive, motiv de ordine publică invocat de către reclamantă în faza procesuală a recursului, prin întâmpinare și concluziile puse cu ocazia dezbaterilor. În limita acestui motiv de ordine publică, a cărui incidență în cauză presupune însă suplimentarea probatoriului, recursul este fondat.

La data depunerii întâmpinării, A.V.A.S. a arătat că este acționar majoritar (70% din capitalul social) la B.R.D., situație de fapt susținută constant pe parcursul procesului și de către reclamantă. Instanța de apel, pentru a aprecia aplicabilitatea în cauză a art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în prezent art. 29) și-a însușit simpla afirmație a apelantei pârâte B.R.D., în sensul că este societate comercială integral privatizată, ignorând întâmpinările depuse de A.V.A.S. în primă instanță și de către reclamantă în apel, fără să verifice dacă pârâta B.R.D. era sau nu integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dată în raport de care se apreciază incidența în cauză fie a art. 21, fie a art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Conform art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001 republicată după modificarea și completarea prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția care a efectuat privatizarea, numai pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, „altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2)”.

În cazul societăților comerciale prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) din actul normativ analizat, respectiv a celor la care statul era acționar majoritar sau asociat minoritar (dacă valoarea acțiunilor era mai mare sau egală cu valoarea imobilului solicitat) la data intrării în vigoare a legii, potrivit art. 26, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, obligația acordării în compensare a unor alte bunuri sau servicii ori a propunerii acordării de despăgubiri revine acestor societăți comerciale (cu capital de stat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001), fiind irelevant procesul de privatizare dacă a avut loc ulterior intrării în vigoare a legii. Sub acest aspect, situația de fapt nefiind stabilită, pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii datei privatizării integrale a B.R.D.

(anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 20/2001), în funcție de care în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 sau cele ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată și calitate procesuală pasivă pentru a propune acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 are fie pârâta B.R.D., fie pârâta A.V.A.S., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) și a dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis, cu consecința casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 2998 din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.