ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6257/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 4 decembrie 2006, B.D. și R.A. au solicitat instanței - în contradictoriu cu Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin - să oblige pârâta de a le restitui în natură terenul în suprafață de 225 mp situat în Drobeta Tr. Severin, preluat abuziv în proprietatea Statului Român în anul 1978, fără plata vreunei despăgubiri. În motivarea cererii introductive, reclamanții au învederat instanței că, deși - după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 - au notificat pârâta în legătură cu imobilul, aceasta nu a înțeles să se conformeze prevederilor art. 25 din lege, în sensul de a emite o dispoziție sau decizie motivată.

La 30 martie 2007, reclamanții și-au completat acțiunea, arătând că înțeleg să conteste dispoziția nr. 1340 emisă de pârât pe parcursul soluționării litigiului, respectiv la 22 martie 2007, prin care li s-a respins atât cererea de restituire în natură a imobilului, cât și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pe considerentul că nu ar fi respectat dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au depus înscrisuri din care să rezulte că imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului. Prin sentința nr. 179 din 1 septembrie 2008, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis în parte contestația și anulând dispoziția a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 225 mp și construcțiile demolate - respectiv casă compusă din patru camere și șopron din scândură - situate în Drobeta Tr.

Severin. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că imobilul în litigiu - dobândit de reclamanți prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2767 din 3 septembrie 1973 - a fost donat în anul 1978, Consiliului Municipal Drobeta Turnu-Severin, donație anulată prin sentința civilă nr. 2 din 7 ianuarie 2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, irevocabilă. Ca atare, nemișcătorul în legătură cu care s-a formulat notificarea face parte din categoria imobilelor preluate abuziv, intrând sub beneficiul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce-i privește pe reclamanți, conchide instanța fondului, aceștia au făcut pe deplin dovada că sunt persoane îndreptățite, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile în care imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât aparține domeniului public.

Apelul declarat de reclamanți, împotriva hotărârii dată în primă instanță, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care, prin decizia nr. 257 din 19 octombrie 2009, a schimbat în parte sentința în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului, astfel cum a fost delimitat prin schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Prin încheierea nr. 12 din 19 octombrie 2009 instanța de control judiciar a dispus îndreptarea omisiunii din decizie, în sensul că a obligat Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în cuantum de 500 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că tribunalul a aplicat eronat dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, precum și Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007, apreciind greșit că terenul în suprafață de 225 mp nu poate fi restituit în natură, întrucât ar face parte din categoria „amenajărilor de utilitate publică”. Or, se arată, suprafața în litigiu nu este „amenajată” ca parcare și față de faptul că, se asigură în continuare folosința ca parcare a excedentului de teren aflat în continuarea celui notificat, s-a apreciat că acesta din urmă poate fi restituit în natură, nefiind prejudiciate astfel nevoile comunității.

În cauză, a declarat recurs în termen legal, Primăria Municipiului Drobeta Turnu-Severin care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel, pe considerentul greșitei restituiri, în natură a terenului în suprafață de 225 mp în condițiile în care, se arată, acesta este prevăzut în P.U.G. -ul și P.U.Z. - ul municipiului, ca parcare publică. Or, conchide recurenta, din ansamblul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, rezultă că terenul liber, restituibil în natură, este cel neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică individualizarea acestor suprafețe în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, fiind atributul entității investite cu soluționarea cererii de restituire.

Recursul se privește ca fondat urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilității de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, entitatea investită, are obligația de a identifica cu exactitate imobilul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a acestuia, pentru ca acordarea acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existența și utilizarea normală a unor investiții sau amenajări de utilitate publică.

În această sintagmă sunt cuprinse toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunității, inclusiv amenajările de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcurile și grădinile publice, parcările, piețele pietonale etc. În cazul când se constată astfel de situații, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau la acele suprafețe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau zonal, respectiv nu sunt destinate a deservi nevoilor comunității. În speță, din actele cauzei rezultă fără echivoc că terenul ce a făcut obiectul notificării este afectat integral unor amenajări de utilitate publică, chiar raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și suplimentul acestuia învederând că, potrivit H.G.

nr. 963 din 12 septembrie 2002, suprafața de 225 mp face parte din domeniul public - categoria A, poziția 36 - și are destinația de parcare (a se vedea f. 74 și 102 - dosar nr. 1216/101/2006 al Tribunalului Mehedinți, secția civilă). Ca atare, în mod corect a apreciat instanța fondului asupra îndreptățirii reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile în care nemișcătorul, fiind afectat utilității publice, nu poate fi restituit în natură. Așa fiind, recursul urmează a se admite cu consecința modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu - Severin împotriva deciziei nr. 257din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, îndreptată prin încheierea nr. 12 din 19 octombrie 2009 a aceleiași instanțe. Modifică decizia recurată, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 179 din 01 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.