ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6257/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4

decembrie 2006, B.D. și R.A. au solicitat instanței - în contradictoriu cu

Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin - să oblige pârâta de a le restitui

în natură terenul în suprafață de 225 mp situat în Drobeta Tr. Severin, preluat

abuziv în proprietatea Statului Român în anul 1978, fără plata vreunei

despăgubiri.

În motivarea cererii introductive,

reclamanții au învederat instanței că, deși - după intrarea în vigoare a Legii

nr. 10/2001 - au notificat pârâta în legătură cu imobilul, aceasta nu a înțeles

să se conformeze prevederilor art. 25 din lege, în sensul de a emite o

dispoziție sau decizie motivată.

La 30 martie 2007, reclamanții și-au

completat acțiunea, arătând că înțeleg să conteste dispoziția nr. 1340 emisă de

pârât pe parcursul soluționării litigiului, respectiv la 22 martie 2007, prin

care li s-a respins atât cererea de restituire în natură a imobilului, cât și acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent pe considerentul că nu ar fi respectat

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au depus înscrisuri

din care să rezulte că imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului.

Prin sentința nr. 179 din 1

septembrie 2008, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis în parte

contestația și anulând dispoziția a constatat că reclamanții sunt persoane

îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 16 al Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren în suprafață de 225 mp și

construcțiile demolate - respectiv casă compusă din patru camere și șopron din

scândură - situate în Drobeta Tr. Severin.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că imobilul în litigiu - dobândit de reclamanți

prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2767 din 3 septembrie 1973 - a fost

donat în anul 1978, Consiliului Municipal Drobeta Turnu-Severin, donație

anulată prin sentința civilă nr. 2 din 7 ianuarie 2008 a Judecătoriei Drobeta

Turnu-Severin, irevocabilă.

Ca atare, nemișcătorul în legătură

cu care s-a formulat notificarea face parte din categoria imobilelor preluate

abuziv, intrând sub beneficiul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr.

10/2001.

În ceea ce-i privește pe reclamanți,

conchide instanța fondului, aceștia au făcut pe deplin dovada că sunt persoane

îndreptățite, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, la acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile în care imobilul nu poate

fi restituit în natură, întrucât aparține domeniului public.

Apelul declarat de reclamanți,

împotriva hotărârii dată în primă instanță, a fost admis de Curtea de Apel

Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care, prin

decizia nr. 257 din 19 octombrie 2009, a schimbat în parte sentința în sensul

că a dispus restituirea în natură a imobilului, astfel cum a fost delimitat

prin schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

Prin încheierea nr. 12 din 19

octombrie 2009 instanța de control judiciar a dispus îndreptarea omisiunii din

decizie, în sensul că a obligat Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin la

plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în cuantum de 500 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale

deciziei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că tribunalul a aplicat eronat dispozițiile art. 10

din Legea nr. 10/2001, precum și Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr.

250/2007, apreciind greșit că terenul în suprafață de 225 mp nu poate fi

restituit în natură, întrucât ar face parte din categoria „amenajărilor de

utilitate publică”.

Or, se arată, suprafața în litigiu

nu este „amenajată” ca parcare și față de faptul că, se asigură în continuare

folosința ca parcare a excedentului de teren aflat în continuarea celui

notificat, s-a apreciat că acesta din urmă poate fi restituit în natură,

nefiind prejudiciate astfel nevoile comunității.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal, Primăria Municipiului Drobeta Turnu-Severin care, invocând

temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., critică hotărârea

dată în apel, pe considerentul greșitei restituiri, în natură a terenului în

suprafață de 225 mp în condițiile în care, se arată, acesta este prevăzut în P.U.G.

-ul și P.U.Z. - ul municipiului, ca parcare publică.

Or, conchide recurenta, din

ansamblul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, rezultă că terenul liber,

restituibil în natură, este cel neconstruit sau neafectat de amenajări de

utilitate publică individualizarea acestor suprafețe în cadrul procedurilor

administrative de soluționare a notificărilor, fiind atributul entității

investite cu soluționarea cererii de restituire.

Recursul se privește ca fondat

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 10.3 din

H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, înainte de a aprecia asupra posibilității

de a restitui în natură terenul solicitat pe calea notificării, entitatea

investită, are obligația de a identifica cu exactitate imobilul și vecinătățile

și totodată de a verifica destinația actuală a acestuia, pentru ca acordarea

acestei măsuri reparatorii să nu afecteze existența și utilizarea normală a

unor investiții sau amenajări de utilitate publică.

În această sintagmă sunt cuprinse

toate acele amenajări destinate a servi nevoilor comunității, inclusiv

amenajările de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcurile și

grădinile publice, parcările, piețele pietonale etc.

În cazul când se constată astfel de

situații, restituirea în natură trebuie limitată numai la terenurile libere sau

la acele suprafețe care nu sunt cuprinse într-un plan urbanistic general sau

zonal, respectiv nu sunt destinate a deservi nevoilor comunității.

În speță, din actele cauzei rezultă

fără echivoc că terenul ce a făcut obiectul notificării este afectat integral

unor amenajări de utilitate publică, chiar raportul de expertiză tehnică

efectuat în cauză și suplimentul acestuia învederând că, potrivit H.G. nr. 963

din 12 septembrie 2002, suprafața de 225 mp face parte din domeniul public - categoria

A, poziția 36 - și are destinația de parcare (a se vedea f. 74 și 102 - dosar

nr. 1216/101/2006 al Tribunalului Mehedinți, secția civilă).

Ca atare, în mod corect a apreciat

instanța fondului asupra îndreptățirii reclamanților la acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent, în condițiile în care nemișcătorul, fiind afectat

utilității publice, nu poate fi restituit în natură.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite cu consecința modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului

declarat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Drobeta Turnu - Severin împotriva deciziei nr. 257din 19

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, îndreptată prin încheierea nr. 12 din 19 octombrie 2009 a

aceleiași instanțe.

Modifică decizia recurată, în sensul

că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr.

179 din 01 septembrie 2008 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2010.