ÎCCJ, decizie (scj.ro #86698)

Contestație împotriva dispoziției emisă de primar formulată în temeiul

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Teren afectat de utilități publice.

Cuprins pe materii.

Drept civil. Drept de proprietate. Contestație

împotriva dispoziției emisă de primar formulată în temeiul art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001. Teren afectat de utilități publice.

Index alfabetic

. Drept civil.

-

contestație

-

utilități publice

Legea nr. 10/2001: art. 11, art. 26

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) și

alin. (2) din Legea nr. 10/2001, imobilele expropriate și ale căror construcții

edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor

îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale,

sau, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau

total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea,

terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase.

Prin dispozițiile legale menționate nu se instituie

nicio

interdicție legală privind restituirea unor terenuri

expropriate și pentru care scopul exproprierii nu a fost atins, justificat de

faptul că acestea ar putea fi afectate de anumite servituți legale în

considerarea

afectațiunii

speciale a terenurilor

învecinate, pe care ar fi edificate obiective de interes public ca, de exemplu,

servituțile prevăzute de Legea nr. 13/2007 a energiei electrice

.

Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr.  5490 din 13 mai 2009.

Prin dispoziția nr. 3192 din 17 septembrie 2007,

Primarul municipiului Drobeta Turnu

Severin

a

respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în municipiul

Drobeta Turnu

Severin

, jud. Mehedinți (teren și anexe

în suprafață de 253 mp) formulată de Ș.M.M. și a propus să i se acorde pentru

acest imobil, imposibil de restituit în natură, măsuri reparatorii prin

echivalent, în conformitate cu prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Prin cererea înregistrată la data

de 16 octombrie 2007 Ș.M.

M.

a cerut anularea dispoziției și obligarea

pârâților Primarul și Primăria municipiului Drobeta Turnu

Severin

să îi restituie în natură suprafața de 259,78 mp teren situată în imediata

vecinătate a restului proprietății sale și care, în prezent, este liberă.

În motivarea cererii reclamanta a susținut

că din patrimoniul său și al tatălui său a fost expropriată, prin Decretul nr.

128/1976, o suprafață de 661,49 mp teren, din suprafața totală de 787,60 mp pe

care o dețineau în baza actelor de proprietate, dar că nu a fost deposedată

efectiv de întregul teren, stăpânind, în continuare, și după expropriere, o

parte din acest teren care nu a mai fost afectat de lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea, motiv pentru care, în mod eronat nu i-a fost retrocedat în

natură.

Prin sentința civilă nr. 64 din 31 martie 2008,

Tribunalul Mehedinți a admis cererea, a anulat dispoziția și a constatat că

reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii în echivalent

pentru suprafața de 242,18 mp teren și să i se restituie în natură suprafața de

263,82 mp teren (ambele terenuri fiind identificate cu datele din raportul de

expertiză întocmit de expert).

Prin aceiași sentință a fost respinsă

cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Drobeta

Turnu

Severin

, pentru lipsa calității procesuale

pasive.

În motivarea sentinței s-a reținut că, potrivit

concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafața de teren expropriată,

aferentă imobilului a fost de 506 mp, din care, în prezent, o suprafață de

242,18 mp este afectată de detalii de sistematizare și de utilități, iar

suprafața de 263,82 mp teren a rămas în folosința reclamantei, fără a mai fi

afectată scopului exproprierii și fără a mai face obiectul unei alte declarații

de expropriere, caz în care, aceasta din urmă se impune a-i fi retrocedată în

natură.

Prin decizia civilă nr. 297 din 30

septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova

a respins apelul declarat de Primarul

și Primăria municipiului Drobeta Turnu

Severin

.

În motivarea deciziei s-a reținut că suprafața de 263,8

mp teren a rămas și după momentul exproprierii în posesia reclamantei, fiind

ocupată cu construcțiile C2 și C3 edificate de aceasta, caz în care, nu poate

fi primită critica potrivit căreia acest teren ar fi imposibil de restituit în

natură.

Totodată, instanța de apel a reținut că existența pe

terenul mai sus arătat a unui cămin racord care deservește căminul termic

existent pe terenul limitrof nu constituie un impediment pentru retrocedare, că

prin art. 16 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 se instituie un drept de uz și de

servitute cu titlu gratuit în favoarea statului și ale unităților administrativ

teritoriale și că analiza altor prescripții legale referitoare la construcții

și plantații se analizează de autorități cu ocazia soluționării eventualelor

cereri formulate de către proprietarii terenurilor aservite.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâta,

Primăria municipiului Drobeta Turnu

Severin

, invocând

incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură

civilă.

În motivarea recursului pârâta susține că suprafața de

242,18 mp teren este afectată de detalii de sistematizare și de utilități, caz

în care nu putea fi restituită în natură reclamantei.

Recurenta reiterează critica potrivit

căreia în jurul posturilor de transformare, potrivit prescripțiilor energetice,

pe o distanță de

3 m

și pe trei laturi, terenurile trebuie să fie libere pentru a permite accesul

utilajelor în caz de intervenții și invocă faptul că pe traseul cablurilor de

joasă și medie tensiune nu pot fi amplasate construcții, cu mențiunea că

terenurile afectate cu rețele de apă, canalizare, termoficare și gaze aparțin,

conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, domeniului public al

statului.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că nu poate fii primit pentru următoarele

considerente:

În drept, potrivit art. 304 Cod procedură civilă

se poate cere modificarea unei hotărâri când instanța, interpretând greșit

actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia

sau când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii

.

Din dezvoltarea motivelor de recurs se constată că recurenta nu invocă

nicio

critică care să se circumscrie motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.

Totodată, din verificarea lucrărilor

dosarului se constată că reclamanta a învestit instanțele de fond cu judecata

unei contestații împotriva dispoziției emisă de Primarul municipiului Drobeta

Turnu

Severin

, formulată în temeiul art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, cadru procesual în limita căruia s-a desfășurat

judecata.

Așa fiind, cum instanțele de fond s-au

pronunțat cu privire la actul juridic pe care reclamanta l-a dedus judecății,

fără a-i schimba natura ori înțelesul, critica privind interpretarea greșită a acestuia

se dovedește a fi străină lucrărilor dosarului.

Totodată, se constată a nu fi fondată nici critica

privind aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Mai întâi, este de observat că suprafața de 242,18 mp

teren, evidențiată de pârâtă prin cererea de recurs, este, într-adevăr,

afectată de detalii de sistematizare și de utilități publice.

Acest

teren însă nu a fost restituit în natură reclamantei, astfel cum greșit invocă

recurenta, ci, dimpotrivă, referitor la acest teren, în considerația faptului

că a fost afectat scopului exproprierii, instanțele de fond au dispus emiterea

unei noi dispoziții prin care să se acorde reclamantei măsuri reparatorii prin

echivalent.

Așa fiind, critica formulată de pârâtă privind greșita

restituire în natură a terenului mai sus arătat se dovedește a fi străină de

conținutul hotărârilor instanțelor de fond.

Apoi, este de observat că potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001, imobilele

expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate

se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate

cu respectarea dispozițiilor legale, sau, în cazul în care construcțiile

expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu

construcțiile rămase.

Prin dispozițiile legale menționate nu se instituie

nicio

interdicție legală privind restituirea unor terenuri

expropriate și pentru care scopul exproprierii nu a fost atins, justificat de

faptul că acestea ar putea fi afectate de anumite servituți legale în

considerarea

afectațiunii

speciale a terenurilor

învecinate, pe care ar fi edificate obiective de interes public ca, de exemplu,

servituțile prevăzute de Legea  nr. 13/2007 a energiei electrice.

În acest context al analizei, este de

menționat că dispozițiile         art.

16 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 prevăd care sunt drepturile titularilor

autorizațiilor de înființare și de licențe pe durata lucrărilor de realizare și

retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, asupra terenurilor

și bunurilor proprietate publică sau privată, a altor persoane fizice ori

juridice și asupra activităților desfășurate de persoanele fizice sau juridice

în vecinătatea capacității energetice.

În speță, recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art. 16

alin. (4) din lege,

potrivit cărora

„exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților statului si

ale

unităților

administrativ-teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu

titlu gratuit

pe toată durata existenței acestora",

cu

trimitere însă la terenul care este ocupat de punctul termic și care, în

considerarea

afectațiunii

sale speciale, nu a fost

restituit reclamantei rămânând în proprietatea publică și având regimul juridic

instituit prin dispozițiile legale mai sus arătate.

Așa fiind, și această critică de

nelegalitate

,

care nu se fundamentează pe situația de fapt reținută de instanțele de fond se

dovedește a fi nefondată.

Referitor la suprafața de 263,82 mp teren, ocupată cu două

construcții particulare, care a fost restituită în natură reclamantei prin

hotărârile instanțelor de fond, este de observat că a rămas și după

exproprierea intervenită în anul 1976 în posesia reclamantei și a fost

stăpânită în mod continuu de aceasta, situație de fapt care nu a constituit un

impediment pentru edificarea și exploatarea în imediata vecinătate a unui punct

termic.

Referitor la terenul menționat este de

observat și faptul că la judecata în fond nu s-a probat că ar fi afectat de

traseul unor cabluri de joasă și medie tensiune ori cu rețele de apă,

canalizare, termoficare și gaze, anume că s-ar încadra în categoria terenurilor

care ar fi inalienabile, în sensul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, astfel cum a

invocat pârâta prin recurs.

Așa

fiind, cum instanțele de fond au interpretat corect actul dedus judecății, iar

hotărârile au fost pronunțate cu aplicare corectă a legii la situația de fapt

evidențiată prin probatoriul administrat, Înalta Curte a constatat că recursul

declarat de pârâtă, în raport cu limitele învestirii, se dovedește a fi

nefondat.