ÎCCJ, decizie (scj.ro #86698)

Contestație împotriva dispoziției emisă de primar formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Teren afectat de utilități publice. Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Contestație împotriva dispoziției emisă de primar formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Teren afectat de utilități publice. Index alfabetic . Drept civil. - contestație - utilități publice Legea nr. 10/2001: art. 11, art. 26 Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001, imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale, sau, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase.

Prin dispozițiile legale menționate nu se instituie nicio interdicție legală privind restituirea unor terenuri expropriate și pentru care scopul exproprierii nu a fost atins, justificat de faptul că acestea ar putea fi afectate de anumite servituți legale în considerarea afectațiunii speciale a terenurilor învecinate, pe care ar fi edificate obiective de interes public ca, de exemplu, servituțile prevăzute de Legea nr. 13/2007 a energiei electrice . Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5490 din 13 mai 2009. Prin dispoziția nr. 3192 din 17 septembrie 2007, Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin , jud. Mehedinți (teren și anexe în suprafață de 253 mp) formulată de Ș.M.M.

și a propus să i se acorde pentru acest imobil, imposibil de restituit în natură, măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2007 Ș.M. M. a cerut anularea dispoziției și obligarea pârâților Primarul și Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin să îi restituie în natură suprafața de 259,78 mp teren situată în imediata vecinătate a restului proprietății sale și care, în prezent, este liberă.

În motivarea cererii reclamanta a susținut că din patrimoniul său și al tatălui său a fost expropriată, prin Decretul nr. 128/1976, o suprafață de 661,49 mp teren, din suprafața totală de 787,60 mp pe care o dețineau în baza actelor de proprietate, dar că nu a fost deposedată efectiv de întregul teren, stăpânind, în continuare, și după expropriere, o parte din acest teren care nu a mai fost afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, motiv pentru care, în mod eronat nu i-a fost retrocedat în natură. Prin sentința civilă nr. 64 din 31 martie 2008, Tribunalul Mehedinți a admis cererea, a anulat dispoziția și a constatat că reclamanta este îndreptățită să primească măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 242,18 mp teren și să i se restituie în natură suprafața de 263,82 mp teren (ambele terenuri fiind identificate cu datele din raportul de expertiză întocmit de expert).

Prin aceiași sentință a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin , pentru lipsa calității procesuale pasive. În motivarea sentinței s-a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafața de teren expropriată, aferentă imobilului a fost de 506 mp, din care, în prezent, o suprafață de 242,18 mp este afectată de detalii de sistematizare și de utilități, iar suprafața de 263,82 mp teren a rămas în folosința reclamantei, fără a mai fi afectată scopului exproprierii și fără a mai face obiectul unei alte declarații de expropriere, caz în care, aceasta din urmă se impune a-i fi retrocedată în natură.

Prin decizia civilă nr. 297 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de Primarul și Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin . În motivarea deciziei s-a reținut că suprafața de 263,8 mp teren a rămas și după momentul exproprierii în posesia reclamantei, fiind ocupată cu construcțiile C2 și C3 edificate de aceasta, caz în care, nu poate fi primită critica potrivit căreia acest teren ar fi imposibil de restituit în natură.

Totodată, instanța de apel a reținut că existența pe terenul mai sus arătat a unui cămin racord care deservește căminul termic existent pe terenul limitrof nu constituie un impediment pentru retrocedare, că prin art. 16 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 se instituie un drept de uz și de servitute cu titlu gratuit în favoarea statului și ale unităților administrativ teritoriale și că analiza altor prescripții legale referitoare la construcții și plantații se analizează de autorități cu ocazia soluționării eventualelor cereri formulate de către proprietarii terenurilor aservite. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin , invocând incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului pârâta susține că suprafața de 242,18 mp teren este afectată de detalii de sistematizare și de utilități, caz în care nu putea fi restituită în natură reclamantei. Recurenta reiterează critica potrivit căreia în jurul posturilor de transformare, potrivit prescripțiilor energetice, pe o distanță de 3 m și pe trei laturi, terenurile trebuie să fie libere pentru a permite accesul utilajelor în caz de intervenții și invocă faptul că pe traseul cablurilor de joasă și medie tensiune nu pot fi amplasate construcții, cu mențiunea că terenurile afectate cu rețele de apă, canalizare, termoficare și gaze aparțin, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, domeniului public al statului.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fii primit pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 304 Cod procedură civilă se poate cere modificarea unei hotărâri când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia sau când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii . Din dezvoltarea motivelor de recurs se constată că recurenta nu invocă nicio critică care să se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă. Totodată, din verificarea lucrărilor dosarului se constată că reclamanta a învestit instanțele de fond cu judecata unei contestații împotriva dispoziției emisă de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin , formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cadru procesual în limita căruia s-a desfășurat judecata.

Așa fiind, cum instanțele de fond s-au pronunțat cu privire la actul juridic pe care reclamanta l-a dedus judecății, fără a-i schimba natura ori înțelesul, critica privind interpretarea greșită a acestuia se dovedește a fi străină lucrărilor dosarului. Totodată, se constată a nu fi fondată nici critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Mai întâi, este de observat că suprafața de 242,18 mp teren, evidențiată de pârâtă prin cererea de recurs, este, într-adevăr, afectată de detalii de sistematizare și de utilități publice. Acest teren însă nu a fost restituit în natură reclamantei, astfel cum greșit invocă recurenta, ci, dimpotrivă, referitor la acest teren, în considerația faptului că a fost afectat scopului exproprierii, instanțele de fond au dispus emiterea unei noi dispoziții prin care să se acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent.

Așa fiind, critica formulată de pârâtă privind greșita restituire în natură a terenului mai sus arătat se dovedește a fi străină de conținutul hotărârilor instanțelor de fond. Apoi, este de observat că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 10/2001, imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale, sau, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcțiile rămase.

Prin dispozițiile legale menționate nu se instituie nicio interdicție legală privind restituirea unor terenuri expropriate și pentru care scopul exproprierii nu a fost atins, justificat de faptul că acestea ar putea fi afectate de anumite servituți legale în considerarea afectațiunii speciale a terenurilor învecinate, pe care ar fi edificate obiective de interes public ca, de exemplu, servituțile prevăzute de Legea nr. 13/2007 a energiei electrice. În acest context al analizei, este de menționat că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 prevăd care sunt drepturile titularilor autorizațiilor de înființare și de licențe pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată, a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoanele fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice.

În speță, recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (4) din lege, potrivit cărora „exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților statului si ale unităților administrativ-teritoriale afectate de capacitățile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora", cu trimitere însă la terenul care este ocupat de punctul termic și care, în considerarea afectațiunii sale speciale, nu a fost restituit reclamantei rămânând în proprietatea publică și având regimul juridic instituit prin dispozițiile legale mai sus arătate. Așa fiind, și această critică de nelegalitate , care nu se fundamentează pe situația de fapt reținută de instanțele de fond se dovedește a fi nefondată.

Referitor la suprafața de 263,82 mp teren, ocupată cu două construcții particulare, care a fost restituită în natură reclamantei prin hotărârile instanțelor de fond, este de observat că a rămas și după exproprierea intervenită în anul 1976 în posesia reclamantei și a fost stăpânită în mod continuu de aceasta, situație de fapt care nu a constituit un impediment pentru edificarea și exploatarea în imediata vecinătate a unui punct termic. Referitor la terenul menționat este de observat și faptul că la judecata în fond nu s-a probat că ar fi afectat de traseul unor cabluri de joasă și medie tensiune ori cu rețele de apă, canalizare, termoficare și gaze, anume că s-ar încadra în categoria terenurilor care ar fi inalienabile, în sensul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, astfel cum a invocat pârâta prin recurs.

Așa fiind, cum instanțele de fond au interpretat corect actul dedus judecății, iar hotărârile au fost pronunțate cu aplicare corectă a legii la situația de fapt evidențiată prin probatoriul administrat, Înalta Curte a constatat că recursul declarat de pârâtă, în raport cu limitele învestirii, se dovedește a fi nefondat.