ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2055/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

La data de 15

octombrie 2008, reclamanții C.C. și P.E. au formulat contestație în

contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, împotriva

dispoziției din 6 august 2008 emisă de Primarul municipiului Drobeta Turnu

Severin, solicitând anularea acesteia.

În motivarea

contestației, reclamanții au arătat că prin dispoziția din 8 august 2008 a

cărei legalitate a fost examinată de Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr.

2017 din 12 decembrie 2006 dată în Dosarul nr. 8938/2006 irevocabilă, li s-a

restituit în natură suprafața de teren 238 mp, situată în Drobeta Turnu Severin

cu vecini la Nord, Vest și Est - domeniu public și Sud.

Din anul 2006, au

îngrădit terenul, au plătit impozitul anual și au făcut investiții în sensul că

l-au racordat la rețeaua de apă, canal și energie.

La data de 6 august

2008, pârâta a emis o altă dispoziție din 6 august 2008 prin care a modificat-o

pe cea anterioară (din 8 august 2006) în sensul că le-a respins cererea de

restituire în natură a aceluiași teren de 283 mp, cu motivarea că a trecut în

proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat excepția inadmisibilității contestației de față, întrucât prin

sentința civilă nr. 2017/2006 dată de Tribunalul Mehedinți, s-a reținut că

petenții nu erau îndreptățiți să primească restituirea în natură a terenului

fiindcă acesta a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, dispoziția

nr. 1938/2006 fiind astfel eronat soluționată.

Prin sentința civilă nr.

298 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți a fost admisă acțiunea

formulată de reclamanții C.C. și P.E., și în consecință: a anulat dispoziția nr.

2887 din 6 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele:

Prin dispoziția din 8

august 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, a

cărei legalitate a fost examinată de Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr.

2017 din 12 decembrie 2006, le-a fost restituită în natură reclamanților

suprafața de 238 mp, situată în Drobeta Turnu Severin.

Soluția a fost menținută

de instanțele de control judiciar prin Deciziile nr. 462 din 12 aprilie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Craiova și nr. 17079 din 26 octombrie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare,

legalitatea dispoziției din 8 august 2006 este intrată în puterea lucrului

judecat, astfel că modificarea acesteia printr-o altă dispoziție ulterioară, este

nelegală.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Primăria Drobeta Turnu Severin, motivând că instanța

de fond nu a avut rol activ și nu a reținut că dispoziția nr. 1938/2006 a fost

modificată prin dispoziția din 6 august 2008 ca urmare a rămânerii definitive

și irevocabile a sentinței civile nr. 2017/2006.

S-a arătat că

reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului deoarece

acesta a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974. S-a

susținut că prin prima dispoziției a fost eronat soluționată notificarea,

contractul de vânzare-cumpărare prezentat de reclamanți fiind ilizibil și

astfel nu a putut constata titlul statului și nu a reținut că pârâții aveau în

proprietate doar construcția nu și terenul.

A fost invocată excepția

de nelegalitate a dispoziției nr. 1938/2006 conform dispozițiilor art. 4 din

Legea nr. 554/2004, susținându-se că autoritatea emitentă poate să modifice, să

revoce sau să anuleze actul administrativ emis cu încălcarea prevederilor

legale.

Cererea apelantei de

suspendare a mersului judecății și de înaintare a dosarului la secția

contencios administrativ a fost respinsă întrucât dispoziția emisă în temeiul

Legii nr. 10/2001 nu este un act administrativ unilateral asupra căreia se

poate ridica excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel

Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia

nr. 107 din 26 martie 2009 a respins apelul declarat de pârâta Primăria

Municipiului Drobeta Turnu Severin, reținând următoarele:

Potrivit art. 25 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 (în redactarea actuală), decizia sau după caz,

dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada

proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui

înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după

îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

După emiterea

dispoziției din 8 august 2008, aceasta a făcut obiectul controlului de

legalitate și temeinicie din partea instanțelor de judecată, a intrat în

circuitul civil, producând efecte în planul dreptului de proprietate.

Această dispoziție

face dovada deplină a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului

în suprafață de 238 mp, pentru care reclamanții au achitat taxele și impozitele

locale.

Reclamanții au

dobândit astfel, prin dispoziția nr. 1938/2008 un bun în sensul art. 1 din

Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O., iar dreptul lor de proprietate asupra

bunului este protejat și garantat nu numai constituțional, prin art. 41 din Legea

fundamentală, ci și prin dispozițiile dreptului european.

C.E.D.O. a statuat că

dispozițiile art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la Convenție instituie cu

privire la dreptul de proprietate o protecție care nu este absolută, ci conține

limite ale exercițiului acestui drept și anume posibilitatea privării de

proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării

acestui drept în conformitate cu interesul general.

Instanța Europeană a

consacrat o limită jurisprudențială dată de atingerea substanței dreptului,

arătând că și dacă este vorba despre asigurarea realizării unui interes

general, nu trebuie să se ajungă la golirea de conținut a dreptului

proprietarului bunului.

Soluția aleasă de

unitatea deținătoare de a respinge cererea de restituire în natură prin cea de

a doua dispoziție echivalează cu o expropriere de fapt și constituie o negare a

dreptului de proprietate recunoscut anterior reclamanților, ceea ce constituie

o încălcare vădită a dreptului. A mai reținut curtea de apel că este nefondată

critica apelantului în sensul că emiterea celei de a doua dispoziții este

efectul motivării hotărârilor judecătorești care au analizat dispoziția nr. 1938/2006,

deoarece prin aceasta s-a reținut dacă petenții sunt îndreptățiți la

restituirea în natură a unei suprafețe de 900 m.p. teren. Prin dispoziție s-a

restituit suprafața de 283 mp, iar instanțele au considerat legală doar această

dispoziție.

Potrivit deciziei din

recurs, contractul de vânzare-cumpărare din 1983 nu conferă petenților drept de

proprietate asupra diferenței de teren de 600 mp, ceea ce s-a luat de la

petenți a fost casa și terenul de 283 mp, imobile asupra cărora s-a dovedit

dreptul de proprietate.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin

prin Primar, invocând cazurile prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc.

civ.

Dezvoltând criticile

de nelegalitate recurenta a susținut următoarele:

Instanța de apel nu a

manifestat rol activ în soluționarea cauzei și nu a reținut că dispoziția din 8

august 2006 a fost modificată prin dispoziția din 6 august 2008 în urma

rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 2017/2006 pronunțată

de Tribunalul Mehedinți, întrucât petenții nu erau îndreptățiți să primească

restituirea în natură a terenului dat fiind că acesta a trecut în proprietatea

statului în baza Legii nr. 58/1974.

Că prin dispoziția nr.

1938/2006 a fost soluționată eronat modificarea, întrucât petenții au prezentat

un contract de vânzare-cumpărare ilizibil.

Recurentul a mai

arătat că terenul în litigiu face parte din domeniul public, fiind afectat de

utilități publice, spațiu verde și alei pietonale ce permit intrarea și ieșirea

din blocuri.

A mai susținut că

hotărârea este nelegală și pentru că se dă posibilitatea unor persoane să

primească ceea ce nu a avut niciodată, încălcându-se dispozițiile art. 23 din

Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu fiind preluat în temeiul Legii nr. 58/1974,

iar pe de altă parte, deși a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr.

1938/2006, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepția a fost respinsă.

Față de cele expuse,

recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Examinând hotărârea

recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul

declarat este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin dispoziția nr. 1938

din 8 august 2006 emisă de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin s-a

dispus restituirea în natură a suprafeței de 283 mp, teren situat în municipiul

Drobeta Turnu Severin, dispoziție contestată de reclamanții C.C. și P.E.,

soluționată prin sentința civilă nr. 2017 din 12 decembrie 2006, de Tribunalul

Mehedinți, prin respingerea acțiunii.

Această din urmă

sentință a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 462 din 12 aprilie 2007 a Curții

de Apel Craiova și Decizia nr. 7079 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

La data de 6 august

2008, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, în mod unilateral emite

dispoziția din 6 august 2008 prin care modifică dispoziția nr. 1938/2006 în

sensul că în loc de restituirea în natură a terenului situat în mun. Drobeta

Turnu Severin, în temeiul dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se

propun măsuri reparatorii.

Or, în conformitate

cu dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz,

dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada

proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are parte probantă a unui

înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după

îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

Prevederea legală

citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în

temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra

imobilului în litigiu.

Dreptul de

proprietate al reclamanților asupra terenului în litigiu este protejat și

garantat constituțional, astfel încât recurenta nu mai putea dispune în mod

unilateral emiterea unei alte dispoziții prin care să o anuleze pe prima care a

făcut obiectul controlului de legalitate și a intrat în circuitul civil.

Pentru considerentele

expuse și celelalte critici vizând excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 1938/2006

emisă de recurentă și faptul că terenul în litigiu este afectat de utilitate

publică, sunt neîntemeiate.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de Primarul municipiului

Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei nr. 107 din 26 martie 2009 a Curții de

Apel Craiova va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu

Severin împotriva Deciziei civile nr. 107 din 26 martie 2009 a Curții de Apel

Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2010.