ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2055/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: La data de 15 octombrie 2008, reclamanții C.C. și P.E. au formulat contestație în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, împotriva dispoziției din 6 august 2008 emisă de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, solicitând anularea acesteia. În motivarea contestației, reclamanții au arătat că prin dispoziția din 8 august 2008 a cărei legalitate a fost examinată de Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 2017 din 12 decembrie 2006 dată în Dosarul nr. 8938/2006 irevocabilă, li s-a restituit în natură suprafața de teren 238 mp, situată în Drobeta Turnu Severin cu vecini la Nord, Vest și Est - domeniu public și Sud.

Din anul 2006, au îngrădit terenul, au plătit impozitul anual și au făcut investiții în sensul că l-au racordat la rețeaua de apă, canal și energie. La data de 6 august 2008, pârâta a emis o altă dispoziție din 6 august 2008 prin care a modificat-o pe cea anterioară (din 8 august 2006) în sensul că le-a respins cererea de restituire în natură a aceluiași teren de 283 mp, cu motivarea că a trecut în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității contestației de față, întrucât prin sentința civilă nr. 2017/2006 dată de Tribunalul Mehedinți, s-a reținut că petenții nu erau îndreptățiți să primească restituirea în natură a terenului fiindcă acesta a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, dispoziția nr. 1938/2006 fiind astfel eronat soluționată.

Prin sentința civilă nr. 298 din 8 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C.C. și P.E., și în consecință: a anulat dispoziția nr. 2887 din 6 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut, în esență, următoarele: Prin dispoziția din 8 august 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, a cărei legalitate a fost examinată de Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 2017 din 12 decembrie 2006, le-a fost restituită în natură reclamanților suprafața de 238 mp, situată în Drobeta Turnu Severin. Soluția a fost menținută de instanțele de control judiciar prin Deciziile nr. 462 din 12 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și nr. 17079 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, legalitatea dispoziției din 8 august 2006 este intrată în puterea lucrului judecat, astfel că modificarea acesteia printr-o altă dispoziție ulterioară, este nelegală. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primăria Drobeta Turnu Severin, motivând că instanța de fond nu a avut rol activ și nu a reținut că dispoziția nr. 1938/2006 a fost modificată prin dispoziția din 6 august 2008 ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 2017/2006. S-a arătat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a terenului deoarece acesta a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974. S-a susținut că prin prima dispoziției a fost eronat soluționată notificarea, contractul de vânzare-cumpărare prezentat de reclamanți fiind ilizibil și astfel nu a putut constata titlul statului și nu a reținut că pârâții aveau în proprietate doar construcția nu și terenul.

A fost invocată excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 1938/2006 conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, susținându-se că autoritatea emitentă poate să modifice, să revoce sau să anuleze actul administrativ emis cu încălcarea prevederilor legale. Cererea apelantei de suspendare a mersului judecății și de înaintare a dosarului la secția contencios administrativ a fost respinsă întrucât dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu este un act administrativ unilateral asupra căreia se poate ridica excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Craiova, secția I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 107 din 26 martie 2009 a respins apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, reținând următoarele: Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (în redactarea actuală), decizia sau după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. După emiterea dispoziției din 8 august 2008, aceasta a făcut obiectul controlului de legalitate și temeinicie din partea instanțelor de judecată, a intrat în circuitul civil, producând efecte în planul dreptului de proprietate.

Această dispoziție face dovada deplină a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 238 mp, pentru care reclamanții au achitat taxele și impozitele locale. Reclamanții au dobândit astfel, prin dispoziția nr. 1938/2008 un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D.O., iar dreptul lor de proprietate asupra bunului este protejat și garantat nu numai constituțional, prin art. 41 din Legea fundamentală, ci și prin dispozițiile dreptului european. C.E.D.O. a statuat că dispozițiile art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la Convenție instituie cu privire la dreptul de proprietate o protecție care nu este absolută, ci conține limite ale exercițiului acestui drept și anume posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general.

Instanța Europeană a consacrat o limită jurisprudențială dată de atingerea substanței dreptului, arătând că și dacă este vorba despre asigurarea realizării unui interes general, nu trebuie să se ajungă la golirea de conținut a dreptului proprietarului bunului. Soluția aleasă de unitatea deținătoare de a respinge cererea de restituire în natură prin cea de a doua dispoziție echivalează cu o expropriere de fapt și constituie o negare a dreptului de proprietate recunoscut anterior reclamanților, ceea ce constituie o încălcare vădită a dreptului. A mai reținut curtea de apel că este nefondată critica apelantului în sensul că emiterea celei de a doua dispoziții este efectul motivării hotărârilor judecătorești care au analizat dispoziția nr. 1938/2006, deoarece prin aceasta s-a reținut dacă petenții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a unei suprafețe de 900 m.p.

teren. Prin dispoziție s-a restituit suprafața de 283 mp, iar instanțele au considerat legală doar această dispoziție. Potrivit deciziei din recurs, contractul de vânzare-cumpărare din 1983 nu conferă petenților drept de proprietate asupra diferenței de teren de 600 mp, ceea ce s-a luat de la petenți a fost casa și terenul de 283 mp, imobile asupra cărora s-a dovedit dreptul de proprietate. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin prin Primar, invocând cazurile prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenta a susținut următoarele: Instanța de apel nu a manifestat rol activ în soluționarea cauzei și nu a reținut că dispoziția din 8 august 2006 a fost modificată prin dispoziția din 6 august 2008 în urma rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 2017/2006 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, întrucât petenții nu erau îndreptățiți să primească restituirea în natură a terenului dat fiind că acesta a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974. Că prin dispoziția nr. 1938/2006 a fost soluționată eronat modificarea, întrucât petenții au prezentat un contract de vânzare-cumpărare ilizibil. Recurentul a mai arătat că terenul în litigiu face parte din domeniul public, fiind afectat de utilități publice, spațiu verde și alei pietonale ce permit intrarea și ieșirea din blocuri.

A mai susținut că hotărârea este nelegală și pentru că se dă posibilitatea unor persoane să primească ceea ce nu a avut niciodată, încălcându-se dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu fiind preluat în temeiul Legii nr. 58/1974, iar pe de altă parte, deși a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 1938/2006, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepția a fost respinsă. Față de cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin dispoziția nr. 1938 din 8 august 2006 emisă de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 283 mp, teren situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, dispoziție contestată de reclamanții C.C.

și P.E., soluționată prin sentința civilă nr. 2017 din 12 decembrie 2006, de Tribunalul Mehedinți, prin respingerea acțiunii. Această din urmă sentință a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 462 din 12 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova și Decizia nr. 7079 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. La data de 6 august 2008, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, în mod unilateral emite dispoziția din 6 august 2008 prin care modifică dispoziția nr. 1938/2006 în sensul că în loc de restituirea în natură a terenului situat în mun. Drobeta Turnu Severin, în temeiul dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se propun măsuri reparatorii.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are parte probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu. Dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului în litigiu este protejat și garantat constituțional, astfel încât recurenta nu mai putea dispune în mod unilateral emiterea unei alte dispoziții prin care să o anuleze pe prima care a făcut obiectul controlului de legalitate și a intrat în circuitul civil.

Pentru considerentele expuse și celelalte critici vizând excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 1938/2006 emisă de recurentă și faptul că terenul în litigiu este afectat de utilitate publică, sunt neîntemeiate. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei nr. 107 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei civile nr. 107 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.