ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 462/2007

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin decizia nr. 418 din 04 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 4797 din 23 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 3160/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC M. SA. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că tribunalul a fost învestit cu o acțiune prin care solicita să se contate îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor investiționale asumate prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 143 din 16 aprilie 1999, modificat prin actele adiționale nr. 1 din 12 iulie 1999, nr. 2 din 16 noiembrie 1999 și nr. 3 din 21 aprilie 2004 și să se dispună radierea gajului instituit prin același contract în favoarea A.V.A.S.

asupra celor 598.057 acțiuni ale SC S. SA. Tribunalul a respins, ca inadmisibil, primul capăt de cerere și l-a admis pe cel de-al doilea, dispunând radierea gajului instituit în favoarea pârâtei asupra celor 598.057 acțiuni ale SC S. SA. Pentru primul capăt de cerere instanța de fond a avut în vedere că nu se cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept, ci a unei situații de fapt, motiv pentru care a apreciat că această cerere nu respectă dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Instanța de apel a confirmat această soluție, adăugând că tribunalul nu a făcut aprecieri cu privire la realizarea sau nerealizarea investițiilor, ci a apreciat că acestea sunt aspecte de natură faptică, ce nu se încadrează în dispozițiile art. 111 C. proc.

civ. Privitor la gaj, instanța de fond a reținut din probele administrate îndeplinirea condiției de la art. 8 decembrie 3 din contract, astfel că se impune eliberarea acțiunilor de sub gaj. Instanța de apel a confirmat și această soluție adăugând că, prin sentința comercială nr. 7898 din 10 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a constatat irevocabil dreptul noului acționar majoritar de a efectua aporturi în natură la capitalul social al societății privatizate, constând inclusiv într-o marcă. Față de acestea s-a reținut că potrivit art. 8 decembrie 3 din contract investiția s-a realizat integral la data înregistrării la O.R.C. a majorării capitalului social cu aportul subscris și vărsat, astfel că se impune eliberarea acțiunilor de sub gaj, conform înțelegerii părților cuprinse în art. 8 decembrie 4 lit. e) din contract.

Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat recurs pârâta. Recurenta a invocat prevederile art. 299 și următoarele C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința admiterii apelului și a schimbării în parte a hotărârii apelate, iar pe fond respingerea în tot a acțiunii reclamantei. În dezvoltarea motivului de recurs invocat, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut următoarele: Curtea de apel nu s-a pronunțat asupra timbrajului cererii de chemare în judecată. Soluțiile instanțelor de fond și de apel sunt greșite deoarece, respingând ca inadmisibil primul capăt al cererii, îl admit totuși pe al doilea pentru aspecte care aveau în vedere susținerea primului capăt de cerere, Capitalul unei societăți privatizate nu poate fi majorat cu aport în natură costând într-o marcă în vederea realizării investițiilor la care s-a angajat, iar cu privire la aceste aspecte instanța de apel nu s-a pronunțat.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat și al criticilor concrete aduse hotărârii recurate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Privitor la prima critică, din analiza înscrisurilor din dosar rezultă că nu s-a invocat excepția insuficientei timbrări nici în fața primei instanțe și nici în apel, reclamanta supunându-se dispozițiilor de timbrare dispuse pe cale administrativă la introducerea acțiunii. În cererea de apel pârâta nu a invocat excepția insuficientei timbrări și schimbarea sentinței în sensul anulării ca netimbrat (sau insuficient timbrat) a capătului 2 al cererii, ci pronunțarea pe fondul cererii reclamantei și respingerea acesteia astfel cum a fost formulată.

Chiar și în prezentul recurs, A.V.A.S. nu solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și al schimbării soluției instanței de fond prin anularea ca netimbrată (sau insuficient timbrată) a cererii de chemare în judecată, ci solicită respingerea în tot a acțiunii astfel cum a fost formulată. Soluțiile instanțelor de fond și apel sunt corecte și sub aspectul admiterii capătului 2 al cererii de chemare în judecată, deoarece primul capăt de cerere nu a fost respins, ca nefondat, ci, ca inadmisibil, în raport de calea procedurală aleasă, respectiv art. 111 C. proc. civ. Argumentele folosite de către reclamantă în susținerea primului capăt de cerere pot fi folosite și în susținerea celui de-al doilea capăt, chiar dată nu au fost reiterate expres de către parte în acțiunea introductivă de instanță, dar s-a făcut trimitere la ele prin concluziile scrise de la filele 81 și următoarele din dosarul de fond.

Recurenta critică nefondat și faptul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra posibilității de majorare a capitalului social cu dreptul de marcă. In decizia recurată se reține la pag. 2 alin. final și pag. 3 alin. (1) „dreptul noului acționar majoritar de a efectua aporturi în natură la capitalul societății privatizate, constând inclusiv într-o marcă”. Oricum, prin această critică recurenta depășește cadrul procesual fixat de către reclamantă, în virtutea principiului disponibilității. Totodată, asupra dreptului de a majora capitalul social cu un drept de proprietate intelectuală s-a decis irevocabil prin sentința comercială nr. 7898 din 10 iunie 2004 a Tribunalului București, iar instanțele nu mai pot analiza și supune soluționării acest aspect decât cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat.

Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 418 din 04 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 418 din 04 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 31 ianuarie 2007.