ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 462/2007

Asupra cererii de recurs de

față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că, prin decizia nr. 418 din 04 septembrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a respins apelul

declarat de apelanta-pârâtă A.V.A.S. împotriva sentinței comerciale nr. 4797

din 23 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 3160/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC M. SA.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de apel a reținut că tribunalul a fost învestit cu o acțiune

prin care solicita să se contate îndeplinirea de către reclamantă a

obligațiilor investiționale asumate prin contractul de vânzare - cumpărare

acțiuni nr. 143 din 16 aprilie 1999, modificat prin actele adiționale nr. 1 din

12 iulie 1999, nr. 2 din 16 noiembrie 1999 și nr. 3 din 21 aprilie 2004 și să

se dispună radierea gajului instituit prin același contract în favoarea A.V.A.S.

asupra celor 598.057 acțiuni ale SC S. SA.

Tribunalul a respins, ca

inadmisibil, primul capăt de cerere și l-a admis pe cel de-al doilea, dispunând

radierea gajului instituit în favoarea pârâtei asupra celor 598.057 acțiuni ale

SC S. SA. Pentru primul capăt de cerere instanța de fond a avut în vedere că nu

se cere constatarea existenței sau inexistenței unui drept, ci a unei situații

de fapt, motiv pentru care a apreciat că această cerere nu respectă

dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

Instanța de apel a confirmat

această soluție, adăugând că tribunalul nu a făcut aprecieri cu privire la

realizarea sau nerealizarea investițiilor, ci a apreciat că acestea sunt

aspecte de natură faptică, ce nu se încadrează în dispozițiile art. 111 C.

proc. civ.

Privitor la gaj, instanța de

fond a reținut din probele administrate îndeplinirea condiției de la art. 8

decembrie 3 din contract, astfel că se impune eliberarea acțiunilor de sub gaj.

Instanța de apel a confirmat

și această soluție adăugând că, prin sentința comercială nr. 7898 din 10 iunie 2004

a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a constatat irevocabil

dreptul noului acționar majoritar de a efectua aporturi în natură la capitalul

social al societății privatizate, constând inclusiv într-o marcă. Față de

acestea s-a reținut că potrivit art. 8 decembrie 3 din contract investiția s-a

realizat integral la data înregistrării la O.R.C. a majorării capitalului

social cu aportul subscris și vărsat, astfel că se impune eliberarea acțiunilor

de sub gaj, conform înțelegerii părților cuprinse în art. 8 decembrie 4 lit. e)

din contract.

Împotriva deciziei mai sus

menționate a formulat recurs pârâta.

Recurenta a invocat

prevederile art. 299 și următoarele C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința admiterii

apelului și a schimbării în parte a hotărârii apelate, iar pe fond respingerea

în tot a acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea motivului de

recurs invocat, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut

următoarele:

Curtea de apel nu s-a

pronunțat asupra timbrajului cererii de chemare în judecată.

Soluțiile instanțelor de

fond și de apel sunt greșite deoarece, respingând ca inadmisibil primul capăt

al cererii, îl admit totuși pe al doilea pentru aspecte care aveau în vedere

susținerea primului capăt de cerere,

Capitalul unei societăți

privatizate nu poate fi majorat cu aport în natură costând într-o marcă în

vederea realizării investițiilor la care s-a angajat, iar cu privire la aceste

aspecte instanța de apel nu s-a pronunțat.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivului de recurs invocat și al criticilor concrete aduse

hotărârii recurate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Privitor la prima critică,

din analiza înscrisurilor din dosar rezultă că nu s-a invocat excepția

insuficientei timbrări nici în fața primei instanțe și nici în apel, reclamanta

supunându-se dispozițiilor de timbrare dispuse pe cale administrativă la

introducerea acțiunii. În cererea de apel pârâta nu a invocat excepția

insuficientei timbrări și schimbarea sentinței în sensul anulării ca netimbrat

(sau insuficient timbrat) a capătului 2 al cererii, ci pronunțarea pe fondul

cererii reclamantei și respingerea acesteia astfel cum a fost formulată. Chiar

și în prezentul recurs, A.V.A.S. nu solicită admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate în sensul admiterii apelului și al schimbării soluției

instanței de fond prin anularea ca netimbrată (sau insuficient timbrată) a

cererii de chemare în judecată, ci solicită respingerea în tot a acțiunii

astfel cum a fost formulată.

Soluțiile instanțelor de

fond și apel sunt corecte și sub aspectul admiterii capătului 2 al cererii de

chemare în judecată, deoarece primul capăt de cerere nu a fost respins, ca

nefondat, ci, ca inadmisibil, în raport de calea procedurală aleasă, respectiv art.

111 C. proc. civ. Argumentele folosite de către reclamantă în susținerea

primului capăt de cerere pot fi folosite și în susținerea celui de-al doilea

capăt, chiar dată nu au fost reiterate expres de către parte în acțiunea

introductivă de instanță, dar s-a făcut trimitere la ele prin concluziile

scrise de la filele 81 și următoarele din dosarul de fond.

Recurenta critică nefondat

și faptul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra posibilității de

majorare a capitalului social cu dreptul de marcă. In decizia recurată se

reține la pag. 2 alin. final și pag. 3 alin. (1) „dreptul noului acționar

majoritar de a efectua aporturi în natură la capitalul societății privatizate,

constând inclusiv într-o marcă”.

Oricum, prin această critică

recurenta depășește cadrul procesual fixat de către reclamantă, în virtutea principiului

disponibilității. Totodată, asupra dreptului de a majora capitalul social cu un

drept de proprietate intelectuală s-a decis irevocabil prin sentința comercială

nr. 7898 din 10 iunie 2004 a Tribunalului București, iar instanțele nu mai pot

analiza și supune soluționării acest aspect decât cu încălcarea principiului

autorității de lucru judecat.

Pentru considerentele de

fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.V.A.S. împotriva

deciziei comerciale nr. 418 din 04 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 418 din 04 septembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 31 ianuarie 2007.