ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3760/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 septembrie

2006, reclamanta SC M. SRL Târgoviște a solicitat obligarea pârâtei A.D.S. la

executarea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1 octombrie 2002,

respectiv obligarea pârâtei să îndeplinească formalitățile pentru eliberarea de

sub gaj a unui număr de 575.764 acțiuni ale SC A. SA Târgoviște.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare din 01 octombrie

2002, pârâtul a vândut societății, în procedura de privatizare, un număr de

575.764. acțiuni, cu valoarea nominală de 25.000 fiecare, reprezentând 91,6844

% din capitalul social al SC A. SA.

Acțiunile

vândute reclamantei au fost gajate în favoarea pârâtului -

vânzător, drept garanție

pentru realizarea integrală a investițiilor pe care s-a obligat să le finanțeze

societatea. Potrivit clauzei din contract „Acțiunile gajate vor fi eliberate de

sub gaj în termenul de 30 de zile de la data realizării integrale a

investiției/ aportului de capital de către cumpărător”.

În opinia reclamantei,

așa cum rezultă din

înscrisurile citate mai jos, societatea și-a

îndeplinit

obligațiile de investiții.

Astfel,

arată reclamanta:

-

prin scrisoarea editată de

intimat din 23 august 2006 primită de societate la 28 august 2006 (anexele 1 și

2, scrisoarea și plicul poștal), i-a fost notificat debitul contestat, această

scrisoare, emisă în condițiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998, constituie titlu

executoriu;

- prin aceeași scrisoare i-a

fost comunicată neluarea în considerație a documentației transmisă de societate,

privind constatarea îndeplinirii obligațiilor de investiții asumate prin

contractul de privatizare, iar r

efuzul de

validare a respectivei documentații, nu a fost motivat;

- conduita intimatului

ilustrează un abuz de autoritate și o birocrație patologică.

Prin scrisorile editate de reclamant din 14 iunie

2006 (anexa 3) și

din 13 iulie 2006 (anexa 4), a transmis pârâtei cele

trei certificate (anexele 5 - 7), eliberate în condițiile legii și ale

contractului de privatizare, prin care se atestă

îndeplinirea obligațiilor de investiții asumate prin acest contract.

Aceste certificate au fost

însoțite de note contabile (anexele 8 și 9), de hotărârile A.G. ale acționarilor

lui SC A. SA, de actul constitutiv al acestei societăți și de certificatele de

înregistrare mențiuni eliberate de

Oficiul

Dâmbovița al Registrului Comerțului (anexele 10 - 16), acte și documente prin

care, în condițiile și în termenii contractului de

privatizare, au fost operate modificările

societății intervenite prin efectul executării obligațiilor în

discuție.

În

drept,

au fost invocate dispozițiile art. 1075, 1077 C. civ.

Pârâta

A.D.S., prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat excepția de

necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios

administrativ și fiscal, iar pe fond respingerea acțiunii.

Prin

încheierea din 26 octombrie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ, a respins excepția invocată pe motiv că litigiul

nu are caracter patrimonial.

Aceeași

Instanță, prin sentința nr. 29 din 1 martie 2007, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să îndeplinească formalitățile necesare pentru

eliberarea de sub gaj a unui număr de 575.764 de acțiuni ale SC A. SA

Târgoviște, reținând, în esență, pe de o parte, că din probele administrate în

cauză rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul

de privatizare privind efectuarea investițiilor prin majorarea capitalului

social prin aport în natură și numerar cu referire la art. 11 din O.G. nr. 25/2002

cu modificările ulterioare. Pe de altă parte, Instanța de Fond a reținut că pârâta

trebuie să-și respecte obligațiile contractuale, în cauză cele stabilite prin art.

9.4 lit. e), în sensul de a îndeplini toate formalitățile necesare pentru

eliberarea de sub gaj a acțiunilor cumpărate de la SC A. SA Târgoviște.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta A.D.S., invocând

dispozițiile art. 304 pct. 3 și cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

Printr-un

prim motiv de recurs se susține că sentința atacată a fost pronunțată cu

încălcarea competenței altei Instanțe, litigiul având caracter comercial,

competența de soluționare (atât materială cât și teritorială), revenind Curții

de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României și a Municipiului București.

În

ipoteza respingerii acestui motiv, recurenta susține că, și pe fond, sentința

atacată este netemeinică și nelegală în raport cu faptul că din probele administrate

rezultă neexecutarea obligației contractuale a cumpărătorului de realizare a

volumului de investiții productive angajat, la termenele scadente până la 31

decembrie 2005, în această situație operând dispozițiile art. 9.5 din

contractul de vânzare - cumpărare din 1 octombrie 2002 cu referire și la art. 9.6

din contract și anexa nr. 4.

Aceasta

cu atât mai mult cu cât, arată recurenta, potrivit O.U.G. nr. 65/2005

coroborate cu cele ale O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările

ulterioare, contractul încheiat de intimata - pârâtă cu A.D.S. intră sub

incidența monitorizării post privatizare și cumpărătorul trebuie să respecte

prevederile legale în vigoare pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale.

În

plus, arată recurenta, deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză

contabilă și mai mult, a invocat chiar nulitatea acesteia raportat la

prevederile art. 208 C. proc. civ. (nefiind îndeplinită procedura de convocare

la efectuarea acesteia), Instanța de Fond nu le-a avut în vedere.

În

cauză, intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Examinând

cauza în raport cu toate criticile aduse soluției Instanței de Fond, cu probele

administrate și apărările părților precum și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv prin prisma art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Astfel,

este cunoscut că potrivit dispozițiilor art. 720

10

C. proc. civ.: „

Litigiile privind desfășurarea activității în scopul privatizării

prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăților

comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum și

litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul acestei

activități se soluționează de către Instanțele care au competența de judecată a

proceselor și cererilor în materie comercială, potrivit dispozițiilor

prezentului cod și cu procedura prevăzută de aceste dispoziții”.

În cauză, Înalta

Curte constată că Instanța de Fond a apreciat în mod greșit că este competentă

a soluționa pricina. În raport cu natura comercială a litigiului care privește

obligațiile de realizare a investițiilor asumate de cumpărător prin contractul

de vânzare - cumpărare acțiuni din 1 octombrie 2002 ca urmare a privatizării SC

A. SA Târgoviște, Înalta Curte constată că Instanța de Fond nu era competentă a

soluționa cauza, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. fiind fondat.

Totodată, Înalta

Curte reține că este de necontestat că părțile, potrivit clauzei compromisorii prevăzută

în contract denumit „Litigii. Instanța competentă” au convenit ca litigiile

decurgând din interpretarea și executarea prezentului contract, care nu pot fi

soluționate pe cale amiabilă, să fie judecate de Curtea de Arbitraj de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României.

Prin urmare,

Înalta Curte va admite recursul pentru motivul arătat în cele ce preced și în

baza dispozițiilor art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza la Curtea de Arbitraj competentă a soluționa pricina.

În raport cu

această soluție examinarea celorlalte motive de recurs este lipsită de

eficiență juridică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.D.S. împotriva sentinței civile nr. 29 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2007.