ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3760/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 septembrie 2006, reclamanta SC M. SRL Târgoviște a solicitat obligarea pârâtei A.D.S. la executarea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1 octombrie 2002, respectiv obligarea pârâtei să îndeplinească formalitățile pentru eliberarea de sub gaj a unui număr de 575.764 acțiuni ale SC A. SA Târgoviște. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare din 01 octombrie 2002, pârâtul a vândut societății, în procedura de privatizare, un număr de 575.764. acțiuni, cu valoarea nominală de 25.000 fiecare, reprezentând 91,6844 % din capitalul social al SC A. SA.

Acțiunile vândute reclamantei au fost gajate în favoarea pârâtului - vânzător, drept garanție pentru realizarea integrală a investițiilor pe care s-a obligat să le finanțeze societatea. Potrivit clauzei din contract „Acțiunile gajate vor fi eliberate de sub gaj în termenul de 30 de zile de la data realizării integrale a investiției/ aportului de capital de către cumpărător”. În opinia reclamantei, așa cum rezultă din înscrisurile citate mai jos, societatea și-a îndeplinit obligațiile de investiții. Astfel, arată reclamanta: - prin scrisoarea editată de intimat din 23 august 2006 primită de societate la 28 august 2006 (anexele 1 și 2, scrisoarea și plicul poștal), i-a fost notificat debitul contestat, această scrisoare, emisă în condițiile art. 39 din O.U.G.

nr. 51/1998, constituie titlu executoriu; - prin aceeași scrisoare i-a fost comunicată neluarea în considerație a documentației transmisă de societate, privind constatarea îndeplinirii obligațiilor de investiții asumate prin contractul de privatizare, iar r efuzul de validare a respectivei documentații, nu a fost motivat; - conduita intimatului ilustrează un abuz de autoritate și o birocrație patologică. Prin scrisorile editate de reclamant din 14 iunie 2006 (anexa 3) și din 13 iulie 2006 (anexa 4), a transmis pârâtei cele trei certificate (anexele 5 - 7), eliberate în condițiile legii și ale contractului de privatizare, prin care se atestă îndeplinirea obligațiilor de investiții asumate prin acest contract.

Aceste certificate au fost însoțite de note contabile (anexele 8 și 9), de hotărârile A.G. ale acționarilor lui SC A. SA, de actul constitutiv al acestei societăți și de certificatele de înregistrare mențiuni eliberate de Oficiul Dâmbovița al Registrului Comerțului (anexele 10 - 16), acte și documente prin care, în condițiile și în termenii contractului de privatizare, au fost operate modificările societății intervenite prin efectul executării obligațiilor în discuție. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1075, 1077 C. civ. Pârâta A.D.S., prin întâmpinarea formulată în cauză, a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, iar pe fond respingerea acțiunii.

Prin încheierea din 26 octombrie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția invocată pe motiv că litigiul nu are caracter patrimonial. Aceeași Instanță, prin sentința nr. 29 din 1 martie 2007, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să îndeplinească formalitățile necesare pentru eliberarea de sub gaj a unui număr de 575.764 de acțiuni ale SC A. SA Târgoviște, reținând, în esență, pe de o parte, că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de privatizare privind efectuarea investițiilor prin majorarea capitalului social prin aport în natură și numerar cu referire la art. 11 din O.G.

nr. 25/2002 cu modificările ulterioare. Pe de altă parte, Instanța de Fond a reținut că pârâta trebuie să-și respecte obligațiile contractuale, în cauză cele stabilite prin art. 9.4 lit. e), în sensul de a îndeplini toate formalitățile necesare pentru eliberarea de sub gaj a acțiunilor cumpărate de la SC A. SA Târgoviște. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta A.D.S., invocând dispozițiile art. 304 pct. 3 și cele ale art. 304 1 C. proc. civ. Printr-un prim motiv de recurs se susține că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei Instanțe, litigiul având caracter comercial, competența de soluționare (atât materială cât și teritorială), revenind Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București.

În ipoteza respingerii acestui motiv, recurenta susține că, și pe fond, sentința atacată este netemeinică și nelegală în raport cu faptul că din probele administrate rezultă neexecutarea obligației contractuale a cumpărătorului de realizare a volumului de investiții productive angajat, la termenele scadente până la 31 decembrie 2005, în această situație operând dispozițiile art. 9.5 din contractul de vânzare - cumpărare din 1 octombrie 2002 cu referire și la art. 9.6 din contract și anexa nr. 4. Aceasta cu atât mai mult cu cât, arată recurenta, potrivit O.U.G. nr. 65/2005 coroborate cu cele ale O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, contractul încheiat de intimata - pârâtă cu A.D.S.

intră sub incidența monitorizării post privatizare și cumpărătorul trebuie să respecte prevederile legale în vigoare pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale. În plus, arată recurenta, deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă și mai mult, a invocat chiar nulitatea acesteia raportat la prevederile art. 208 C. proc. civ. (nefiind îndeplinită procedura de convocare la efectuarea acesteia), Instanța de Fond nu le-a avut în vedere. În cauză, intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică. Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției Instanței de Fond, cu probele administrate și apărările părților precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv prin prisma art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Astfel, este cunoscut că potrivit dispozițiilor art. 720 10 C. proc. civ.: „ Litigiile privind desfășurarea activității în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăților comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum și litigiile privind drepturile și obligațiile contractate în cadrul acestei activități se soluționează de către Instanțele care au competența de judecată a proceselor și cererilor în materie comercială, potrivit dispozițiilor prezentului cod și cu procedura prevăzută de aceste dispoziții”. În cauză, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a apreciat în mod greșit că este competentă a soluționa pricina.

În raport cu natura comercială a litigiului care privește obligațiile de realizare a investițiilor asumate de cumpărător prin contractul de vânzare - cumpărare acțiuni din 1 octombrie 2002 ca urmare a privatizării SC A. SA Târgoviște, Înalta Curte constată că Instanța de Fond nu era competentă a soluționa cauza, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. fiind fondat. Totodată, Înalta Curte reține că este de necontestat că părțile, potrivit clauzei compromisorii prevăzută în contract denumit „Litigii. Instanța competentă” au convenit ca litigiile decurgând din interpretarea și executarea prezentului contract, care nu pot fi soluționate pe cale amiabilă, să fie judecate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Prin urmare, Înalta Curte va admite recursul pentru motivul arătat în cele ce preced și în baza dispozițiilor art. 312 și art. 313 C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza la Curtea de Arbitraj competentă a soluționa pricina. În raport cu această soluție examinarea celorlalte motive de recurs este lipsită de eficiență juridică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.D.S. împotriva sentinței civile nr. 29 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2007.