ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5490/2009

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin

dispoziția nr. 3192 din 17 septembrie 2007, Primarul municipiului Drobeta Turnu

Severin a respins cererea de

restituire în natură a imobilului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin,

jud. Mehedinți (teren și anexe în suprafață de 253 mp) formulată de

notificatoarea S.M.M. (art. 1) și a propus să i se acorde pentru acest imobil,

imposibil de restituit în natură, măsuri reparatorii prin echivalent, în

conformitate cu prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Prin

cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2007, reclamanta S.M.M.

a cerut anularea dispoziției și obligarea

pârâților Primarul și Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin să îi

restituie în natură suprafața de 259,78 mp teren situată în imediata vecinătate

a restului proprietății sale și care, în prezent, este liberă.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut că din patrimoniul său și al tatălui său a fost

expropriată, prin Decretai nr. 128/1976, o suprafață de 661,49 mp teren, din

suprafața totală de 787,60 mp pe care o dețineau în baza actelor de

proprietate, dar că nu a fost deposedată efectiv de întregul teren, stăpânind,

în continuare, și după expropriere, o parte din acest teren care nu a mai fost

afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, motiv pentru care, în

mod eronat nu i-a fost retrocedat în natură.

Prin sentința civilă

nr. 64 din 31 martie 2008, Tribunalul Mehedinți a admis cererea, în

contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, a anulat

dispoziția și a constatat că reclamanta este îndreptățită să primească măsuri

reparatorii în echivalent pentru suprafața de 242,18 mp teren și să i se

restituie în natură suprafața de 263,82 mp teren (ambele terenuri fiind

identificate cu datele din raportul de expertiză întocmit de exp. I.M.).

Prin aceiași sentință

a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul

municipiului Drobeta Turnu Severin, pentru lipsa calității procesuale pasive.

În motivarea

sentinței s-a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză

întocmit în cauză, suprafața de teren expropriată, aferentă imobilului situat

în str., a fost de 506 mp, din care, în prezent, o suprafață de 242,18 mp este

afectată de detalii de sistematizare și de utilități iar o suprafața de 263,82

mp teren a rămas în folosința reclamantei, fără a mai fi afectată scopului

exproprierii și fără a mai face obiectul unei alte declarații de expropriere,

caz în care, aceasta din urmă se impune a-i fi retrocedată în natură.

Prin decizia civila

nr. 297 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins apelul

declarat de Primarul și Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin.

În motivarea deciziei

s-a reținut că suprafața de 263,8 mp teren a rămas și după momentul

exproprierii în posesia reclamantei, fiind ocupată cu construcțiile C2 și C3

edificate de aceasta, caz în care, nu poate fi primită critica potrivit căreia

acest teren ar fi imposibil de restituit în natură.

Totodată, instanța de

apel a reținut că existența pe terenul mai sus arătat a unui cămin racord care

deservește căminul termic existent pe terenul limitrof nu constituie un

impediment pentru retrocedare, că prin art. 16 alin. (4) din Legea nr. 13/2007

se instituie un drept de uz și de servitute cu titlu gratuit în favoarea

statului și ale unităților administrativ teritoriale și că analiza altor

prescripții legale referitoare la construcții și plantații se analizează de

autorități cu ocazia soluționării eventualelor cereri formulate de către

proprietarii terenurilor aservite.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin,

invocând incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului pârâta susține că suprafața de 242,18 mp teren este afectată de

detalii de sistematizare și de utilității, anume de postul de transformare PT

84, de drumul de acces la punctul termic, de canalul termic și de o parcare

precum și de blocul F 13 și de utilitățile acestuia, caz în care nu putea fi

restituită în natură reclamantei.

Recurenta reiterează

critica potrivit căreia în jurul posturilor de transformare, potrivit

prescripțiilor energetice, pe o distanță de 3 m și pe trei laturi, terenurile

trebuie să fie libere pentru a permite accesul utilajelor în caz de intervenții

și invocă faptul că pe traseul cablurilor de joasă și medie tensiune nu pot fi

amplasate construcții, cu mențiunea că terenurile afectate cu rețele de apă,

canalizare, termoficare și gaze aparțin, conform art. 11 alin. (1) din Legea

nr. 213/1998, domeniului public al statului.

Analizând

recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele

considerente:

În drept, potrivit

art. 304 C. proc. civ. se poate cere modificarea unei hotărâri când instanța,

interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (pct. 8) sau când hotărârea

pronunțată este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii (pct. 9).

Din dezvoltarea

motivelor de recurs se constată că recurenta nu invocă nicio critică care să se

circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, din

verificarea lucrărilor dosarului se constată că reclamanta a învestit

instanțele de fond cu judecata unei contestații împotriva dispoziției nr. 3192

din 17 septembrie 2007 emisă de Primarul municip. Drobeta Turnu Severin,

formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cadru procesual

în limita căruia s-a desfășurat judecata.

Așa fiind, cum

instanțele de fond s-au pronunțat cu privire la actul juridic pe care

reclamanta 1-a dedus judecății, fără a-i schimba natura ori înțelesul, critica

privind interpretarea greșită a acestuia se dovedește a fi străină lucrărilor

dosarului.

Totodată, se constată

a nu fi fondată nici critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor Legii

nr. 10/2001.

Mai întâi, este de

observat că suprafața de 242,18 mp teren, evidențiată de pârâtă prin cererea de

recurs, este, într-adevăr, afectată de detalii de sistematizare și de

utilității, anume, conform expertizei de punctul termic PT 84, de drumul de

acces la punctul termic, de canalul termic și de o parcare, precum și de blocul

de locuințe F 13 și de utilitățile acestuia.

Acest teren însă nu a

fost însă restituit în natură reclamantei, astfel cum greșit invocă recurenta,

ci, dimpotrivă, referitor la acest teren, în considerația faptului că a fost

afectat scopului exproprierii, instanțele de fond au dispus emiterea unei noi

dispoziții prin care să se acorde reclamantei măsuri reparatorii prin

echivalent.

Așa fiind, critica

formulată de pârâtă privind greșita restituire în natură a terenului mai sus

arătat se dovedește a fi străină de conținutul hotărârilor instanțelor de fond.

Apoi, este de

observat că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001, imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu

au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au

fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale, sau, în cazul în care

construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au

executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se

restituie în natură cu construcțiile rămase.

Prin dispozițiile

legale menționate nu se instituie nicio interdicție legală privind restituirea

unor terenuri expropriate și pentru care scopul exproprierii nu a fost atins,

justificat de faptul că acestea ar putea fi afectate de anumite servituti

legale în considerarea afectațiunii speciale a terenurilor învecinate, pe care

ar fi edificate obiective de interes public ca, de exemplu, servitutile

prevăzute de Legea nr. 13/2007 a energiei electrice.

În acest context al

analizei, este de menționat că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr.

13/2007 prevăd care sunt drepturile titularilor autorizațiilor de înființare și

de licențe pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de

funcționare a capacității energetice, asupra terenurilor și bunurilor

proprietate publică sau privată, a altor persoane fizice ori juridice și asupra

activităților desfășurate de persoanele fizice sau juridice în vecinătatea

capacității energetice.

În speță, recurenta

invocă încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (4) din lege,

potrivit cărora „exercitarea drepturilor de

servitute asupra proprietăților statului și ale

unităților administrativ-teritoriale afectate de capacitățile

energetice se realizează cu titlu gratuit

pe toată durata existenței

acestora", cu trimitere însă la terenul care este ocupat de punctul termic

și care, în considerarea afectațiunii sale speciale, nu a fost restituit

reclamantei rămânând în proprietatea publică și având regimul juridic instituit

prin dispozițiile legale mai sus arătate.

Așa fiind, și această

critică de nelegalitate, care nu se fundamentează pe situația de fapt reținută

de instanțele de fond se dovedește a fi nefondată.

Referitor la

suprafața de 263,82 mp teren, ocupată cu două construcții particulare, care a

fost restituită în natură reclamantei prin hotărârile instanțelor de fond, este

de observat că a rămas și după exproprierea intervenită în anul 1976 în posesia

reclamant continuu de aceasta, situație de fapt care nu a constituit un

impediment pentru edificarea și exploatarea în imediata vecinătate a unui punct

termic.

Referitor la terenul

menționat este de observat și faptul că la judecata în fond nu s-a probat că ar

afectat de traseul unor cabluri de joasă și medie tensiune ori cu rețele de

apă, canalizare, termoficare și gaze, anume că s-ar încadra în categoria

terenurilor care ar fi inalienabile, în sensul art. 11 alin. (1) din Legea nr.

213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, astfel cu

a invocat pârâta prin recurs.

Așa fiind, cum

instanțele de fond au interpretat corect actul dedus judecății iar hotărâri au

fost pronunțate cu aplicare corectă a legii la situația de fapt evidențiată

prin probatoriul administrat, Înalta Curte urmează a constata că recursul

declarat de pârâtă, în raport cu limitele învestirii, se dovedește a fi nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu

Severin împotriva deciziei nr. 297 din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2009.