ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 963/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 149 din 6

februarie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea formulată de S.S. împotriva pârâtului Ministerul Justiției, Comisia

pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, având ca

obiect anularea Deciziei nr. 168 din 25 octombrie 2007 emisă de Comisie.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond, examinând înscrisurile prezentate, a reținut că reclamantul

nu a făcut dovada încadrării sale în niciuna dintre situațiile reglementate de

dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a

declarat recurs în termen legal, fără a-l motiva în drept.

Recurentul susține că instanța de fond a

ignorat conținutul „sentinței penale emise de către Tribunalul Suprem” care

probează nevinovăția sa, precum și persecuția politică la care a fost supus,

fiind eliberat din funcția de primar al comunei Sicula și trimis la muncă

necalificată, cu o retribuție diminuată.

Prin întâmpinarea formulată, Ministerul

Justiției, în calitate de reprezentant al Comisiei pentru constatarea calității

de luptător în rezistența anticomunistă, a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

În motivare, intimatul a arătat că

sentința penală nr. 531/1972 a Judecătoriei Ineu, invocată de recurent, nu

relevă niciun element care să justifice acordarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

Examinând sentința recurată prin prisma

criticii formulate de recurent, a apărării cuprinse în întâmpinare, precum și

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Recurentul-reclamant a dedus controlului

de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 168

din 25 octombrie 2007 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă prin care i s-a respins cererea de constatare a

calității de luptător în rezistența anticomunistă, cu motivarea că nu se

încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr.

214/1999.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G.

nr. 214/1999 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 568/2001, cu

modificările și completările ulterioare:

„(1) Prin prezenta

ordonanță de urgență se recunoaște calitatea de luptător în rezistența

anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive

politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în

perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989.

(2) Se

recunoaște calitatea de luptător anticomunist și persoanelor din rezistența

armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare

prin forță a regimului comunist în perioada 6 martie 1945-august 1964”.

În textele imediat următoare, art. 2 și art.

3, legiuitorul a explicitat sintagmele „infracțiuni săvârșite in motive politice”,

respectiv „măsuri administrative abuzive”.

Nici în etapa administrativă a prezentei

cauze și nici ulterior recurentul-reclamant nu a indicat care este ipoteza

legală la care se raportează, susținând că a fost condamnat penal în mod

nelegal din motive politice, că a fost privat de libertate și că a fost

eliberat din funcția de primar al comunei Sicula din cauza opiniilor sale

ostile regimului comunist.

Probele administrate la prima instanță nu

au confirmat susținerile recurentului, ci, dimpotrivă, au demonstrat justețea

deciziei administrative examinate.

Astfel, sentința penală de care se

prevalează recurentul este sentința penală nr. 531 din 25 octombrie 1972

pronunțată de Judecătoria Ineu, definitivă prin nerecurare, prin care a fost

condamnat pentru neglijență în serviciu la 2000 lei amendă, constatându-se

totodată că pedeapsa amenzii este grațiată în întregime.

În considerentele acestei hotărâri judecătorești

s-a reținut că inculpatul S.S. în calitate de primar al Comunei Sicula a

aprobat unor persoane fizice cumpărarea unei cantități de cherestea la un preț

mai mic decât cel legal, „cauzând avutului obștesc un prejudiciu de 1187, 13

lei”.

Înalta Curte observă că recurentul nu a

prezentat niciun element care să contureze „motivul politic” ce l-ar fi

determinat să săvârșească această infracțiune. În plus, recurentul nu s-a aflat

în niciuna dintre situațiile enumerate la art. 3, ca fiind „măsuri luate de

organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a

săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1)”, cum s-a

arătat, pedeapsa aplicată fiind amenda, și aceea grațiată.

Nici celelalte înscrisuri administrate în

cauză nu converg către justificarea calității de luptător în rezistența

anticomunistă.

În acest sens, Înalta Curte reține că din

fișa personală a recurentului, întocmită de Oficiul personal-învățământ al

Consiliului Popular al Județului Bihor la data de 24 mai 1980, rezultă că după

eliberarea din funcția de primar, ca urmare a infracțiunii săvârșite, a fost

repus în drepturi, „reprimindu-și carnetul de partid” și chiar „a fost numit

șeful secției panificație în orașul Ineu până la 14 februarie 1974, când a fost

numit secretar al Biroului executiv al Consiliului popular al comunei Zarand,

unde muncește și în prezent”.

Pentru aceste considerente, constatând că

nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinței pronunțate de Curtea

de apel, Înalta Curte va respinge recursul de față în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

S.S. împotriva sentinței civile nr. 149 din 6 februarie 2009 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

februarie 2009.