ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 145/F/CA/2008

pronunțată la data de 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Comisia pentru Constatarea Calității

de Luptător în Rezistența Anticomunistă București, având ca obiect constatarea

calității sale de luptător în rezistența anticomunistă și obligarea pârâtei la

plata sumei de 100 miliarde lei daune morale.

Pentru a pronunța această sentință prima

instanță a reținut că reclamantul prin plângerea formulată a contestat de fapt

decizia de respingere a cererii de acordare a calității de luptător în rezistența

anticomunistă, plângerea fiind depusă la Ministerul Justiției, Comisia pentru

constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, în susținerea

căreia a arătat că a fost persecutat politic, fiind arestat, condamnat și

internat, apreciind astfel că se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999.

Comisia, reține instanța de fond, a

constatat în mod corect că cererea depusă de reclamant nu se încadrează în

prevederile art. 2 din Legea nr. 173/2006, publicată în M.Of. nr. 438 din 22

mai 2006, care a modificat și completat O.U.G. nr. 214/1999, text de lege care

prevede un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare pentru ca persoanele

condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive să depună cereri

pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Cum reclamantul a depus cererea cu

depășirea acestui termen, respectiv la data de 4 septembrie 2007, în mod just

i-a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, cererea nefiind astfel analizată

pe fondul său.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul D.I. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, în mod greșit i-a fost

respinsă cererea ca tardiv formulată și nu a fost judecată pe fondul său, el încadrându-se

în dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, deoarece împreună cu familia sa a suferit

pentru activitatea sa anticomunistă, fiind internat la psihiatrie și suferind

condamnări, toate cu caracter politic, de-a lungul timpului fiind persecutat

politic.

De fapt, recurentul-reclamant, prin așa

zisele motive de recurs, reiterează motivele contestației depusă la instanța de

fond.

Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Comisia pentru Constatarea Calității de

Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției

(actualmente Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești) prin Decizia nr.

871/2007 a respins cererea recurentului-reclamant, de constatare a calității de

luptător în rezistența anticomunistă, reținând că a fost tardiv introdusă,

nefiind respectat termenul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 173/2006, publicată

în M.Of. nr. 438 din 22 mai 2006 care a modificat și completat O.U.G. nr.

214/1999.

Așa cum corect reține și instanța de fond,

textul de lege sus-citat, stabilește un termen de 6 luni de la data intrării în

vigoare a legii pentru depunerea cererilor de constatare a calității de

luptător în rezistența anticomunistă, termen pe care recurentul-contestator nu

l-a respectat, acesta depunând cererea la 4 septembrie 2007, depășind astfel cu

mult termenul de 6 luni (termenul limită fiind 27 noiembrie 2006).

Recurentul-reclamant susține că, nu din

vina sa nu a depus cererea în termen, ci datorită instituțiilor statului care

în ceea ce îl privește nu au efectuat investigațiile necesare.

Or, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4)

din Legea nr. 173/2006 de modificare și completare a O.U.G. nr. 214/1999,

Ministerul Justiției a încheiat protocoale cu diverse instituții ale statului

pentru a obține documente, date sau informații în cazul în care cererile depuse

de solicitanți nu erau însoțite de acte doveditoare și deci recurentul nu avea

decât obligația de a depune la Comisie o simplă cerere pentru constatarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă, comisia urmând a face

verificările necesare.

Argumentele aduse de recurentul-reclamant

prin care motivează depunerea cu întârziere a cererii nu sunt de natură a

justifica repunerea sa în termenul prevăzut de lege, acela de 6 luni, așa încât

instanța de fond reținând că, decizia comisiei este una legală, a pronunțat o

soluție legală și temeinică ce urmează a fi menținută de instanța de control

judiciar.

Recursul formulat de reclamant este

așadar nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.I.,

împotriva sentinței civile nr. 145/F/CA/2008 din 22 septembrie 2008 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

martie 2009.