ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 145/F/CA/2008 pronunțată la data de 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă București, având ca obiect constatarea calității sale de luptător în rezistența anticomunistă și obligarea pârâtei la plata sumei de 100 miliarde lei daune morale.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul prin plângerea formulată a contestat de fapt decizia de respingere a cererii de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, plângerea fiind depusă la Ministerul Justiției, Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, în susținerea căreia a arătat că a fost persecutat politic, fiind arestat, condamnat și internat, apreciind astfel că se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 214/1999. Comisia, reține instanța de fond, a constatat în mod corect că cererea depusă de reclamant nu se încadrează în prevederile art. 2 din Legea nr. 173/2006, publicată în M.Of. nr. 438 din 22 mai 2006, care a modificat și completat O.U.G.

nr. 214/1999, text de lege care prevede un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare pentru ca persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive să depună cereri pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă. Cum reclamantul a depus cererea cu depășirea acestui termen, respectiv la data de 4 septembrie 2007, în mod just i-a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, cererea nefiind astfel analizată pe fondul său. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul D.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, în mod greșit i-a fost respinsă cererea ca tardiv formulată și nu a fost judecată pe fondul său, el încadrându-se în dispozițiile O.U.G.

nr. 214/1999, deoarece împreună cu familia sa a suferit pentru activitatea sa anticomunistă, fiind internat la psihiatrie și suferind condamnări, toate cu caracter politic, de-a lungul timpului fiind persecutat politic. De fapt, recurentul-reclamant, prin așa zisele motive de recurs, reiterează motivele contestației depusă la instanța de fond. Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției (actualmente Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești) prin Decizia nr. 871/2007 a respins cererea recurentului-reclamant, de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, reținând că a fost tardiv introdusă, nefiind respectat termenul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 173/2006, publicată în M.Of. nr. 438 din 22 mai 2006 care a modificat și completat O.U.G. nr. 214/1999.

Așa cum corect reține și instanța de fond, textul de lege sus-citat, stabilește un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii pentru depunerea cererilor de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, termen pe care recurentul-contestator nu l-a respectat, acesta depunând cererea la 4 septembrie 2007, depășind astfel cu mult termenul de 6 luni (termenul limită fiind 27 noiembrie 2006). Recurentul-reclamant susține că, nu din vina sa nu a depus cererea în termen, ci datorită instituțiilor statului care în ceea ce îl privește nu au efectuat investigațiile necesare. Or, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 173/2006 de modificare și completare a O.U.G.

nr. 214/1999, Ministerul Justiției a încheiat protocoale cu diverse instituții ale statului pentru a obține documente, date sau informații în cazul în care cererile depuse de solicitanți nu erau însoțite de acte doveditoare și deci recurentul nu avea decât obligația de a depune la Comisie o simplă cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, comisia urmând a face verificările necesare. Argumentele aduse de recurentul-reclamant prin care motivează depunerea cu întârziere a cererii nu sunt de natură a justifica repunerea sa în termenul prevăzut de lege, acela de 6 luni, așa încât instanța de fond reținând că, decizia comisiei este una legală, a pronunțat o soluție legală și temeinică ce urmează a fi menținută de instanța de control judiciar.

Recursul formulat de reclamant este așadar nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.I., împotriva sentinței civile nr. 145/F/CA/2008 din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.