ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 263/2007

Asupra recursului de față: Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 5113/2005, reclamanta SC R.I.C. SRL a chemat în judecată pe pârâții C.D. și SC M. SRL Ionești, județul Vâlcea, solicitând instanței de judecată să dispună obligarea acestora la emiterea lunară a facturii fiscale de 1262 dolari S.U.A., în vederea executării deciziei civile nr. 1055/ R/C din 15 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești îndreptată prin încheierea din 19 decembrie 2003, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 576 din 14 decembrie 2005, Tribunalul Prahova respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.D. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC R.I.C.

SRL și constată că pârâta a emis facturi fiscale de stornare pentru sumele de 60516 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare chirie achitată în plus pe perioada 1 noiembrie 1996 – 1 septembrie 2003 și de 5166 dolari S.U.A., reprezentând chirie lunară facturată peste nivelul chiriei lunare stabilit de instanță în perioada 1 septembrie 2003 – 31 martie 2004. Obligă pârâta să emită facturi fiscale privind chiria lunară pentru echivalentul în lei al sumei de 1262 dolari S.U.A./lună, începând cu luna aprilie 2004 și până la data pronunțării hotărârii și în continuare, facturi lunare cu titlu de chirie de 1262 dolari S.U.A. /lună până la epuizarea sumei de 60516 dolari S.U.A. Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere privind plata daunelor cominatorii de 1 mil.lei/zi de întârziere și respinge acest capăt ca inadmisibil.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 18.722,51 lei RON. Admite cererea reconvenționlă în parte, în sensul că obligă reclamanta să emită facturi fiscale pentru lucrările de construcții de 600 dolari S.U.A./lunar până la stingerea sumei de 15659 dolari S.U.A., constatând recuperată suma de 18.600 dolari S.U.A. până la data de 31 iulie 2005, potrivit raportului de expertiză B.V. Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată de 1800 lei RON. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 1055/ P din 15 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, îndreptată prin încheierea din 19 decembrie 2003 s-a constatat că reclamanta SC R.I.C. SRL Râmnicu Vâlcea a achitat pârâtei SC M. SRL Ionești-Vâlcea, în plus, suma de 60.516 dolari S.U.A.

cu titlu de chirie, sumă ce se va raporta în contul chiriei viitoare până la epuizarea sumei, prin emiterea de către pârâtă a facturilor fiscale de câte 1262 dolari S.U.A. lunar. Pârâta a emis facturi fiscale pentru suma de 2000 dolari S.U.A./lună și prin neconformarea deciziei Curții de Apel Pitești ar împiedica reclamanta să obțină restituirea TVA-ului. Din adresa D.G.F.P. a județului Vâlcea nr. 23525 din 21 octombrie 2004 rezultă că reclamanta SC R.I.C. SRL a reținut din chiria lunară facturată de SC M. SRL echivalentul sumei de 600 dolari S.U.A./lună, adică suma de 358.188.000 lei, potrivit sentinței nr. 714/ C din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești. Aceste sume reprezintă contravaloarea lucrărilor de modernizare efectuate la spațiul închiriat și pentru aceste sume încasate, reclamanta avea obligația de a întocmi și emite facturi fiscale, conform prevederilor art. 68 alin. (5) din H.G.

nr. 598/2002.

S-a mai reținut că pârâta avea obligația de a emite facturi fiscale pentru stornarea sumei de 60516 dolari S.U.A., reprezentând chirii constatate de instanță ca fiind achitate în plus în perioada 1 noiembrie 1996 – 1 septembrie 2003 și facturarea chiriei lunare aferente spațiului închiriat la nivelul de 1262 dolari S.U.A./lună, începând cu luna septembrie 2003. Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la emiterea facturii fiscale de stornare pentru suma de 60516 dolari S.U.A., în echivalent lei, reprezentând contravaloare chirie lunară achitată în plus în perioada 1 noiembrie 1996 – 1 septembrie 2003, a facturii fiscale de stornare pentru suma de 5166 dolari S.U.A., în echivalent lei, reprezentând contravaloare chirie lunară facturată peste nivelul chiriei lunare stabilite de instanță, în perioada aferentă lunii aprilie 2004 inclusiv și până la data luării în pronunțare a hotărârii și în continuare, a facturii lunare cu titlu de chirie la valoarea de 1262 dolari S.U.A./lună, echivalent în lei, până la epuizarea sumei de 60516 dolari S.U.A.

Pe cale de cerere reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la emiterea facturii fiscale pentru lucrările de construcții la echivalentul în lei a sumei de 600 dolari S.U.A. lunar până la stingerea sumei de 34.169 dolari S.U.A. (reprezentând 1.073.585.000 lei). Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că pârâta SC M. SRL avea obligația legală să procedeze la corectarea operațiunilor patrimoniale care reflectau drepturi și obligații aferente perioadei 1 noiembrie 1996 – 1 septembrie 2003. În concordanță cu prevederile art. 12 din Legea nr. 571/2003 și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 aprobate prin H.G.

nr. 44/2004 corectarea informațiilor înscrise în facturile fiscale se face prin emiterea de noi facturi fiscale care trebuie să cuprindă, pe de o parte valorile inițiale cu semnul minus, iar pe de altă parte, informațiile și valorile corecte, documente ce trebuiau a fi înregistrate în evidența contabilă și în jurnalul de vânzări. În perioada 1 septembrie 2003 – 31 martie 2004, pârâta a emis și transmis reclamantei facturi reprezentând echivalentul în lei a sumei de 2000 DOLARI S.U.A./lună și nu de 1262 DOLARI S.U.A./lună. În perioada 1 septembrie 2003 – 31 iulie 2005 pârâta avea obligația să emită facturi fiscale în contul chiriei în sumă de 29.026 dolari S.U.A., sumă ce a fost compensată prin efectul legii din sumele plătite în plus în contul chiriei stabilită de instanță (1262 dolari S.U.A./lună x 23 luni).

La data de 31 iulie 2005, din totalul sumei plătite în plus de reclamantă de 60516 dolari S.U.A. s-a compensat prin efectul legii suma de 29.026 dolari S.U.A., chirie datorată pe perioada 1 septembrie 2003 – 31 iulie 2005, astfel reclamanta înregistrează raportarea sumei de 31.490 dolari S.U.A. (60516 dolari S.U.A. – 29.026 dolari S.U.A.), plătită în plus, în contul chiriei viitoare. Ținând seama de sumele de 600 dolari S.U.A. deduse în mod eșalonat din cuantumul chiriei pentru recuperarea investițiilor (care în perioada 1 ianuarie 2003 – 28 iulie 2005 se ridica la suma de 18.600 dolari S.U.A.) s-a constatat că la 28 iulie 2005 achitase în plus în contul chiriei viitoare suma de 50.090 dolari S.U.A.

Potrivit sentinței civile nr. 714/ C din 15 mai 2002 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 1235/ a/C din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești s-a dispus recuperarea de către reclamantă a sumei de 34.169 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare lucrări investiții și modernizarea spațiului închiriat prin deducerea eșalonată din cuantumul chiriei a sumei de 600 dolari S.U.A./lună, începând cu data de 19 decembrie 2002. Începând cu luna ianuarie 2003, reclamanta a reținut din totalul chiriei suma de 600 dolari S.U.A./lună, întocmind facturi în lei în sumă totală de 18.852.000 lei inclusiv TVA. Din suma de 34169 dolari S.U.A. reclamanta a recuperat la data de 28 iulie 2005 suma de 18.600 dolari S.U.A.

(600 dolari S.U.A. x 31 luni), rămânând de recuperat diferența de 15.569 dolari S.U.A. Reclamanta are achitată chiria aferentă spațiului până în luna inuarie 2002, inclusiv, la această dată rămânând o diferență de 35 dolari S.U.A. plătită în plus care va compensa o parte din chiria datorată pentru luna decembrie 2009. Pentru facturile emise de reclamantă pentru avansurile aferente lucrărilor de investiții prin modernizarea spațiului s-au respectat prevederile legale privind completarea documentelor cu regim special privind operațiuni care se desfășoară în sfera plătitorilor de TVA. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.D., instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului, respingând ca neîntemeiată excepția invocată.

Referitor la capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, instanța admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere, deoarece potrivit dispozițiilor art. 580 2 C. proc. civ., pentru executarea obligațiilor de a face s-a prevăzut o altă procedură, autorizarea creditorului la îndeplinirea obligației, pe cheltuiala debitorului, amenda civilă aplicată în favoarea statului și daunele-interese acordate pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului. Cu privire la cererea reconvențională, tribunalul, reținând concluziile raportului de expertiză contabilă, constată că aceasta este întemeiată în parte, în sensul că obligă reclamanta să emită facturi fiscale pentru lucrările de construcții de 600 dolari S.U.A./lună până la stingerea sumei de 15.569 dolari S.U.A., constatând recuperată suma de 18.600 dolari S.U.A.

până la data de 31 iulie 2005. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 91 din 3 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții SC M. SRL Ionești și C.D. împotriva sentinței nr. 576 din 14 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictor cu intimata-reclamantă SC R.I.C. SRL Râmnicu Vâlcea și a obligat apelanții la 2771,03 RON cheltuieli de judecată în apel, către intimată, reținând că Tribunalul a soluționat corect atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, cât și fondul cauzei.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a precizat că la data de 31 iulie 2005 din totalul chiriei plătită în plus de reclamantă, de 60.516 dolari S.U.A., s-a compensat, prin efectul legii, suma de 29.026 dolari S.U.A., chirie datorată pe perioada 1 septembrie 2003 – 31 iulie 2005, astfel că la data întocmirii raportului, reclamanta înregistra raportarea sumei de 31.490 dolari S.U.A., plătită în plus în contul chiriei viitoare. De asemenea, la chiria plătită în plus de reclamantă, de 60.516 dolari S.U.A. se adaugă sumele lunare de 600 dolari S.U.A. deduse în mod eșalonat din cuantumul chiriei, pentru recuperarea investițiilor efectuate care în perioada 1 ianuarie 2003 – 28 iulie 2005 se ridică la suma de 18.600 dolari S.U.A., expertul constată că, la data de 28 iulie 2005, reclamanta avea vărsat în contul chiriei viitoare, suma de 50.090 dolari S.U.A., sumă stabilită după compensarea chiriei datorate.

În temeiul 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pârâta SC M. SRL Ionești a declarat recurs. Criticile formulate se referă la motivarea contradictorie și străină de problematica dedusă jurisdicției de apel și greșita aplicare a legii respectiv a prevederilor art. 274 C. proc. civ., cu consecințe asupra modului de rezolvare a cererii intimatei-reclamante de obligare la cheltuieli de judecată. Instanța a evocat în parte aspecte necontestate dar străine de natura pricinii precum și elemente vădit contradictorii, astfel că reclamanta nu e parte căzută în pretenții, având dreptul de a obține obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată dovedite, precizând că și reclamanta a fost obligată la cheltuieli de judecată.

De asemenea, tribunalul a respins greșit apărarea apelantei de a se interveni jurisdicțional asupra dimensionării cheltuielilor de judecată făcute în susținerea procesului de către partea adversă în ceea ce privește onorariile avocaților angajați sub cuvânt că art. 274 alin. (2) C. proc. civ., ar interzice expres intervenția judecătorului asupra acestui aspect. Recursul este nefondat. Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, în cauză nefiind întrunite situațiile prevăzute de dispozițiile invocate.

Motivarea hotărârii este clară, precisă, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv; între considerente și dispozitiv nu există elemente contradictorii și hotărârea nu cuprinde considerente străine de pricină. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe textele de lege incidente cauzei, respectiv dispozițiile art. 274 C. proc. civ., astfel că acesta nu poate fi primit. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M. SRL Ionești, împotriva deciziei nr. 91 din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și va obliga recurenta, în temeiul art. 274 C. proc.

civ., la plata sumei de 2500,00 lei cheltuieli de judecată către intimata SC R.I.C. SRL Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SRL Ionești, împotriva deciziei nr. 91 din 3 aprilie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 2500,00 lei cheltuieli de judecată către intimata SC R.I.C. SRL Râmnicu Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 19 ianuarie 2007.