ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1465/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1465/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 82/116/2007
la Tribunalul Călărași reclamanții L.M. și L.L. au chemat în judecată pârâții B.
SA, Agenția Ialomița, prin lichidator judiciar A.R.A. SA, sucursala Ialomița,
și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași solicitând ca
prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea absolută a SC
E.S. SRL având ca date de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului de pe
lângă Tribunalul Călărași, numărul de înmatriculare J 51/623/1993, sediul în
municipiul Călărași, și administratori speciali pe cei doi reclamanți
- să se constate nulitatea absolută a
cererii introductive emisă sub nr. 2511 din 8 ianuarie 2003 prin care
creditoarea B. SA, Agenția Ialomița, prin lichidatorul judiciar a solicitat la
Tribunalul Călărași în dosarul nr. 5/F/2003 deschiderea procedurii prevăzute de
Legea nr. 64/1995 împotriva SC E.S. SRL,
- să se constate nulitatea absolută a
tuturor actelor îndeplinite în dosarul nr. 5/F/2003 al Tribunalului Călărași
- să se constate că nulitățile absolute
menționate anterior au fost invocate în repetate rânduri și în dosarul nr. 5/F/2003
al Tribunalului Călărași, fără a fi soluționate.
Prin sentința comercială nr. 550 din 7
martie 2007 Tribunalul Călărași, secția civilă, a respins acțiunea formulată de
reclamanții L.M. și L.L. în contradictoriu cu pârâții S.C. B. SA, Agenția Ialomița,
prin lichidatori R.I.S. SRL și SC P.W.B.R.S.I. București, SC A.R.A. SA, sucursala
Ialomița, și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut
că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a SC E.S. SRL, ai
căror asociați au fost, pentru motivul că aceasta nu are sediul la adresa din
Călărași, din moment ce potrivit certificatului nr. 23736 din 6 iunie 2005
efectuat de Primăria Municipiului Călărași nu a existat niciodată blocul C3.
De asemenea, alt motiv al cererii
reclamanților se referă la faptul că la numărul de înmatriculare J 51/623/1993
indicat pentru SC E.S. SRL în cererea introductivă emisă sub nr. 2511 din 8
ianuarie 2003 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași
se află înmatriculată, în realitate, o altă societate comercială, SC C.L. SRL cu
un alt asociat decât cei doi reclamanți. În raport cu numărul de înmatriculare
reclamanții au solicitat și constatarea nulității absolute a tuturor actelor
îndeplinite în dosarul de faliment nr. 5/F/2003, care privesc o altă societate
decât SC E.S. SRL.
Faptul că sediul SC E.S. SRL nu este
corect menționat în actele constitutive nu constituie un motiv de nulitate
prevăzut ca atare de art. 56 din Legea nr. 31/1990. Menționarea în Registrul
Comerțului a blocului C3 în adresa sediului SC E.S. SRL s-a făcut chiar la
indicația asociaților acesteia, reclamanții în cauză, prin actul adițional
autentificat sub nr. 478 din 25 martie 1997 de care a luat act Judecătoria
Călărași prin sentința pronunțată în dosarul nr. 261/S/1997 și la data
încheierii actului adițional reclamanții nu au solicitat anularea actului sau
îndreptarea erorii privind dispozitivul hotărârii menționate, deși aveau legal
această posibilitate. Din contractul de societate și statutul SC E.S. SRL
rezultă că reclamanții au fost aceia care în calitate de asociați au indicat în
modul arătat adresa sediului societății, aceasta constituind în același timp,
la momentul respectiv și adresa domiciliului lor. Copia adresei nr. 23736 din 6
iunie 2005 emisă de Primăria Municipiului Călărași referitoare la inexistența
blocului C3 nu are relevanță și nici forță probantă mai mare decât aceea a unui
act autentic.
Capetele de cerere privind constatarea
nulității absolute a cererii introductive și a celorlalte acte îndeplinite în
dosarul nr. 5/F/2003 sunt inadmisibile, ele putând fi formulate numai în acel
dosar. Ele au și fost invocate de altfel în respectivul dosar, iar
nepronunțarea judecătorului sindic asupra lor nu poate constitui motiv de
formulare și pe cale separată a cererilor respective.
Indicarea greșită a numărului de
înmatriculare în cererea introductivă nu este în măsură să conducă la anularea
acelei cereri sau a actelor subsecvente din dosarul respectiv întrucât
procedura a privit într-adevăr pe SC E.S. SRL, fiind dovedit că aceasta este
debitoarea creditorului titular al cererii introductive.
Împotriva acestei sentințe comerciale au
declarat apel reclamanții, în termen legal, și prin decizia comercială nr. 408
din 27 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a
respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul
Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași ca neîntemeiată,
a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimata S.C.
B. SA, Agenția Ialomița, prin lichidatorul judiciar, ca neîntemeiată, a respins
apelul declarat de apelanții L.L. și L.M. ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale
pasive invocată de Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași, că aceasta este
neîntemeiată având în vedere nu numai că la judecata în primă instanță
intimatul respectiv a figurat în calitate de parte și se impune în consecință
citarea acestuia cel puțin pentru opozabilitate și la judecata apelului, dar în
apel s-au formulat expres de către apelanți cereri împotriva acestui intimat și
indiferent de modul de soluționare a acestora, obiectul lor nu înlătură
calitatea de parte, pârât, în judecată a intimatului respectiv.
Referitor la excepția lipsei calității
procesuale active invocată de intimata B. SA, Agenția Ialomița, prin lichidator
judiciar instanța a reținut că cererea de chemare în judecată inițială a fost
formulată de către reclamanți persoane fizice în nume propriu, iar nu în numele
SC E.S. SRL, că orice persoană interesată poate invoca nulitatea absolută și în
această postură se justifică calitatea lor procesuală activă în formularea
apelului.
În legătură cu apelul propriu-zis
instanța a reținut în ceea ce privește capetele de cerere privind nulitatea
absolută a cererii introductive, precum și a celorlalte acte îndeplinite în
dosarul nr. 5/F/2003 că tribunalul nu s-a declarat necompetent în soluționarea
lor ci a reținut în mod expres că cererile în sensul arătat puteau fi formulate
doar în dosarul nr. 5/F/2003, fiind inadmisibilă formularea lor pe cale
separată.
Instanța de apel a reținut că tribunalul
nu a nesocotit și manifestat lipsă de rol activ față de certificatele nr. 8968
din 30 mai 2005 și nr. 23736 din 6 iunie 2005, că din formularea
considerentelor sentinței atacate nu rezultă că tribunalul s-ar fi aflat în
confuzie în legătură cu înmatricularea și adresa sediului SC E.S. SRL, și că
susținerea nulității absolute cu privire la aceleași aspecte s-a făcut de către
reclamanții –apelanți și în dosarul nr. 5/F/2003.
În ceea ce privește susținerea
apelanților în sensul că procedura în dosarul nr. 5/F/2003 ar fi lovită de
nulitate absolută deoarece hotărârea de deschidere a procedurii ar fi fost
înregistrată sub nr. 1567 din 19 martie 2003 din oficiu în Registrul Comerțului
este neîntemeiată, din moment ce SC E.S. SRL avându-i asociați pe reclamanți
este singura care a existat în mod real și a avut calitatea de debitoare în
procedura respectivă, nefiind vorba de o societate a cărei constituire să fi
fost lovită de nulitate absolută.
Referitor la cererile noi formulate în
apel instanța a reținut că nu este în măsură să analizeze aceste cereri față de
dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs reclamanții L.L. și L.M. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304
pct. 6, 7, 8, 9, 10 C. proc. civ. în temeiul cărora au solicitat admiterea
recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în tot a
apelului declarat de reclamanți, schimbarea sentinței comerciale nr. 550 din 7
martie 2007 a Tribunalului Călărași și rejudecând cauza pe fond să se admită în
tot acțiunea reclamanților și să se dispună:
- constatarea nulității absolute
(inexistenței în fapt) a SC E.S. SRL, cu pretinsul număr de înmatriculare J
51/623/1993 și sediul în blocul C3 din județul Călărași,
- constatarea nulității absolute a
cererii introductive emisă sub nr. 2511 din 8 ianuarie 2003 prin care
creditoarea B. SA, Agenția Ialomița, prin lichidatori judiciari a solicitat la
Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 5/F/2003 deschiderea procedurii prevăzute
de Legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei SC E.S. SRL,
- constatarea că la data de 24 iunie
1993 sub nr. 51/623/1993 s-a înmatriculat la Oficiul Registrului Comerțului de
pe lângă Tribunalul Călărași SC C.L. SRL și că pe strada B. nu a existat și nu
există blocul C3.
- constatarea nulității absolute a
tuturor actelor îndeplinite de judecătorul sindic în dosarul nr. 5/F/2003 al
Tribunalului Călărași
- constatarea că toate aceste nulități
absolute au fost invocate și în dosarul nr. 5/F/2003 al Tribunalului Călărași,
dar judecătorul sindic nu le-a soluționat încălcând dreptul la apărare, liberul
acces la justiție
- constatarea nulității absolute a
operațiunilor efectuate de Oficiul Registrului Comerțului cu privire la
deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, la
dizolvarea, lichidarea și radierea SC E.S. SRL
În dezvoltarea în fapt a recursului
s-a susținut în esență că sediul indicat în actul adițional autentificat de
notarul public C.M.D. prin încheierea nr. 478 din 25 martie 1997 este fals așa
cum rezultă din adresele nr. 23736/2005 și 11766/2006 ale Primăriei
Municipiului Călărași; că din conținutul acestor adrese se constată că în
Municipiul Călărași nu a existat și nici nu există un bloc C3 situat pe strada
B., că în mod nelegal Judecătoria Călărași a validat acest act adițional prin
sentința civilă pe care a pronunțat-o în dosarul nr. 261/S/1997, aplicând
mențiunea că este definitivă; că s-a emis un nou certificat de înmatriculare
pentru un sediu fals (inexistent în fapt), Călărași; că la data de 15 august
2002 R.I.S. SRL și SC P.B.R.S. I., lichidatori ai B. SA, Agenția Ialomița, au vândut
silit fără încuviințarea instanțelor de judecată și cu încălcarea legii
imobilul din comuna Roseți, județul Călărași proprietatea SC E.S. SRL, actul de
adjudecare din 15 august 2002 întocmit în dosarul nr. 25/69/2001 de executorul
bancar fiind lovit de nulitate absolută, că în procedura de executare silită au
fost pronunțate: încheierea din 5 decembrie 2001 a Judecătoriei Călărași,
decizia civilă nr. 81/A/2002 a Tribunalului Călărași, decizia nr. 940/2002 a
Curții de Apel București, decizia nr. 237/2001 a Curții de Apel București,
sentința civilă nr. 3347/1999 a Judecătoriei Călărași; că la data de 12 iunie
2002 aceiași lichidatori ai B. SA, Agenția Ialomița, au vândut silit, fără
încuviințarea instanțelor de judecată cu încălcarea prevederilor legale [art. 373
1
alin. (2) C. proc. civ.] imobilul din comuna Unirea, județul Călărași,
proprietatea SC E.S. SRL și în acest sens executorul bancar a întocmit în
dosarul de executare nr. 4259/2000 actul de adjudecare din 12 iunie 2002, lovit
de nulitate absolută și au fost pronunțate: încheierea din 21 noiembrie 2000 de
Judecătoria Călărași, decizia civilă nr. 515/A/2001 a Tribunalului Călărași,
decizia civilă nr. 440 din 22 martie 2002 a Curții de Apel București, că la
cererea lichidatorilor judiciari ai B. SA, Agenția Ialomița, biroul de
executori judecătorești în lipsa unui titlu executoriu au vândut silit un
apartament cu 2 camere, proprietatea celor două persoane fizice și un al doilea
apartament cu 4 camere; că și SC A.R.A. SA, sucursala Ialomița, a păgubit SC
E.S. SRL, pronunțându-se sentința civilă nr. 689/F/1999 a Tribunalului Ialomița,
decizia nr. 822/2000 pronunțată de Curtea de Apel București, decizia civilă nr.
6210/2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială; că la
data de 27 mai 2005 prin sentința comercială nr. 386 pronunțată în dosarul nr. 5/F/2003
Tribunalul Călărași a dispus intrarea în faliment a SC E.S. SRL; că la 31
martie 2006 prin sentința nr. 326 Tribunalul Călărași a dispus închiderea
falimentului SC E.S. SRL, dizolvarea și radierea de la Registrul Comerțului; că
nici una dintre hotărârile pronunțate în dosarul nr. 5/F/2003 al Tribunalului
Călărași nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României și că Oficiul
Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași nu le-a comunicat nici o
încheiere a judecătorului delegat prin care s-a dispus efectuarea unei mențiuni
în registrul comerțului împotriva SC E.S. SRL; că în mod nelegal nu au fost
luate în discuție cererile formulate în apel.
Recurenții-reclamanți au anexat
înscrisurile menționate în cuprinsul motivelor de recurs.
Intimata B. SA, Agenția Ialomița, prin
lichidatori judiciari a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului
ca nefondat.
La data de 8 aprilie 2004
recurenții-reclamanți au depus note scrise, extrase din Legea nr. 26/1990,
Legea nr. 12/1998, chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru și
timbrul judiciar.
Înalta Curte analizând actele și
lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererea de recurs
constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru
următoarele considerente.
Motivul de casare prevăzut de art. 304
pct. 6 C. proc. civ. nu este aplicabil hotărârilor instanțelor de apel prin
care se păstrează în întregime soluția atacată prin respingerea apelului,
întrucât în această situație instanța neschimbând soluția nu rejudecă cererea
de chemare în judecată pentru a acorda mai mult sau mai puțin decât s-a cerut
sau a nu se pronunța asupra vreunuia din capetele de cerere.
Instanța de apel s-a pronunțat în
limitele cererii cu care a fost învestită.
Referitor la cererile
reclamanților-apelanți formulate în apel astfel: disjungerea capetelor de
cerere privind constatarea nulității absolute a cererii introductive și a
celorlalte acte îndeplinite în dosarul nr. 5/F/2003 și trimiterea lor spre
rejudecare în acel dosar la Tribunalul Călărași; constatarea încălcării în
dosarul nr. 5/F/2003 a dreptului reclamanților la apărare, a accesului liber în
justiție și a dreptului la un proces echitabil; constatarea nulității absolute
a înmatriculării SC E.S. SRL cu datele de înmatriculare menționate anterior;
obligarea Oficiului Național al Registrului Comerțului la restabilirea în
Registrul Comerțului a situației anterioare înregistrării nr. 1567 din 19
martie 2003, instanța de apel a apreciat corect că aceste cereri apar ca
nelegale în raport de dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot
fi analizate pentru prima dată în fața instanței de apel.
În cauză nu se constată existența
cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzute de art. 304
pct. 7 C. proc. civ. hotărârea instanței de apel cuprinzând în considerente
motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, oferind
posibilitatea verificării legalității și temeiniciei ei.
Instanța de apel s-a referit la probele
dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței și
utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile
art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivul de recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu a fost argumentat în dezvoltarea
în fapt a recursului pentru a face posibil controlul judiciar, încât se va
respinge.
Nu sunt fondate nici criticile întemeiate
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 56 din Legea
nr. 31/1990 nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului
poate fi declarată de tribunal numai atunci dacă: a) lipsește actul constitutiv
sau nu a fost încheiat în formă autentică în situațiile prevăzute la art. 5
alin. (6); b) toți fondatorii au fost, potrivit legii incapabili la data
constituirii societății; c) obiectul de activitate al societății este ilicite
sau contrar ordinii publice; d) lipsește încheierea judecătorului delegat de
înmatriculare a societății; e) lipsește autorizarea legală administrativă de
constituire a societății; f) actul constitutiv nu prevede denumirea societății,
obiectul său de activitate, aportul asociaților sau capitalul social subscris;
g) s-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul social minim, subscris
și vărsat; h) nu s-a respectat numărul minim de asociați, prevăzut de lege.
Cu privire la capătul de cerere privind
constatarea nulității societății comerciale E.S. SRL se apreciază că nu este
întemeiat întrucât motivele invocate de reclamanți nu pot fi încadrate în
motivele de nulitate prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990.
Ca atare indicarea greșită a sediului
societății nu constituie motiv de nulitate al acesteia, asociații având posibilitatea
legală de a cere Oficiului Registrului Comerțului îndreptarea erorii materiale
în discuție.
Referitor la capetele de cerere privind
constatarea nulității absolute a cererii introductive nr. 2511 din8 ianuarie
2003 formulată de creditoarea B. SA, Agenția Ialomița prin lichidatori, ce
formează obiectul dosarului nr. 5/F/2003 al Tribunalului Călărași, precum și
constatarea nulității absolute a tuturor actelor îndeplinite în acest dosar în
mod corect instanța de apel a reținut că cererile în sensul arătat puteau fi
formulate doar în dosarul nr. 5/F/2003, fiind inadmisibilă formularea lor pe
cale separată.
De altfel, instanțele în mod întemeiat au
reținut că indicarea în mod greșit în cererea pentru declanșarea procedurii prevăzute
de Legea nr. 64/1995 de către creditoarea B. SA, Agenția Ialomița, a numărului
de înmatriculare al debitoarei SC E.S. SRL nu este în măsură să conducă la
anularea cererii introductive și a celorlalte acte îndeplinite în dosarul nr. 5/F/2003
întrucât aceste acte privesc în calitate de debitor pe SC E.S. SRL, având
numărul real de înmatriculare J 51/628/1992 și care este SC E.S. SRL și nu SC
C.L. SRL, făcându-se dovada că SC E.S. SRL este debitor față de creditorii în
cauză.
Instanța de apel a apreciat corect că omisiunea
soluționării de către judecătorul sindic a acestor cereri era în măsură să
determine din partea reprezentanților societății demersurile procesuale
corespunzătoare în cadrul procedurii constituind obiectul dosarului nr. 5/F/2003,
iar nu formularea acțiunii în constatarea nulității absolute în mod separat,
chiar și după închiderea procedurii respective, astfel că nu se pune problema
încălcării dreptului la apărare, a liberului acces la justiție.
În recurs recurenții au formulat cereri
noi astfel: de constatare a nulității absolute a operațiunilor efectuate de
Oficiul Registrului Comerțului cu privire la deschiderea procedurii
reorganizării judiciare și a falimentului, dizolvarea, lichidarea și radierea SC
E.S. SRL; de constatare a nulității actelor săvârșite în procedura executării
silită pornite de creditoarele B. SA, prin lichidatori judiciari și SC A.R.A.
SA, sucursala Ialomița, însă acestea apar ca fiind nelegale în raport de art. 316
C. proc. civ. coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate
în recurs.
Motivul de recurs întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. a fost abrogat, încât hotărârea
recurată nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.
În consecință Înalta Curte în temeiul
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul declarat de
reclamanții L.M. și L.L. ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de reclamanții L.M. și L.L. împotriva deciziei nr. 408 din 27 septembrie 2007 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 aprilie 2008.