ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.05.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1930/2011

HOTĂRÂRE
18.05.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1930/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta S.I.F.T. SA a solicitat ca, pe

cale de hotărâre judecătorească, dată în contradictoriu cu

pârâta SC N.O. SA, să se dispună:

expert care să întocmească și să prezinte un raport, în

condițiile art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004, având ca obiectiv

constatarea măsurilor întreprinse de conducerea SC N.O. SA pentru

reîntregirea patrimoniului societății, ca urmare a cedării

fără plată a activelor din Eforie Nord: Vila P., Vila S., Vila Pc.,

Teren Vila Pc. ( 594 m

2

respectiv 750 m

2

), în

conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001;

fie înmânat instanței și comunicat părților;

să fie publicată în Buletinul CNVM

4.obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiul în

cauză.

Tribunalul

Constanța, secția comercială, a pronunțat Sentința

civilă nr. 152 COM din 22 ianuarie 2008, prin care a respins excepția

lipsei de interes invocată de pârâta SC N.O. SA, a admis cererea

formulată de reclamantă, a numit în calitate de expert pe doamna B.C.

care să întocmească și să prezinte un raport, în

condițiile art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004, cu următorul

obiectiv: constatarea măsurilor întreprinse de SC N.O. SA pentru

reîntregirea patrimoniului societății, ca urmare a cedării

fără plată a activelor din Eforie Nord: Vila P., Vila S, Vila Pc.

S-a dispus ca

raportul să fie depus la instanță și înmânat

părților, opinia expertului să fie publicată, pe cheltuiala

pârâtei, în Buletinul CNVM, s-a stabilit un onorariu de 1500 RON în sarcina

reclamantei, iar pârâta a fost obligată să plătească

reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1539 RON, reprezentând

taxă timbru și onorariu expert.

Prin Decizia

civilă nr. 105/COM din 12 iunie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, a respins apelul declarat de SC N.O. SA, a admis apelul

declarat de S.I.F.T. SA a desființat hotărârea atacată și a

trimis cauza pentru continuarea judecății.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 1204 din 8

aprilie 2009, a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta SC N.O. SA.

Prin Sentința

civilă nr. 3432 com din 1 iunie 2010, Tribunalul Constanța, secția

comercială, a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA a

constatat efectuat în cauză și înmânat părților raportul

întocmit de expert B.C., conform art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004.

Totodată, a dispus publicarea raportului, pe cheltuiala pârâtei, în

Buletinul CNVM.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut

că, potrivit art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, acționarii se

vor putea adresa instanței din raza teritorială unde își are

sediul societatea, în vederea numirii unui auditor financiar sau a unui expert

pentru reluarea procedurii de întocmire și de prezentare a unui raport

suplimentar celui reglement la alin. (1) al aceluiași articol, urmând ca

raportul să fie depus la instanță și comunicat

părților, iar opinia expertului să fie publicată în

Buletinul C.N.V.M.

Prin adresa nr. 6296

din 26 iulie 2002, reclamanta a solicitat Consiliului de Administrație

și Comisiei de cenzori a societății întocmirea unui raport

asupra aspectelor enunțate, aspecte ce nu au fost analizate în raportul

administratorilor. Pârâta a primit această solicitare, dar nu i-a dat

curs.

Față de

dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și

situația de fapt reținută, instanța a admis cererea

așa cum a fost formulată, fiind dovedit că societatea

reclamantă s-a adresat cu cerere de efectuare a unui raport suplimentar, că

respectiva cerere nu a fost primită și că raportul

administratorilor nu a avut ca obiective cele menționate în cererea de

față.

Prin Decizia

civilă nr. 134/COM din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrative

și fiscal, a respins ca nefondat apelul comercial formulat de apelanta pârâtă

SC N.O. SA împotriva sentinței mai sus menționate, având ca obiect suspendare

executare silită – încuviințare efectuare expertiză.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel a reținut în considerente:

În temeiul art. 720

8

primă instanță, care nefiind definitivă, este executorie,

urmare a faptului că litigiul astfel soluționat este unul comercial.

În ce privește

motivul de ordine publică invocat, respectiv incompatibilitatea

judecătorului, instanța de apel a considerat că acesta nu

există, ci dimpotrivă, judecătorul fondului s-a conformat

dispozițiilor instanței superioare, care a desființat

hotărârea atacată și a trimis cauza pentru continuarea

judecății.

În aceste

condiții nu suntem în fața unei incompatibilități, a unui

judecător necompetent, sentința pronunțată în cazul de

față fiind legală și temeinică.

La momentul

desființării Sentinței civile nr. 152 COM din 22 ianuarie 2008 a

Tribunalului Constanța, Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 105/COM

din 12 iunie 2008, în considerentele acestei decizii a reținut că în

mod corect instanța de fond a dispus numirea unui expert pentru întocmirea

raportului suplimentar cu obiectivele propuse de reclamantă, însă

procedura în fața instanței de judecată presupune nu numai

stabilirea obiectivelor și desemnarea expertului contabil, ci, impune

să se constate efectuat raportul de expertiză și apoi să

dispună comunicarea lui către părți și publicarea opiniei

expertului în buletinul CNVM.

Instanța de fond

s-a conformat dispozițiilor instanței superioare și în

hotărârea astfel pronunțată a constatat efectuat în cauză

și înmânat părților raportul contabil, precum și publicarea

lui, pe cheltuiala pârâtei, în Buletinul CNVM.

În cazul de

față regulile aplicabile sunt cele prevăzute de Titlul VIII

privind auditul financiar din Legea 297/2004, unde se prevede o procedură

specială pentru situația în care administratorii nu furnizează

auditorilor toate informațiile solicitate.

În aceste

condiții, regulile prevăzute de art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004

devin speciale față de cele generale aplicabile în materia

expertizei, prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. civ., aplicându-se

regula potrivit căreia, specialul derogă de la general.

Curtea de apel a

considerat, în consecință, că instanța de fond s-a

conformat dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004, astfel

că apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei

curții de apel a declarat recurs pârâta SC N.O. SA Neptun, întemeindu-se

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea

recursului și, în principal, casarea deciziei recurate, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea recursului și pe fond

respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de către intimata

reclamantă S.I.F.T. SA.

Recurenta pârâtă

formulează astfel următoarele critici:

1.În mod greșit

instanța a aplicat dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ.

2.Instanța de

fond greșit a aplicat dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 197/2004,

iar instanța de apel a considerat eronat că instanța de fond a

procedat corect în ceea ce privește numirea expertului și, de

asemenea, a dispus corect efectuarea expertizei cu obiectivele solicitate de

către intimata reclamantă, atât timp cât numirea experților de

către instanță se face cu respecatarea dispozițiilor art. 202

Instanța de apel

nu a ținut seama de faptul că SC N.O. SA a susținut și de

asemenea a probat cu înscrisuri, faptul că prin adresa nr. 3507 din 10

octombrie 2007, a răspuns intimatei reclamante S.I.F.T. SA la solicitarea

formulată, răspuns ce îndeplinește condițiile

prevăzute de dispozițiile Legii 297/2004.

Recursul nu este

fondat.

În ce privește

prima critică formulată de recurenta pârâtă, se constată

următoarele:

Astfel cum

rezultă fără niciun echivoc din dispozitivul Deciziei civile nr.

105/ COM din 12 iunie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța,

precum și din considerentele Deciziei nr. 1204 din 8 aprilie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost

trimisă tribunalului, ca primă instanță, pentru continuarea

judecății și nu spre rejudecare, așa cum eronat

susține recurenta pârâtă.

În această

situație, instanța de apel în mod corect a apreciat că

incompatibilitatea judecătorului, invocată în temeiul

dispozițiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ., ca motiv de odine

publică încălcat de către instanța de fond, nu există,

-în fapt, judecătorul fondului conformându-se dispozițiilor

instanței superioare, care a desființat hotărârea atacată

și a trimis cauza pentru continuarea judecății acesteia. Drept

urmare, prima critică exprimată în recurs nu este întemeiată.

Referitor la cea de-a

doua critică, se constată că este, de asemenea,

neîntemeiată.

Aceasta, pe de o

parte, deoarece instanța de apel a reținut corect că regulile instituite

de art. 259 alin. (2) din Legea nr. 197/2004 devin speciale față de

cele generale prevăzute în materia expertizei de art. 202 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit principiului că specialul derogă de la general.

Pe de altă

parte, tot corect s-a reținut că întrucât reclamanta, prin adresa nr.

6296 din 26 iulie 2007, a solicitat pârâtei să întocmească și

să transmită un raport suplimentar cu obiectivele precizate în

cererea sa, iar pârâta nu a dat curs acestei solicitări, - solicitarea

reclamantei își găsește rezolvarea doar prin întocmirea unui

raport suplimentar de către un expert numit de instanță.

În

consecință, având în vedere că niciuna dintre criticile

formulate de pârâtă în recurs nu este de natură să conducă

la modificarea deciziei curții de apel, în raport de dispozițiile art.

304 pct. 9 și 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat în cauză

de pârâta SC N.O. SA Neptun se va respinge, ca fiind nefondat.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun împotriva Deciziei civile nr. 134/ COM din

14 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 18 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-04-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1204/2009
Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: 1. Recurenta susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, deoarece "recurenta pârâtă a făcut dovada faptului că, cu adresa n
ÎCCJ 2013-02-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 859/2013
respectarea dreptului la apărare al acestei părți. Prin Decizia civilă nr. 1742 din 02 noiembrie 2010, Tribunalul Constanța a admis acțiunea, a anulat Dispoziția nr. 297 din 3 martie 2004 emisă de primarul Orașului Eforie și a obligat pârât
ÎCCJ 2010-11-10
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5924/2010
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4 din 6 ianuarie 2009 Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis în parte acțiunea înregistrată sub nr. 4749/118/2006, formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu
ÎCCJ 2012-06-22
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4743/2012
februarie 2002 și a obligat pârâții la restituirea în natură către reclamant a imobilului situat în Eforie Nord lotul nr. a, parcelarea B.N.R., identificată în planul de situație anexa nr. 3 la raportul de expertiză tehnică imobiliară întoc
ÎCCJ 2009-01-07
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 37/2009
La data de 2 septembrie 2004 a decedat reclamantul, procesul fiind continuat de moștenitoarea sa, M.Z. Prin sentința civilă nr. 1156 din 13 iulie 2005, Tribunalul Constanța a admis, în parte, acțiunea, a anulat dispoziția și a obligat socie
Sursă