ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1930/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta S.I.F.T. SA a solicitat ca, pe cale de hotărâre judecătorească, dată în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA, să se dispună: 1. numirea unui expert care să întocmească și să prezinte un raport, în condițiile art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004, având ca obiectiv constatarea măsurilor întreprinse de conducerea SC N.O. SA pentru reîntregirea patrimoniului societății, ca urmare a cedării fără plată a activelor din Eforie Nord: Vila P., Vila S., Vila Pc., Teren Vila Pc. ( 594 m 2 respectiv 750 m 2 ), în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001; 2. raportul să fie înmânat instanței și comunicat părților; 3. opinia expertului să fie publicată în Buletinul CNVM 4.obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiul în cauză.

Tribunalul Constanța, secția comercială, a pronunțat Sentința civilă nr. 152 COM din 22 ianuarie 2008, prin care a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta SC N.O. SA, a admis cererea formulată de reclamantă, a numit în calitate de expert pe doamna B.C. care să întocmească și să prezinte un raport, în condițiile art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004, cu următorul obiectiv: constatarea măsurilor întreprinse de SC N.O. SA pentru reîntregirea patrimoniului societății, ca urmare a cedării fără plată a activelor din Eforie Nord: Vila P., Vila S, Vila Pc. S-a dispus ca raportul să fie depus la instanță și înmânat părților, opinia expertului să fie publicată, pe cheltuiala pârâtei, în Buletinul CNVM, s-a stabilit un onorariu de 1500 RON în sarcina reclamantei, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1539 RON, reprezentând taxă timbru și onorariu expert.

Prin Decizia civilă nr. 105/COM din 12 iunie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de SC N.O. SA, a admis apelul declarat de S.I.F.T. SA a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza pentru continuarea judecății. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia civilă nr. 1204 din 8 aprilie 2009, a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta SC N.O. SA. Prin Sentința civilă nr. 3432 com din 1 iunie 2010, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis cererea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA a constatat efectuat în cauză și înmânat părților raportul întocmit de expert B.C., conform art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004.

Totodată, a dispus publicarea raportului, pe cheltuiala pârâtei, în Buletinul CNVM. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, acționarii se vor putea adresa instanței din raza teritorială unde își are sediul societatea, în vederea numirii unui auditor financiar sau a unui expert pentru reluarea procedurii de întocmire și de prezentare a unui raport suplimentar celui reglement la alin. (1) al aceluiași articol, urmând ca raportul să fie depus la instanță și comunicat părților, iar opinia expertului să fie publicată în Buletinul C.N.V.M. Prin adresa nr. 6296 din 26 iulie 2002, reclamanta a solicitat Consiliului de Administrație și Comisiei de cenzori a societății întocmirea unui raport asupra aspectelor enunțate, aspecte ce nu au fost analizate în raportul administratorilor.

Pârâta a primit această solicitare, dar nu i-a dat curs. Față de dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 și situația de fapt reținută, instanța a admis cererea așa cum a fost formulată, fiind dovedit că societatea reclamantă s-a adresat cu cerere de efectuare a unui raport suplimentar, că respectiva cerere nu a fost primită și că raportul administratorilor nu a avut ca obiective cele menționate în cererea de față. Prin Decizia civilă nr. 134/COM din 14 octombrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrative și fiscal, a respins ca nefondat apelul comercial formulat de apelanta pârâtă SC N.O. SA împotriva sentinței mai sus menționate, având ca obiect suspendare executare silită – încuviințare efectuare expertiză.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în considerente: În temeiul art. 720 8 C. proc. civ., instanța de fond a pronunțat o sentință în primă instanță, care nefiind definitivă, este executorie, urmare a faptului că litigiul astfel soluționat este unul comercial. În ce privește motivul de ordine publică invocat, respectiv incompatibilitatea judecătorului, instanța de apel a considerat că acesta nu există, ci dimpotrivă, judecătorul fondului s-a conformat dispozițiilor instanței superioare, care a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza pentru continuarea judecății. În aceste condiții nu suntem în fața unei incompatibilități, a unui judecător necompetent, sentința pronunțată în cazul de față fiind legală și temeinică.

La momentul desființării Sentinței civile nr. 152 COM din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului Constanța, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 105/COM din 12 iunie 2008, în considerentele acestei decizii a reținut că în mod corect instanța de fond a dispus numirea unui expert pentru întocmirea raportului suplimentar cu obiectivele propuse de reclamantă, însă procedura în fața instanței de judecată presupune nu numai stabilirea obiectivelor și desemnarea expertului contabil, ci, impune să se constate efectuat raportul de expertiză și apoi să dispună comunicarea lui către părți și publicarea opiniei expertului în buletinul CNVM. Instanța de fond s-a conformat dispozițiilor instanței superioare și în hotărârea astfel pronunțată a constatat efectuat în cauză și înmânat părților raportul contabil, precum și publicarea lui, pe cheltuiala pârâtei, în Buletinul CNVM.

În cazul de față regulile aplicabile sunt cele prevăzute de Titlul VIII privind auditul financiar din Legea 297/2004, unde se prevede o procedură specială pentru situația în care administratorii nu furnizează auditorilor toate informațiile solicitate. În aceste condiții, regulile prevăzute de art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004 devin speciale față de cele generale aplicabile în materia expertizei, prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. civ., aplicându-se regula potrivit căreia, specialul derogă de la general. Curtea de apel a considerat, în consecință, că instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art. 259 alin. (2) din Legea 297/2004, astfel că apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC N.O. SA Neptun, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea recursului și pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de către intimata reclamantă S.I.F.T. SA. Recurenta pârâtă formulează astfel următoarele critici: 1.În mod greșit instanța a aplicat dispozițiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ. 2.Instanța de fond greșit a aplicat dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 197/2004, iar instanța de apel a considerat eronat că instanța de fond a procedat corect în ceea ce privește numirea expertului și, de asemenea, a dispus corect efectuarea expertizei cu obiectivele solicitate de către intimata reclamantă, atât timp cât numirea experților de către instanță se face cu respecatarea dispozițiilor art. 202 C. proc.

civ.. Instanța de apel nu a ținut seama de faptul că SC N.O. SA a susținut și de asemenea a probat cu înscrisuri, faptul că prin adresa nr. 3507 din 10 octombrie 2007, a răspuns intimatei reclamante S.I.F.T. SA la solicitarea formulată, răspuns ce îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile Legii 297/2004. Recursul nu este fondat. În ce privește prima critică formulată de recurenta pârâtă, se constată următoarele: Astfel cum rezultă fără niciun echivoc din dispozitivul Deciziei civile nr. 105/ COM din 12 iunie 2008 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, precum și din considerentele Deciziei nr. 1204 din 8 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost trimisă tribunalului, ca primă instanță, pentru continuarea judecății și nu spre rejudecare, așa cum eronat susține recurenta pârâtă.

În această situație, instanța de apel în mod corect a apreciat că incompatibilitatea judecătorului, invocată în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ., ca motiv de odine publică încălcat de către instanța de fond, nu există, -în fapt, judecătorul fondului conformându-se dispozițiilor instanței superioare, care a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza pentru continuarea judecății acesteia. Drept urmare, prima critică exprimată în recurs nu este întemeiată. Referitor la cea de-a doua critică, se constată că este, de asemenea, neîntemeiată. Aceasta, pe de o parte, deoarece instanța de apel a reținut corect că regulile instituite de art. 259 alin. (2) din Legea nr. 197/2004 devin speciale față de cele generale prevăzute în materia expertizei de art. 202 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit principiului că specialul derogă de la general. Pe de altă parte, tot corect s-a reținut că întrucât reclamanta, prin adresa nr. 6296 din 26 iulie 2007, a solicitat pârâtei să întocmească și să transmită un raport suplimentar cu obiectivele precizate în cererea sa, iar pârâta nu a dat curs acestei solicitări, - solicitarea reclamantei își găsește rezolvarea doar prin întocmirea unui raport suplimentar de către un expert numit de instanță. În consecință, având în vedere că niciuna dintre criticile formulate de pârâtă în recurs nu este de natură să conducă la modificarea deciziei curții de apel, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de pârâta SC N.O.

SA Neptun se va respinge, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun împotriva Deciziei civile nr. 134/ COM din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 mai 2011.