ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5924/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 4 din 6 ianuarie 2009 Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis în parte acțiunea înregistrată sub nr. 4749/118/2006, formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu cu pârâții Primăria orașului Eforie, Primarul orașului Eforie și SC U. SRL. A anulat Decizia nr. 750 din 3 noiembrie 2006, emisă de Primarul orașului Eforie, pe care l-a obligat să emită o dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 270 mp teren situat în Eforie Nord, str. S. A respins contestația formulată în contradictoriu cu SC U. SRL ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. A admis în parte acțiunea înregistrată sub nr. 1870/118/2008.

A obligat pârâta SC U. SRL să emită decizie de restituire în natură a imobilului construcție P+1 suprafață construită de 134,75 mp, situat în Eforie Nord, str. S. A respins cererea de restituire în natură a terenului, formulată în contradictoriu cu SC U. SRL, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta s-a legitimat ca succesoare a defunctului I.S., fostul proprietar al vilei "D.O.", imobil compus din construcție cu 12 camere și teren aferent în suprafață de 134,75 mp, naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950. În prezent, construcția se află în posesia SC U. SRL iar terenul în posesia Orașului Eforie.

Tribunalul a mai reținut că, deoarece terenul nu este afectat de detalii de sistematizare și este liber de construcții, iar vila "D.O." se află în administrarea SC U. SRL și parțial este închiriată unor persoane fizice, este posibilă restituirea în natură a întregului imobil, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 fiind pe deplin aplicabile. Prin Decizia nr. 272/C din 25 noiembrie 2006 Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelurile declarate de Orașul Eforie, prin primar, Primarul orașului Eforie și SC U. SRL împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Instanța de apel a reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, imobilul notificat de reclamantă a fost proprietatea numitului S.I., zis S. În urma decesului lui S.V., care a intervenit la data de 13 ianuarie 1991, s-a emis certificatul de moștenitor din 9 aprilie 1991, rectificat prin Încheierea nr. 1274 din 17 septembrie 2009, emisă de B.N.P. av. "N." București. Conform certificatului de moștenitor, S.V. a dispus printr-un testament olograf de averea deținută la data decesului, desemnându-i ca legatari cu titlu particular atât pe A.M., în calitate de nepoată de soră, căreia i-a revenit un loc de veci, cât și pe A.M.R. și A.R.C., în calitate de nepoți, cărora le-a revenit un imobil și bunurile mobile din acesta.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și formulării notificării, A.M. întrunea calitatea de legatar cu titlu particular al defunctei S.V. și pe aceea de moștenitor legal, în calitate de nepoată de soră, astfel încât are calitatea de persoană îndreptățită conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Instanța de apel a mai reținut că expertiza tehnică imobiliară a fost încuviințată și administrată conform art. 208 din C. proc. civ., iar părțile au fost legal convocate. Reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului printr-o notificare și restituirea construcției prin altă notificare, cele două notificări făcând obiectul a două dosare diferite, care au fost conexate la termenul din 16 septembrie 2009. Pârâta SC U. SRL, chemată în judecată ulterior de reclamantă, a luat procedura din stadiul în care se afla și nu a înțeles să conteste constatările expertizei și nici nu a solicitat refacerea sau completarea acestei probe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Primarul orașului Eforie și Primăria orașului Eforie. Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., recurenții au arătat că decizia atacată este nelegală, deoarece nu a soluționat apelul declarat de Primăria orașului Eforie și a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Recurenții au arătat că apelul declarat de primăria orașului Eforie nu a fost soluționat și că instanța a soluționat apelul în contradictoriu cu Orașul și Primarul orașului Eforie, deși sentința a fost pronunțată în contradictoriu cu Primarul și Primăria orașului Eforie.

Recurenții au mai arătat că instanța de apel "nu a reușit să mențină o legătură între titularul dreptului de proprietate (..) și persoanele notificatoare, reclamante în prezenta cauză". A.M. nu este decât un moștenitor cu titlu particular al V.S. și nu are vocație de moștenitor decât pentru locul de veci lăsat prin legat cu titlu particular. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 din C. proc. civ. și sunt doar în parte întemeiate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Astfel, în ceea ce privește criticile referitoare la omisiunea de a cerceta apelul declarat de Primăria orașului Eforie se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 20 iulie 2009, au declarat apel Primarul orașului Eforie și Orașul Eforie, prin primar.

Prin urmare, susținerea că apelul declarat de Primăria orașului Eforie nu a fost soluționat este total lipsită de fundament, din moment ce aceasta nu a declarat apel în cauză. Pe cale de consecință, este nefondată și critica referitoare la faptul că instanța de apel a soluționat apelul Orașului Eforie și nu pe cel declarat de Primăria orașului Eforie, care a stat în proces în primă instanță. În ceea ce privește, însă, criticile referitoare la dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, acestea sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar potrivit art. 4 alin. (2), de prevederile legii speciale de reparație beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Față de dispozițiile celor două articole, se constată că are calitatea de persoană îndreptățită doar fostul proprietar al bunului preluat abuziv de stat, de beneficiul măsurilor reparatorii putând profita și moștenitorii acestuia. Prin urmare pentru a se determina în ce măsură o persoană fizică are dreptul la măsuri reparatorii în virtutea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este necesar a se stabili faptul că această persoană este moștenitor al fostului proprietar.

În cauză, este de necontestat că proprietatea imobilului a cărui restituire se solicită a aparținut numitului S.I., care a decedat la data de 14 februarie 1984. De pe urma decesului acestuia, conform certificatului de moștenitor din 19 iulie 1984, a rămas drept unica succesoare legală și testamentară soția acestuia, S.V. S.V. a decedat și ea, la data de 13 ianuarie 1991, iar conform certificatului de moștenitor din 9 aprilie 1991, a lăsat ca moștenitori pe reclamanta A.M., în calitate de nepoată de soră și legatar cu titlu particular, A.R.M. și A.R.C., în calitate de strănepoți și legatari cu titlu particular. Pentru ca reclamanta să beneficieze de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este necesar ca aceasta să fie moștenitor al persoanei îndreptățite, respectiv al defunctului S.I.

Este adevărat că reclamanta A.M. are atât calitatea de legatar cu titlu particular cât și pe aceea de moștenitor legal al defunctei S.V., dar aceasta nu-i conferă vocație succesorală legală la moștenirea lui S.I. Așa cum s-a arătat, textul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se referă la dreptul la măsuri reparatorii al moștenitorilor legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuia să facă dovada rudeniei sale cu S.I. într-un grad care i-ar fi acordat și vocație succesorală. Or, așa cum însăși reclamanta a arătat în mod constant, ea este rudă cu S.V., nu cu S.I. Faptul că S.V.

avea și calitatea de moștenitor legal și testamentar al defunctului S.I., de asemenea nu este de natură a conferi reclamantei calitatea de persoană îndreptățită, deoarece, cerința legii este ca cel ce pretinde măsuri reparatorii să fie moștenitor al persoanei îndreptățite, indiferent de transmisiunile succesorale ce au operat ulterior, în timp. Față de cele arătate, făcând și aplicarea art. 48 din C. proc. civ., recursul declarat de pârâți, va fi admis, iar decizia atacată va fi modificată, în sensul că se vor admite apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței care se va schimba în tot, în sensul că se vor respinge ca neîntemeiate cererile conexe formulate de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primarul orașului Eforie și Primăria orașului Eforie împotriva Deciziei nr. 272/C din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Modifică decizia, în sensul că admite apelurile declarate de pârâții Orașul Eforie, Primarul orașului Eforie și SC U. SRL împotriva Sentinței nr. 4 din 6 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă. Schimbă în tot sentința. Respinge cererile conexe formulate de reclamanta A.M. ca neîntemeiate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010. Procesat de GGC - AS