ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5924/2010

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 4 din 6 ianuarie 2009

Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis în parte acțiunea înregistrată sub

nr. 4749/118/2006, formulată de reclamanta A.M. în contradictoriu cu pârâții

Primăria orașului Eforie, Primarul orașului Eforie și SC U. SRL.

A anulat Decizia nr.

750 din 3 noiembrie 2006, emisă de Primarul orașului Eforie, pe care l-a

obligat să emită o dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 270 mp

teren situat în Eforie Nord, str. S.

A respins contestația

formulată în contradictoriu cu SC U. SRL ca fiind introdusă împotriva unei

persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

A admis în parte

acțiunea înregistrată sub nr. 1870/118/2008.

A obligat pârâta SC

U. SRL să emită decizie de restituire în natură a imobilului construcție P+1

suprafață construită de 134,75 mp, situat în Eforie Nord, str. S.

A respins cererea de

restituire în natură a terenului, formulată în contradictoriu cu SC U. SRL, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamanta s-a legitimat ca succesoare a

defunctului I.S., fostul proprietar al vilei "D.O.", imobil compus

din construcție cu 12 camere și teren aferent în suprafață de 134,75 mp,

naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.

În prezent,

construcția se află în posesia SC U. SRL iar terenul în posesia Orașului

Eforie.

Tribunalul a mai

reținut că, deoarece terenul nu este afectat de detalii de sistematizare și

este liber de construcții, iar vila "D.O." se află în administrarea

SC U. SRL și parțial este închiriată unor persoane fizice, este posibilă

restituirea în natură a întregului imobil, dispozițiile art. 9 din Legea nr.

10/2001 fiind pe deplin aplicabile.

Prin Decizia nr.

272/C din 25 noiembrie 2006 Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelurile declarate

de Orașul Eforie, prin primar, Primarul orașului Eforie și SC U. SRL împotriva

sentinței pronunțate de tribunal.

Instanța de apel a

reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, imobilul notificat de

reclamantă a fost proprietatea numitului S.I., zis S.

În urma decesului lui

S.V., care a intervenit la data de 13 ianuarie 1991, s-a emis certificatul de

moștenitor din 9 aprilie 1991, rectificat prin Încheierea nr. 1274 din 17

septembrie 2009, emisă de B.N.P. av. "N." București.

Conform

certificatului de moștenitor, S.V. a dispus printr-un testament olograf de

averea deținută la data decesului, desemnându-i ca legatari cu titlu particular

atât pe A.M., în calitate de nepoată de soră, căreia i-a revenit un loc de

veci, cât și pe A.M.R. și A.R.C., în calitate de nepoți, cărora le-a revenit un

imobil și bunurile mobile din acesta.

La data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001 și formulării notificării, A.M. întrunea calitatea

de legatar cu titlu particular al defunctei S.V. și pe aceea de moștenitor

legal, în calitate de nepoată de soră, astfel încât are calitatea de persoană

îndreptățită conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel a

mai reținut că expertiza tehnică imobiliară a fost încuviințată și administrată

conform art. 208 din C. proc. civ., iar părțile au fost legal convocate.

Reclamanta a

solicitat restituirea în natură a terenului printr-o notificare și restituirea

construcției prin altă notificare, cele două notificări făcând obiectul a două

dosare diferite, care au fost conexate la termenul din 16 septembrie 2009.

Pârâta SC U. SRL,

chemată în judecată ulterior de reclamantă, a luat procedura din stadiul în

care se afla și nu a înțeles să conteste constatările expertizei și nici nu a

solicitat refacerea sau completarea acestei probe.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs Primarul orașului Eforie și

Primăria orașului Eforie.

Fără a invoca vreunul

din motivele de recurs prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., recurenții au

arătat că decizia atacată este nelegală, deoarece nu a soluționat apelul

declarat de Primăria orașului Eforie și a făcut o greșită aplicare a

prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001.

Recurenții au arătat că

apelul declarat de primăria orașului Eforie nu a fost soluționat și că instanța

a soluționat apelul în contradictoriu cu Orașul și Primarul orașului Eforie,

deși sentința a fost pronunțată în contradictoriu cu Primarul și Primăria

orașului Eforie.

Recurenții au mai

arătat că instanța de apel "nu a reușit să mențină o legătură între

titularul dreptului de proprietate (..) și persoanele notificatoare, reclamante

în prezenta cauză".

A.M. nu este decât un

moștenitor cu titlu particular al V.S. și nu are vocație de moștenitor decât

pentru locul de veci lăsat prin legat cu titlu particular.

Criticile formulate

permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 din C. proc.

civ. și sunt doar în parte întemeiate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, în ceea ce

privește criticile referitoare la omisiunea de a cerceta apelul declarat de

Primăria orașului Eforie se constată că prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la data de 20 iulie 2009, au declarat apel Primarul orașului

Eforie și Orașul Eforie, prin primar.

Prin urmare,

susținerea că apelul declarat de Primăria orașului Eforie nu a fost soluționat

este total lipsită de fundament, din moment ce aceasta nu a declarat apel în

cauză.

Pe cale de

consecință, este nefondată și critica referitoare la faptul că instanța de apel

a soluționat apelul Orașului Eforie și nu pe cel declarat de Primăria orașului

Eforie, care a stat în proces în primă instanță.

În ceea ce privește,

însă, criticile referitoare la dispozițiile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001,

acestea sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 3 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite la măsuri

reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a

acestora, iar potrivit art. 4 alin. (2), de prevederile legii speciale de

reparație beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor

fizice îndreptățite.

Față de dispozițiile

celor două articole, se constată că are calitatea de persoană îndreptățită doar

fostul proprietar al bunului preluat abuziv de stat, de beneficiul măsurilor

reparatorii putând profita și moștenitorii acestuia.

Prin urmare pentru a

se determina în ce măsură o persoană fizică are dreptul la măsuri reparatorii

în virtutea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este necesar a se stabili

faptul că această persoană este moștenitor al fostului proprietar.

În cauză, este de

necontestat că proprietatea imobilului a cărui restituire se solicită a

aparținut numitului S.I., care a decedat la data de 14 februarie 1984.

De pe urma decesului

acestuia, conform certificatului de moștenitor din 19 iulie 1984, a rămas drept

unica succesoare legală și testamentară soția acestuia, S.V.

S.V. a decedat și ea,

la data de 13 ianuarie 1991, iar conform certificatului de moștenitor din 9

aprilie 1991, a lăsat ca moștenitori pe reclamanta A.M., în calitate de nepoată

de soră și legatar cu titlu particular, A.R.M. și A.R.C., în calitate de

strănepoți și legatari cu titlu particular.

Pentru ca reclamanta

să beneficieze de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este

necesar ca aceasta să fie moștenitor al persoanei îndreptățite, respectiv al

defunctului S.I.

Este adevărat că

reclamanta A.M. are atât calitatea de legatar cu titlu particular cât și pe

aceea de moștenitor legal al defunctei S.V., dar aceasta nu-i conferă vocație

succesorală legală la moștenirea lui S.I.

Așa cum s-a arătat,

textul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se referă la dreptul la măsuri

reparatorii al moștenitorilor legali sau testamentari ai persoanelor fizice

îndreptățite, ceea ce înseamnă că reclamanta trebuia să facă dovada rudeniei

sale cu S.I. într-un grad care i-ar fi acordat și vocație succesorală.

Or, așa cum însăși

reclamanta a arătat în mod constant, ea este rudă cu S.V., nu cu S.I.

Faptul că S.V. avea

și calitatea de moștenitor legal și testamentar al defunctului S.I., de

asemenea nu este de natură a conferi reclamantei calitatea de persoană

îndreptățită, deoarece, cerința legii este ca cel ce pretinde măsuri

reparatorii să fie moștenitor al persoanei îndreptățite, indiferent de

transmisiunile succesorale ce au operat ulterior, în timp.

Față de cele arătate,

făcând și aplicarea art. 48 din C. proc. civ., recursul declarat de pârâți, va

fi admis, iar decizia atacată va fi modificată, în sensul că se vor admite

apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței care se va schimba în tot, în

sensul că se vor respinge ca neîntemeiate cererile conexe formulate de

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâții Primarul orașului Eforie și Primăria orașului Eforie

împotriva Deciziei nr. 272/C din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța,

secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Modifică decizia, în

sensul că admite apelurile declarate de pârâții Orașul Eforie, Primarul

orașului Eforie și SC U. SRL împotriva Sentinței nr. 4 din 6 ianuarie 2009 a

Tribunalului Constanța, secția civilă.

Schimbă în tot

sentința.

Respinge cererile

conexe formulate de reclamanta A.M. ca neîntemeiate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - AS