ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 760/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, la data de 22 octombrie 2007, reclamanta S.I.F. Transilvania a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA, ca prin hotărârea instanței să se desemneze un expert care să întocmească și să prezinte un raport, în condițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, având ca obiective următoarele aspecte: - constatarea măsurilor adoptate de conducerea SC N.O. SA pentru recuperarea de la persoanele vinovate a prejudiciului de 141.718 lei reprezentând TVA, suma stabilită ca nedeductibilă în urma raportului de inspecție fiscală din 19 octombrie 2006; - stabilirea motivelor care au dus la înregistrarea de către N.O.

SA în anul 2006 de cheltuieli cu personal care reprezintă 40% din totalul cheltuielilor de exploatare; - stabilirea motivelor înregistrate de către societatea pârâtă în anul 2006 de cheltuieli nedeductibile fiscal reprezentând cheltuieli de deplasare, peste limita legală. Prin întâmpinare pârâta SC N.O. SA s-a apărat invocând lipsa interesului legitim al reclamantei, care în AGA acționarilor pentru aprobarea bilanțului contabil pentru anul financiar 2006 a luat la cunoștință de toate aspectele relevate și a votat pentru aprobarea bilanțului în forma prezentată. II. Prin sentința civilă nr. 638 Com din 12 martie 2008 Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, apreciind că obiectivele expertizei propuse de reclamantă exced cadrului instituit prin art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, nefiind de competența unui expert deoarece tind la analizarea modului de administrare a societății pârâte.

III. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia civilă nr. 135/COM din 10 septembrie 2008. Răspunzând motivelor de apel, instanța de control judiciar apreciază că soluția fondului este corectă, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv dispozițiile art. 259 din Legea nr. 297/2004 și de obiectivele propuse de reclamantă care nu vizează anumite operațiuni concrete din gestiunea societății ci aspecte care exced cadrului instituit prin art. 259 din lege. IV. Împotriva acestei decizii reclamanta S.I.F. Transilvania SA a declarat la data de 14 octombrie 2008 recurs în termen legal solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat în cauză și pe cale de consecință admiterea cererii de desemnare a unui expert care să verifice aspectele și neregularitățile reclamate.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

susținând în argumentarea criticilor de nelegalitate următoarele: - considerentele instanței de apel sunt străine de natura pricinii, fiind totodată rezultatul aplicării greșite a legii, în condițiile în care art. 259 alin. (2) din lege nu limitează obiectivele solicitate prin expertiză la operațiuni din gestiunea societății, ele dând expresie dreptului acționarilor minoritari de a intra în posesia tuturor informațiilor relevante și suficiente, necesare administrării în bune condiții a acțiunilor deținute; - rațiunea acestei reglementări distincte de cea prevăzută în art. 136 din Legea nr. 31/1990, vizează interesul tuturor acționarilor unei societăți listate, care trebuie să aibă la dispoziție o informare completă; - premiza instanței potrivit căreia se pot expertiza numai anumite operațiuni din gestiunea societății este greșită, iar obiectivele propuse prin acțiune demonstrează această abordare nelegală, deoarece auditorul, respectiv, expertul este cel are cenzurează faptele reclamate de acționari.

V. Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Considerentele deciziei pronunțate în apel exprimă explicit raționamentul instanței de control în adoptarea soluției de menținere a sentinței fondului. Examinarea efectivă a criticilor reclamantei, prin raportare la conținutul normei juridice și la obiectivele propuse pentru expert, constituie în sensul art. 261 C. proc. civ., argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, argumente care sunt în deplină concordanță cu soluția pronunțată.

2. Dreptul de control al acționarilor minoritari reprezentând 5% din totalul drepturilor de vot, din societățile ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe piața de capital, astfel cum este reglementat de art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, vizează operațiuni din gestiunea societății, respectiv operațiuni financiar contabile ce fac obiectul rapoartelor de audit financiar [art. 259 alin. (1) din lege]. Or, în cauză recurenta reclamă anumite fapte din activitatea administratorilor ce ar trebui cenzurate, fapte care nu intră în sfera controlului exercitat în temeiul art. 259 alin. (2) din ele. Legislația valorilor mobiliare reglementează o serie de alte mijloace specifice de informare a investitorilor cu privire la emitenții de valori mobiliare, la activitatea acestora, la situația lor financiară prin rapoartele de activitate anuale, trimestriale și curente.

De altfel recurenta își fundamentează argumentele dezvoltate în cadrul recursului pe dreptul său de informare și de a reclama auditorului faptele ce trebuiesc cenzurate, argumente care nu fac decât să confirme soluția pronunțată în cauză în sensul că aspectele reclamate nu se încadrează în controlul de gestiune reglementat de art. 259 alin. (2) din Legea nr. 297/2004. Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA Brașov, împotriva deciziei civile nr. 135/COM din 10 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009.