ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1373/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Dolj, sub nr. 1530/2000, reclamanta SC B.C. SRL Craiova a chemat în

judecată pârâta SC C. SA Craiova, solicitând instanței să dispună obligarea

acesteia să convoace Adunarea Generală a Acționarilor, potrivit art. 119 din

Legea nr. 31/1990.

Reclamanta a susținut că, în fapt,

la 10 iunie 2000, a constatat că se produc nereguli în derularea contractelor

de închiriere a spațiilor, încheiate de pârâtă cu terții, în ceea ce privește

încasarea chiriei și a penalităților și, în calitatea sa de acționar, având

21,858% din capitalul social, a solicitat comisiei de cenzori să verifice cele

sesizate, dar această comisie nu și-a respectat obligația de a constata și

convoca adunarea generală.

Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1564

din 22 noiembrie 2000, a admis acțiunea și a dispus convocarea A.G.A. a

pârâtei, potrivit art. 119 din Legea nr. 31/1990, republicată, urmând să fie

prezidată de D.N.M.

S-a reținut că, potrivit art. 119

din Legea societăților comerciale, administratorii sunt obligați să convoace adunarea

generală la cererea acționarilor, reprezentând a zecea parte din capitalul

social sau o cotă mai mică, dacă actul constitutiv nu prevede astfel, iar în

caz contrar, această convocare va fi făcută de instanță.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând

că instanța de fond a apreciat greșit situația în fapt, în cauză, comisia de

cenzori a răspuns sesizărilor reclamantei, precum și că reclamanta a mai

solicitat convocarea adunării generale pe cale de ordonanță, în dosarul nr. 1907/C

din 2000, cererea fiind respinsă. Totodată, a mai arătat că, la 29 martie 2001,

a și fost convocată adunarea generală, acțiunea rămânând fără obiect.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 464 din 17 mai 2001, a respins apelul ca nefondat.

Cu petiția înregistrată la data de 4

iulie 2001, pârâta SC C. SA Craiova a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C.

proc. civ.

Recurenta nu a indicat temeiul de

casare al hotărârilor atacate, arătând că, în drept, își întemeiază cererea pe

prevederile art. 299 - 316 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurentă

vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei sub următoarele aspecte:

- ambele instanțe au pronunțat

hotărâri întemeiate pe grave greșeli de fapt, ce au decurs dintr-o apreciere

eronată a probelor.

În dezvoltarea acestei critici,

recurenta-pârâtă a arătat că, la sesizarea reclamantei, comisia de cenzori a

răspuns acesteia cu adresa nr. 2141 din 18 august 2000, prin care i-a comunicat

inexistența neregulilor în contractele de închiriere, angajate de pârâtă cu

terții. Atât acest înscris, cât și nedovedirea unor prejudicii din partea

reclamantei la judecata în fond și apel nu au fost avute în vedere de către

instanțele de judecată.

Totodată, recurenta a susținut că,

în art. 149 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, a fost greșit interpretat de către

instanțe, având în vedere că reclamanta nu este deținătoarea decât a 21,8% din

capitalul social, astfel că solicitarea acesteia adresată comisiei de cenzori

de a convoca adunarea generală nu este legală.

Întrucât, mai arată recurenta,

adunarea generală a și fost convocată și s-a răspuns aspectelor învederate de

reclamantă, convocarea unei alte adunări este practic lipsită de obiect.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în fondul cauzei

respingerea acțiunii.

Recursul nu este fondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 119 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, republicată, administratorii sunt obligați să convoace de

îndată adunarea generală, la cererea acționarilor reprezentând a zecea parte

din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede

astfel, dacă cererea prevede dispoziții ce intră în atribuțiile adunării, iar

în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol se stipulează că, în cazul în

care administratorii nu convoacă adunarea, instanța de judecată de la sediul

societății, cu audierea părților, va putea ordona convocarea cu desemnarea

persoanei ce o va prezida.

În speță, reclamanta, deținătoare a

unei cote de 21,8% din capitalul social, era în drept să solicite această

adunare generală, dacă a apreciat că răspunsul cenzorilor nu era edificator și

privea o problemă de interes pentru societate.

Împrejurarea că adunarea generală

convocată de pârâtă nu a cuprins obiectul solicitării reclamantei este un

argument în plus, ce a condus la admiterea acțiunii de către instanța de

judecată. Justificarea cererii rezidă și în faptul că provine de la un acționar

semnificativ, interesat în modul de gestionare al afacerilor societății.

Prin urmare, hotărârile pronunțate

de instanțele de judecată au făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor

legale cuprinse în Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale,

republicată, apreciind just probatoriul administrat în cauză, astfel că cele

două critici formulate de recurentă sunt neîntemeiate.

Înscrisul depus de recurentă la

termenul de judecată din 5 martie 2003, respectiv, „Hotărârea Adunării Generale

a Acționarilor SC C. SA Craiova din data de 10 august 2001”, ce cuprinde la pct.

5 „Aprobă analiza Notei de constatare a Comisiei de Cenzori,” dispus prin

hotărârile Tribunalului Dolj și Curții de Apel Craiova, atestă conformarea

pârâtei dispozitivului sentinței tribunalului, deci, implicit, recunoașterea

admisibilității și legalității cererii reclamantei, înainte ca hotărârea să

devină irevocabilă.

Astfel, în raport cu considerentele

ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de pârâta SC C. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta SC C. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 464 din 17

mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 5 martie 2003.