ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3310/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SIF O. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA solicitând autorizarea convocării adunării generale a acționarilor, având ca ordine de zi analiza raportului întocmit de auditorul financiar și angajarea răspunderii președintelui consiliului de administrație și al directorului societății pârâte pentru vânzarea Haldei de deșeuri și terenului aferent. Tribunalul Olt, prin sentința nr. 81 din 6 februarie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea, considerând că dacă raportul de audit financiar a analizat faptele reclamate și nu a regăsit ca întemeiată sesizarea, solicitarea de convocare A.G.A. este abuzivă.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 173 din 5 iunie 2008, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare întrucât hotărârea pronunțată de tribunal a nesocotit dispozițiile procedurale privind citarea consiliului de administrație. În rejudecare, Tribunalul Olt prin sentința nr. 585 din 24 aprilie 2009, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei. Instanța de fond a reținut, în esență, că în luna martie 2004, administratorii societății pârâte au fost descărcați de gestiune de adunarea generală a acționarilor, în condițiile în care, vânzarea activului a fost motivată pe lipsa disponibilităților bănești pentru aducerea la îndeplinire a unor măsuri prestabilite, operațiunea nu trebuia aprobată de adunarea generală iar prețul vânzării a fost superior celui stabilit în raportul de evaluare.

A mai reținut Tribunalul că drepturile conferite de art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu trebuiesc întrebuințate cu rea credință, cu atât mai mult cu cât hotărârea înstrăinării activului s-a luat cu votul unanim al membrilor consiliului de administrație din care făcea parte și reprezentantul reclamantei. Prin decizia nr. 276 din 10 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința nr. 585 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt și pe fond a admis acțiunea, a autorizat convocarea A.G.A. la data de 10 ianuarie 2010, stabilind data de referință 10 februarie 2010 iar ordinea de zi: analiza raportului întocmit de auditorul financiar cu completările ulterioare privind operațiunea de vânzare a activului halda de deșeuri și angajarea răspunderii președintelui consiliului de administrație și a directorului societății pârâte, persoana care urmează să prezideze adunarea generală fiind P.I.

Curtea de apel a reținut în esență că art. 119 din Legea nr. 31/1990 nu condiționează acționarii minoritari de motive temeinice pentru convocarea adunării generale, singura excepție constituind-o procentul de 5% pe care acționarii care solicită convocare să îl aibă. Astfel prin procentul de 25% din capitalul social, reclamanta era îndreptățită să ceară convocarea A.G.A. în interesul cererii este acela al informării acționarilor asupra operațiunilor juridice efectuate, aprecierile instanței asupra motivelor care justifică sau nu convocarea fiind greșit analizată de instanța de fond. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ. Recurenta susține că în mod greșit a fost calificată calea de atac împotriva sentinței Tribunalului drept apel, întrucât autorizarea convocării A.G.A. are caracter necontencios iar calea de atac este recursul ce se exercită în termen de 5 zile de la pronunțarea hotărârii. Mai reține recurenta că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990 întrucât instanța nu e obligată să autorizeze convocarea A.G.A. la simpla cerere a unui acționar care îndeplinește condiția procentului din capitalul social, fără a analiza legalitatea și temeinicia cererii și existența unor motive pentru convocare. Critica deciziei atacate se mai referă la acordarea de către instanță a ceea ce nu s-a cerut.

Astfel se susține că deși reclamanta a solicitat ca data pentru publicarea convocatorului să fie stabilită la 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, instanța a stabilit data de 10 ianuarie 2010 ca dată de publicare. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990 stabilesc convocarea adunării generale de către consiliul de administrație sau directorat la cererea a minimum 5% din capitalul social, iar în cazul refuzului convocării instanța de la sediul societății va putea autoriza convocarea adunării generale. Instanța de apel a interpretat norma supletivă instituită de textul de lege citat, greșit. Lipsa vreunei alte condiții decât aceea a procentului minim de 5% din capitalul social, nu poate determina caracterizarea art. 119 din Legea nr. 31/1990 ca fiind normă imperativă.

Instanțele de la sediul social al societăților comerciale au posibilitatea să dispună convocarea adunării generale, însă ele vor trebui să analizeze exercitarea cu bună credință a drepturilor părților. Judicios, instanța de fond a constatat acțiunea reclamantei ca fiind șicanatorie în condițiile în care de la întocmirea actului de vânzare cumpărare a trecut o perioadă mai mare de 4 ani, iar aprobarea pentru încheierea lui a fost dată inclusiv de reprezentantul reclamantei în consiliul de administrație. În lipsa altor condiții legale decât procentul minim pentru sesizarea instanței, aceasta este îndreptățită să verifice în ce măsură convocarea adunării generale satisface interesele de informare a acționarilor sau exercițiul dreptului procesual este neîntemeiat sau în alt scop decât cel pentru care legea l-a prevăzut.

Descărcarea de gestiune aprobată în A.G.A. de la sfârșitul exercițiului financiar pe anul 2003 este unul din argumentele pe care se sprijină netemeinicia cererii reclamantei, alături de transparența încheierii actului de vânzare-cumpărare, analizate de instanța de fond dar înlăturate în apel, printr-o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 119 din Legea nr. 31/1990. Cu privire însă la caracterul necontencios al cererii pentru convocarea adunării generale și a termenului de exercitare a căii de atac, recurenta este în eroare. Procedura necontencioasă presupune inexistența unui conflict de interese, sau autorizarea judecătorească care prezintă un caracter formal. Caracterul contradictoriu dată de poziția procesuală a părților conferă litigiului dedus judecății un caracter contencios, supus procedurii de drept comun, în care triplul grad de jurisdicție și termenele procesuale generale sunt incidente.

Critica relativă la încălcarea principiului disponibilității, prin acordarea peste ceea ce s-a cerut, nu mai prezintă importanță în condițiile în care instanța de recurs a stabilit asupra legalității controlului exercitat de instanța de fond, în autorizarea convocării adunării generale. Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 276 din 10 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul declarat împotriva sentinței nr. 585 din 24 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC E. SA Slatina împotriva deciziei nr. 276 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Modifică decizia recurată în sensul că se respinge apelul declarat de reclamanta SIF O. SA Craiova formulat împotriva sentinței nr. 585 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține în tot. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.