ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.11.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4733/2010

HOTĂRÂRE
03.11.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4733/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 9 mai 2008,

SC A.A. SA Ploiești a chemat în judecată Ministerul pentru Întreprinderi Mici și

Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale - în prezent, Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului - solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 150.494,9

RON cu titlu de preț, reprezentând factura din 15 iunie 2007.

Cauza a fost înregistrată

la Tribunalul Prahova care prin sentința nr. 882 din 8 octombrie 2008 a admis acțiunea

și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei solicitate, reprezentând contravaloarea

serviciilor de publicitate media efectuate în baza unui contract de achiziție publică.

Prin decizia nr. 28 din

27 februarie 2009 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de pârât, a anulat

sentința atacată și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță

secției contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe, în raport de dispozițiile

art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La data de 12 octombrie

2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ, a

pronunțat sentința nr. 175 prin care a admis acțiunea, dispunând obligarea la plată

a pârâtului, motivat de neîndeplinirea obligației contractuale de a achita prețul

stabilit de prestator.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a invocat

lipsa acordului său de voință, inexistența unui contract de prestări-servicii în

sensul art. 96 C. civ. și împrejurarea că factura fiscală emisă de reclamantă nu

a fost acceptată la plată, creanța pretinsă nefiind certă, lichidă și exigibilă.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

a se dispune casarea sentinței, însă pentru alte considerente decât cele învederate

în calea de atac.

Astfel, Curtea va reține

că litigiul de față, având ca obiect pretinsa neexecutare a unor obligații asumate

printr-un contract de achiziție publică, trebuie soluționat de secția comercială

a Tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

În acest sens, prevederile

art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 au fost modificate și completate prin

O.U.G. nr. 76/2010, dispoziții de procedură de imediată aplicare, potrivit art.

725 alin. (1) C. proc. civ.

Conform noilor dispoziții,

doar procesele și cererile privind actele autorității contractante emise înainte

de încheierea contractului precum și acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciilor

cauzate în cadrul procedurii de atribuire se soluționează în primă instanță de secția

de contencios administrativ a Tribunalului.

Prin alin. nou introdus

prin O.U.G. nr. 76/2010 - art. 286 alin. (1

1

) - procesele și cererile

privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea sau denunțarea unilaterală

a contractelor de achiziție publică sunt de competența secției comerciale a Tribunalului.

În raport de prevederile

susmenționate, Curtea va constata că prezenta cauză a fost soluționată de o instanță

necompetentă material, urmând ca, admițând recursul formulat, să caseze sentința

și să trimită cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția comercială.

Față de soluția dată cauzei,

privind exclusiv competența materială, Curtea nu va analiza și motivele invocate

prin recursul declarat, ce privesc fondul litigiului.

Admite recursul declarat

de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva sentinței nr. 175 din

12 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-02-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 436/2017
expertiză efectuat în cauză, s-a reținut că reclamanta achitase redevența minimă stabilită de la data încheierii contractului și până la momentul denunțării unilaterale a acestuia, iar obligația de restituire a bunurilor de retur nu exista
ÎCCJ 2010-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 370/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1786 din 27 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de
ÎCCJ 2017-09-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2587/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ
ÎCCJ 2010-02-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 923/2010
și din sumele de cofinanțare aferente, nu și celelalte sume stabilite prin contract, în sumă totală de 367.575,7 euro, de care au beneficiat potrivit prevederilor contractuale recurenta reclamantă precum și subcontractorii S.C. C.I. S.R.L.,
ÎCCJ 2016-06-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2160/2016
ând pârâta să plătească reclamantei suma de 19.930 RON reprezentând cheltuieli de judecată. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (subrogată în
Sursă