ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 68 din 25 aprilie 2008 pronunțată în dosar nr. 329/179/2007 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii A.M. și A.I. împotriva intimatei A.V.A.S. București precum și cererea de chemare în garanție formulată de intimată împotriva R.B. SA București. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță – investită ca urmare a admiterii recursului formulat de intimată împotriva sentinței nr. 276/2007 a Judecătoriei Babadag, care a fost casată, iar cauza trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel București, în temeiul art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998 – a reținut în esență că în baza contractului de cesiune de creanță din 13 august 2001, A.V.A.S. a preluat de la B.A. SA, în prezent R.B. SA, o creanță bancară neperformantă în valoare de 47.517,30 lei, consolidată ulterior la nivelul sumei de 17.296 dolari S.U.A., asupra debitorului AF H. pentru a cărei recuperare a demarat procedura de executare silită a debitorului și a garanțiilor aferente. În acest sens, arată Curtea de Apel, printre garanțiile transmise de bancă, ca accesoriu al titlului de creanță figurează și contractul de garanție imobiliară din 17 martie 2005, autentificat în 7 aprilie 1995, prin care contestatorii A.M. și A.I. garantau, cu imobilul proprietate, situat administrativ în comuna Sarichioi, județul Tulcea, obligația de rambursare a creditului în sumă de 381.000.000 lei.

Dat fiind faptul că din acest cuantum s-a achitat doar o parte, respectiv suma de 10.000.000 lei, creditoarea a demarat executarea silită a garanților ipotecari, această executare fiind legală, iar susținerea contestatorilor în sensul că răspunderea lor este limitată la nivelul sumei de 10.000.000 lei, deja achitată, este contrară mențiunilor din contractul de ipotecă. Cu această motivare, prima instanță a respins ca nefondată contestația la executare, și pe cale de consecință și cererea de chemare în garanție formulată de intimată pentru modificarea contractului de cesiune de creanță și a documentelor anexate acesteia pentru ipoteza în care se va admite contestația la executare. Împotriva acestei soluții au formulat recurs contestatorii A.M.

și A.I. criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În mod concret se invocă faptul că potrivit contractului de garanție imobiliară din 1995, dreptul de ipotecă a fost acordat doar pentru suma de 10.000.000 lei, care a fost de altfel achitată, după cum rezultă din adresa emisă de B.A. SA, filiala Jurilovca, la data de 24 iunie 1998. De asemenea, arată recurenții, actele doveditoare ale achitării debitului au fost predate intimatei, care a și procedat la ridicarea garanțiilor ipotecare aplicate asupra imobilelor celorlalți debitori, cu excepția celei instituite asupra imobilului lor. În consecință, susțin recurenții, deși s-au depus documente justificative atât în privința limitei garanției acordate cât și a faptului că s-a efectuat plata, în mod greșit contestația la executare a fost respinsă.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că deși s-au invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor relevă doar incidența pct. 9 al articolului menționat, Curtea va examina cauza în conformitate cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. sub toate aspectele deoarece recursul este formulat împotriva unei hotărâri, care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel. Din această perspectivă, se va reține că prin contractul de garanție imobiliară din 1995 contestatorii A.M. și A.I. au garantat obligația de rambursare a creditului în sumă de 381.000.000 lei acordat de B.A. SA, filiala Jurilovca, debitorului AF H., cu un drept de ipotecă asupra imobilului proprietatea lor, până la concurența sumei de 10.000.000 lei.

În aceste limite, de altfel, s-a efectuat și inscripția ipotecară, după cum rezultă din încheierea nr. 887 - 888 din 7 aprilie 1995. Această sumă a fost achitată de contestatori, conform adresei din 24 iunie 1998 a B.A. SA, filiala Jurilovca. Totodată, prin sentința civilă nr. 555 din 3 octombrie 1997 a Tribunalului Tulcea, rămasă irevocabilă, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B.A. SA împotriva pârâtei AF H., care a fost obligată, printre altele, la plata sumei de 10.000.000 lei, în solidar cu garanții A.M. și A.I., temeiul constând în obligația asumată în acest sens prin contractul de garanție imobiliară din 1995. Pe de altă parte, conform anexei la contractul de cesiune prin care intimata a preluat creanța neperformantă, B.A.

SA, sucursala Tulcea, a predat contractul de garanție imobiliară din 1995 cu o valoare a garanției de 10.000.000 lei. În aceste condiții, executarea silită demarată de intimată pentru recuperarea de la contestatori a unei creanțe în valoare de 46.988 lei în temeiul contractului de garanție imobiliară din 1995 și a sentinței civile nr. 555/1997 este lipsită de suport legal și ignoră atât contractul de garanție cât și dispozițiile hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că garanția a fost acordată până la concurența sumei de 10.000.000 lei – ce a fost achitată – și nu pentru întreg creditul de care a beneficiat împrumutatul. Prin urmare, reținând că recursul este întemeiat, va fi admis ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., iar hotărârea instanței de fond urmează a fi schimbată în parte, în sensul admiterii contestației la executare și anulării procesului - verbal de aplicare a sechestrului, precum și a actelor de executare silită efectuate în temeiul acestui act. Totodată vor fi păstrate dispozițiile din sentință referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție, intimata nefiind parte căzută în pretenții în sensul art. 60 C. proc. civ. Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către recurenți în sumă de 1.206 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții A.M. și A.I. Schimbă sentința comercială nr. 68 din 25 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în parte, în sensul că admite contestația la executare și anulează procesul - verbal de aplicare a sechestrului din 15 martie 2007 și actele de executare întocmite în temeiul acestuia. Păstrează restul dispozițiilor sentinței cu privire la cererea de chemare în garanție. Obligă intimata pârâtă A.V.A.S. la plata sumei de 1.206 lei cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale către recurenți. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.