ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.02.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 837/2010

HOTĂRÂRE
11.02.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 837/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, în temeiul art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Tribunalul Suceava, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 1505 din 26 septembrie 2008, a respins cererea având ca obiect „Legea nr. 10/2001” formulată de reclamantele M.A., S.M.O. și

C.L., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Fălticeni prin Primar,

ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, cea care a înțeles să solicite, în nume propriu, acordarea

de despăgubiri pentru imobilul în litigiu: casă și teren din Fălticeni, a fost

reclamanta M.A., ori aceasta nu are calitatea de moștenitoare după proprietarul

deposedat.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 11 din 30 ianuarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele M.A., S.M.O. și C.L., împotriva sentinței

civile nr. 1505 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, reclamanta M.A., în calitate de fostă soție, divorțată, a

defunctului C.C. nu poate solicita în nume propriu repararea prejudiciului

cauzat prin preluarea imobilului ce a aparținut defunctului, ca urmare a

partajului, iar fiicele acestuia, în calitate de moștenitoare legale, nu au

formulat notificări în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs reclamantele M.A., S.M.O. și C.L., criticând-o ca

fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Ambele instanțe au nesocotit

dispozițiile art. 1198 C. civ. privind imposibilitatea morală în care s-au

aflat reclamantele, în privința acordării mamei a unui mandat în formă scrisă

autentificată.

- Mandatul dat mamei noastre, pentru

a formula notificarea reglementată de Legea nr. 10/2001, nu impune a fi dovedit

cu înscrisuri, fiind incidentă excepția reglementată prin dispozițiile art.

1198 alin. (1) pct. 2 C. civ.

Recursul este fondat.

Din cuprinsul notificărilor nr.

267/2001 și 268/2001, fila 25-27 fond, rezultă că reclamanta M.A. a înțeles să

solicite în nume propriu, acordarea de despăgubiri pentru imobilul: casă și

teren, situat pe raza municipiului Fălticeni.

La data de 6 februarie 2007,

reclamanta a făcut cunoscut Primăriei Municipiului Fălticeni, că cererea de reconstituire

a dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, a fost făcută

pentru și în numele celor două fiice: C.L. și S.M.O., document fila 7-8 dosar

fond.

Mai mult, C.L. și S.M.O., în

calitatea lor de fiice ale reclamantei, prin declarație autentificată sub nr.

4254 din 11 august 2006, au înțeles să-și însușească în întregime notificările

fondate de mama lor, declarație - fila 10 dosar fond.

Față de cele menționate mai sus se

constată că avem de-a face cu un mandat dat reclamantei de cele două fiice: S.M.O.

și C.L. care trebuie dovedit cu înscrisuri, fiind incidentă excepția reglementată

de dispozițiile art. 1198 alin. (1) pct. 2 C. civ.

Din această perspectivă, instanța de

recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă potrivit

art. 314 C. proc. civ. numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei

au fost stabilite pe deplin, ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat.

Prin urmare, instanțele de fond și

apel au pronunțat o sentință netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.

Pentru toate acestea se impune

casarea deciziei pronunțată în apel, precum și sentința instanței de fond, și

se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Admite recursul declarat de reclamantele M.A.,

S.M.O. și C.L. împotriva deciziei nr. 11 din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Modifică decizia atacată, în sensul că:

Admite apelul declarat de reclamante

împotriva sentinței civile nr. 1505 din 26 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secția civilă.

Desființează sentința apelată și trimite

cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11

februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 29/2010
Deliberând, asupra recursurilor de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 4 aprilie 2007, reclamantul B.Z. a contestat Dispoziția din 26 ianuarie
ÎCCJ 2010-03-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1512/2010
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Prin dispoziția nr. 1375 din 09 septembrie 2008 emisă de Primăria municipiului Fălticeni prin Primar a fost respinsă notificarea nr. 444/2001 pro
ÎCCJ 2008-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1616/2008
Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Petiționarul G.P., prin cererea înregistrată la 29 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Suceava a solicitat anularea dispoziției nr. 1157/20
ÎCCJ 2005-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 293/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 noiembrie 2003, reclamanții C.D. și C.E. au chemat în judecată Primăria Municipiului Fălticeni solicitând să se constate că au dobândit prin
ÎCCJ 2007-04-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2963/2007
10/2001 și cât timp reclamanta a invocat prin acțiune dispozițiile art. 26 alin. (3) din acest act normativ. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 1042 din 19 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.G.V. și
Sursă