ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1616/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1616/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând, asupra recursului de
față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Petiționarul G.P., prin cererea înregistrată la 29
septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Suceava a solicitat anularea dispoziției
nr. 1157/2006 emisă de Primarul municipiului Fălticeni cu motivarea că Legea
nr. 247/2005 a dispus repunerea în termenul de restituire în natură a
imobilelor preluate abuziv, în condițiile în care intimatul nu a răspuns
notificării nr. 458/2001 transmisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul, prin sentința civilă nr. 89
din 18 ianuarie 2007, a respins plângerea formulată, ca nefondată, cu motivarea
că termenul limită de depunere a notificărilor a fost 14 februarie 2002 și că
Legea nr. 247/2005 nu a prorogat termenul inițial, prorogare ce a operat doar
în cadrul Legii nr. 18/1991. Concluzionează instanța că în mod corect s-a
reținut tardivitatea notificării conform art. 24 din Legea nr. 10/2005.
Curtea de Apel Suceava, investită cu
soluționarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței arătate, prin
decizia civilă nr. 158 din 8 mai 2007 a respins calea de atac, ca nefondată, cu
o motivare congruentă primei instanțe în sensul că notificarea formulată de
reclamant cu nr. 23 din 28 noiembrie 2005 a fost depusă după termenul limită
instituit de Legea nr. 10/2001 și că termenul are natura juridică a unui termen
de decădere astfel că dispoziția emisă de autoritatea intimată este corect
soluționată.
Împotriva deciziei a declarat recurs
reclamantul criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva disp. art. 304 pct.
5 și 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează.
În temeiul Legii nr. 247/2005 s-a
solicitat recalcularea despăgubirilor primite în temeiul Legii 112/1995 și
plata diferenței dintre valoarea de circulație a imobilului și suma încasată
ori restituirea în natură, deoarece doar un apartament a fost înstrăinat
celelalte două fiind deținute de chiriaș.
Conform dispozițiilor art. 19 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 dacă persoanele
îndreptățite au primit despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995 ele au dreptul
la diferența dintre valoarea încasată actualizată cu indicele inflației și
valoarea corespunzătoare a imobilului.
Cu toate că Legea nr. 247/2005 nu cere
depunerea unei notificări s-a apelat la această formulă deoarece prin cererea
inițială, prima notificare s-a cerut fie restituirea în natură, fie plata
despăgubirilor.
Curtea de Apel cu încălcarea
dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ. nu a răspuns nici unuia din
motivele de apel formulate și nici nu s-a motivat temeiul de drept al
respingerii acestor cererii.
Ambele instanțe au interpretat greșit
Legea nr. 245/2005 omițând să observe că noua lege a modificat art. 11 alin.
(1) și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 dându-le un alt conținut și o
altă finalitate decât prevederile inițiale din Legea nr. 10/2001.
Intimatul Municipiul Fălticeni, prin
întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului deoarece Legea nr.
247/2005 nu a modificat în nici un fel termenul de depunere a notificărilor
stabilit prin art. 22, termen ce a expirat la 12 februarie 2002.
Analizând hotărârea recurată prin prisma
criticilor formulate și a probatorilor administrate în toate etapele procesuale
va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Reclamantul, în motivarea contestației
formulate, arată ca a notificat în termen, notificarea nr. 458 din 14 noiembrie
2001, notificare ce nu a fost încă soluționată.
Din conținutul celor două notificări
(filele 4-6 din dosarul primei instanțe) rezultă că obiectul notificărilor este
identic, respectiv achitarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantului prin
recalculare după aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Fiind în prezența unei cereri formulată
în completarea primei notificări, instanțele au calificat greșit cererea ca
fiind o nouă notificare în loc să observe că, în fapt, este o unică notificare,
prin cea de a doua cerere reclamantul urmărind doar să i se aplice dispozițiile
Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu
repune persoana îndreptățită în termenul de formulare a unei noi notificări,
însă fiind în prezența unei cereri cu un petit similar, instanța, în temeiul
art. 129 C. proc. civ., avea obligația să stabilească corect cadrul procesual
al cererii formulate de contestator.
De asemenea prin motivele de apel
formulate se invocă incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 169/1995,
modificată prin Legea nr. 247/2005, ceea ce semnifică solicitarea aplicării
dispozițiilor legilor fondului funciar.
Instanța omite a se pronunța asupra acestui
motiv de apel, pronunțare ce ar dus la calificarea corespunzătoare a cererii
formulate.
Cum situația de fapt nu a fost pe deplin
stabilită precum și legea aplicabilă cererii formulate de parte, Înalta Curte
în temeiul art. 315 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat și va
casa decizia pronunțată în apel. Drept consecință apelul reclamantului declarat
împotriva sentinței nr. 89/2007 va fi admis, iar hotărârea desființată, cu
trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Cu ocazia rejudecării instanța va avea în
vedere și celelalte critici formulate de recurent în apel și recurs ca apărării
de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.P. împotriva
deciziei nr. 158 din 8 mai 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă, pe
care o casează.
Admite apelul declarat de reclamant
împotriva sentinței nr. 89 din 8 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, pe care
o desființează. Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 martie 2008.