ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.09.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4440/2010

HOTĂRÂRE
14.09.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4440/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin Decizia nr. 69 din 13 mai 2009, Curtea

de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis

apelul declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin Primar, împotriva

Sentinței civile nr. 284 din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.

A schimbat în tot sentința și a respins ca nefondată acțiunea formulată de

V.C.C., și continuată de mandatar V.E.D.

Au fost respinse

apelurile declarate de V.C.C. și V.E.D.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că V.E.D. a recunoscut că suprafața de 6.266 mp

teren livadă, pentru care a primit măsuri reparatorii, reprezintă o parte din

cei 15.300 mp teren a căror situație se discută în prezenta cauză.

Cei 15.000 mp teren, ce

includ și livada de 6.266 mp, s-a arătat că au fost preluați abuziv de stat,

odată cu construcțiile, prin aplicarea Decretului nr. 92/1950.

Din conținutul

procesului-verbal de preluare din 25 octombrie 1950 nu rezultă care a fost

întinderea suprafeței de teren preluată odată cu construcțiile, și nici din

conținutul celorlalte acte depuse la dosar.

Actele depuse de

reclamantă și de succesorul său în drepturi și obligații nu se încadrează în

categoria celor menționate prin art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001 și nici nu se poate face aplicarea art. 24 alin. (1) din

lege întrucât în Decretul nr. 92/1950 nu se vorbește nimic despre teren.

Există dovada că D.V.

și soția lui au avut în proprietate, la locul în litigiu, doar suprafața de

6.266 mp teren cu livadă, pentru care moștenitorilor li s-au acordat deja

măsuri reparatorii.

2.1. Motive

V.E.D., în nume

propriu și în calitate de succesor al apelantei-reclamantă V.C.C. a declarat

recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C proc. civ.,

criticile vizând următoarele aspecte:

În mod greșit s-a

reținut neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 23.1 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001 și nici cele din art. 24 alin. (1) din lege.

Autorii recurentului

au avut în proprietate suprafața totală de 27.000 mp teren din care fac parte

și cei 15.000 mp teren ce formează obiectul prezentului litigiu, și care au

fost naționalizați împreună cu cele 5 apartamente amplasate pe teren.

Terenul în suprafață

de 8.200 mp care figurează în rolul agricol în anul 1948 a fost preluat de stat

prin Decretul de expropriere nr. 301/1957. Acest teren nu are nicio legătură cu

terenul din prezentul litigiu și face obiectul unei alte notificări.

2.2. Întâmpinarea

Municipiul Fălticeni,

prin Primar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

arătând că autorii recurentului au avut pe raza municipiului Fălticeni un teren

în suprafață de 1,45 ha din care, pentru 0,62 ha li s-a recunoscut dreptul la

măsuri reparatorii, iar pentru 0,82 ha s-au depus documente (extras din

Registrul agricol) din care rezultă că terenul a fost vândut altor persoane.

2.3.Analiza făcută de

instanța de recurs

Recursul va fi admis

pentru următoarele considerente:

În condițiile art. 24

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și,

după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută

în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării

abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

Instanța de apel a

reținut, pentru a justifica înlăturarea acestui text, și a considera că nu s-a

făcut dovada preluării terenului solicitat, faptul că nici în Decretul nr.

92/1950 și nici în actul de executare al măsurii de preluare - procesul-verbal

încheiat la 25 octombrie 1950 - nu se face nicio referire la teren.

Procedând astfel,

instanța a nesocotit dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001,

"executarea" măsurii preluării imobilului-teren ce a aparținut

autorilor recurentului rezultând nu doar din procesul-verbal menționat.

Astfel, prin mai

multe adrese emise de autoritățile locale ale vremii se comunică foștilor

proprietari faptul că le-a fost naționalizată și o suprafață de teren.

Mai mult, la 16

decembrie 1954, Ministerul Gospodăriei Comunale și Industriei Locale îi

răspunde lui V.D. prin adresa nr. 9546/69636/G.L. că "nu se poate concepe

naționalizarea numai a unei părți dintr-un imobil, atât timp cât el aparține în

întregime unui singur proprietar. În consecință, întreg imobilul din str. G-ral

Cambrea nr. 89 inclusiv terenul aferent sunt proprietatea statului și deci

cererea dvs. este lipsită de temei legal".

Pe de altă parte, nu

s-a lămurit dacă suprafața de 0,82 ha, diferența față de 0,62 ha din terenul de

1,45 ha, formează sau nu obiect al prezentului litigiu, recurentul susținând că

pentru un teren de 8.200 mp au depus o altă notificare, iar intimatul arătând

că acest teren ar fi fost înstrăinat altor persoane.

Fața de cele ce

preced, se impune ca instanța de apel să administreze dovezi pentru a lămuri

aspectele insuficient clarificate în ce privește întinderea suprafeței de teren

ce a fost preluată de la autorii recurentului și, respectiv terenul pentru care

i se mai datorează recurentului măsuri reparatorii în condițiile legii

speciale.

Întrucât criticile

formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de

dispozițiile art. 312 alin. (3) și art. 314 C. proc. civ. recursul va fi admis

și hotărârea atacată va fi casată, cu trimitere spre rejudecarea apelurilor la

aceeași instanță.

Admite recursul

formulat de V.E.D., în nume propriu și în calitate de succesor al apelantei

V.C.C., împotriva Deciziei nr. 69 din 13 mai 2009 a Curții de Apel Suceava,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și în consecință:

Casează decizia și

trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate

împotriva Sentinței civile nr. 284 din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul

Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2010.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1512/2010
de moștenitor nr. 209 din 03 octombrie 1997 și nr. 210 din aceeași dată, suplimentare la certificatele de moștenitor cu nr. 1426 din 26 septembrie 1983 și nr. 127 din 16 iunie 1997 emise după defuncții S.G. și M. se evidențiază că suprafața
ÎCCJ 2010-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 128/2010
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1832 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis contestația formulată de reclamanta V.C.C. în co
ÎCCJ 2010-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2861/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 121 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Suceava a dispus anularea contractului de concesiune din 10 mai 2001 încheiat între pârâții Primări
ÎCCJ 2015-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2015
.C. și continuată de mandatar V.E.D.; a respins apelurile declarate de V.C.C. și V.E.D. Prin Decizia nr. 4440 din 14 septembrie 2010 pronunțată în Dosar nr. 217/86/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulai de V.E.D.
ÎCCJ 2007-12-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8488/2007
adresă. În motivarea cererii reclamanta a susținut că Primăria Fălticeni căreia i-a notificat pretențiile a analizat doar în parte solicitările sale și, în mod eronat, nu i-a acordat despăgubiri pentru întregul imobil preluat de stat în mod
Sursă