ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia
nr. 2086/2016
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de
chemare în judecată
Prin cererea
de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr.
x/3/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația
Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul București Jilava, B.
și Comisia de soluționare a contestațiilor, a solicitat
instanței de judecată să dispună; anularea Fișei de
evaluare a performanțelor profesionale privind activitatea sa
profesională desfășurată în perioada 01 decembrie 2006-01
decembrie 2007, întocmită în anul 2014, cu nota finală 3,49 și
calificativul „Bun”; anularea procesului-verbal din anul 2014 al Comisiei de
soluționare a contestațiilor; obligarea Penitenciarului
București Jilava și a Administrației Naționale a
Penitenciarelor să emită o altă fișă de evaluare a
performanțelor profesionale având calificativul final al evaluării
„Excepțional” sau „Foarte bun”, cu acordarea notei maxime 5 la toate
obiectivele și criteriile de performanță sau note mai mari decât
cele acordate; obligarea pârâților la plata daunelor morale, respectiv
Administrația Națională a Penitenciarelor 9 RON, Penitenciarul
București Jilava 9 RON, B. 9 RON, Comisia de soluționare a
contestațiilor 3 RON; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivare, reclamantul
a arătat că, prin decizia civilă nr. 1130/2010, Curtea de Apel București
a dispus anularea Fișei de evaluare a reclamantului pentru perioada 01
decembrie 2006 – 01 decembrie 2007, dispunând întocmirea unei noi fișe de evaluare
pentru perioada respectivă, cu luarea în considerare a aspectelor menționate
în motivarea respectivei decizii. Ca urmare a acestei hotărâri judecătorești,
în anul 2014 pârâta a întocmit o altă fișă de evaluare, în aceleași
condiții ca și cea anulată anterior, fără a se lua în considerare
aspectele menționate în decizia civilă nr. 1130/2010.
Hotărârea
instanței de fond
Prin sentința
civilă nr. 6914 din 19 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr.
x/3/2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ
și fiscal, a hotărât următoarele: (i) admite, în parte, acțiunea
formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul
București Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor
și Comisia de soluționare a contestațiilor; (ii) anulează Fișa
de evaluare a activității reclamantului pentru perioada 01 decembrie 2006
– 01 decembrie 2007; (iii) obligă Penitenciarului București Jilava să
emită o altă fișă de evaluare a reclamantului pentru aceeași
perioadă; (iv) respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a daunelor
morale.
Calea de atac
exercitată împotriva hotărârii primei instanțe
Împotriva sentinței
menționate la pct. I.2 au declarat recurs reclamantul A. și pârâții
Penitenciarul București Jilava și Administrația Națională
a Penitenciarelor, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Excepția
de neconstituționalitate invocată
Prin întâmpinarea
depusă la data de 8 ianuarie 2016, recurentul-reclamant a invocat excepția
de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 293/2004 în raport
cu dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5) și art. 73 alin. (3)
lit. j) din Constituție.
Hotărârea
instanței cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale
Prin decizia civilă
nr. 1970 din 4 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea
recurentului-reclamant A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 293/2004,
reținând, în esență, că dispozițiile criticate nu au relevanță
în privința soluției ce urmează a fi dată recursurilor, în condițiile
în care acest text de lege nu a fost invocat în considerentele sentinței recurate,
iar soluția primei instanțe nu a fost întemeiată pe dispozițiile
respective.
Calea de atac
exercitată împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată
de recurentul-reclamant A.
Împotriva deciziei
civile nr. 1970 din 4 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția
de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale
cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din
Legea nr. 293/2004, a declarat recurs A., invocând motivele prevăzute de
art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea
recursului și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării
acestei excepții de neconstituționalitate invocate.
Recurentul-reclamant
susține
că dispozițiile art. 23 din Legea nr. 293/2004 au legătură cu
soluționarea cauzei, întrucât se referă la evaluarea activității
profesionale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, iar obiectul cauzei îl reprezintă anularea Fișei de evaluare
a activității profesionale din perioada 01 decembrie 2006-01
decembrie 2007.
Hotărârea
Curții de apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea
prevederilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. j) și
art. 146 lit. d) din Constituție, întrucât competența de a se pronunța
asupra excepției de neconstituționalitate revine în mod exclusiv Curții
Constituționale, Curtea de Apel București neavând competența de a
hotărî asupra acesteia, așa cum rezultă din prevederile art. 96 C.
proc. civ.
În raport cu dispozițiile
menționate din Constituție, recurentul-reclamant susține că
hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței
de ordine publică a Curții Constituționale, cu depășirea
atribuțiilor puterii judecătorești, cu încălcarea regulilor
de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității,
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii
ori numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea
sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Apărările
intimatei Administrația Națională a Penitenciarelor
Prin întâmpinare,
intimata Administrația Națională a Penitenciarelor invocă excepția
nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1)
lit. c) C. proc. civ., motivat de faptul că recurentul nu a indicat hotărârea
recurată, iar, subsecvent, solicită respingerea recursului, ca nefondat,
și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii
pronunțate de Curtea de apel.
II. Considerentele
Înaltei Curți
În ceea ce
privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă
Administrația Națională a Penitenciarelor
Analizând cu prioritate,
în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului,
invocată de intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor,
prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.
Se reține
că simplul fapt al neindicării exprese a numărului și datei
hotărârii ce formează obiectul recursului nu este de natură a atrage
sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 486
alin. (2) raportat la alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în condițiile în care
mențiunile cuprinse în cererea de recurs referitoare la hotărârea pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal în Dosarul nr. x/3/2014, au permis identificarea atât a hotărârii
atacate, cât și a soluției ce formează obiectul criticilor formulate
de recurent.
În circumstanțele
expuse, a aprecia că este întemeiată excepția nulității
recursului ar reprezenta un formalism excesiv în interpretarea și aplicarea
normelor procedurale, de natură a aduce atingere exercițiului efectiv
al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6
parag. 1
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și a libertăților fundamentale, în sensul celor reținute de
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (
Hotărârea
în Cauza SC Raisa M. Shipping SRL împotriva României din 8 iulie 2013, §29, publicată
în M. Of. al României, Partea I, nr. 190/18.03.2014
).
Analiza motivelor
de casare
Analizând criticile
formulate de recurent, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată
că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Criticile formulate
de recurent, invocate în susținerea motivelor prevăzute de art. 488
alin. (1) pct. 3 și 4 C. proc. civ., sunt lipsite de temei, întrucât Curtea
de Apel București a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale
cu care a fost învestită, nu în temeiul dispozițiilor art. 96 C. proc.
civ. – de care se prevalează recurentul și care reglementează competența
procesual civilă a curților de apel – ci în realizarea competenței
ce îi este conferită de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, conform
cărora:
„
Art. 29
-
(1)
Curtea Constituțională
decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești
sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe
ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare,
care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului
și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2)
Excepția
poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu,
de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea,
excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de
judecată, în cauzele la care participă.
(3)
Nu pot face obiectul
excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie
anterioară a Curții Constituționale.
(4)
Sesizarea Curții
Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia
s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care
va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra
excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.
Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată,
cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile
necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va
trimite Curții Constituționale și numele părților din proces
cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5)
Dacă excepția este inadmisibilă,
fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge
printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară,
în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen
de 3 zile
”.
În sensul dispozițiilor
art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea de apel s-a pronunțat
cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale,
analizând îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (1) al aceluiași
articol – referitoare la legătura dintre excepția de neconstituționalitate
invocată și soluționarea cauzei – astfel că în mod neîntemeiat
susține recurentul că instanța s-ar fi pronunțat asupra excepției
de neconstituționalitate, încălcând competența exclusivă a Curții
Constituționale și depășind atribuțiile puterii judecătorești.
Cât privește
motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată
că, în cuprinsul criticilor formulate, recurentul nu expune împrejurări
de fapt sau de drept de natură a releva o încălcare a regulilor de procedură.
De asemenea, se
constată că, în susținerea motivului prevăzut de art. 488
alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate de recurent nu evidențiază
faptul că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive
străine de natura cauzei. În ceea ce privește ipoteza reglementată
de textul lege în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază, Înalta Curte reține că, în cuprinsul hotărârii recurate,
sunt expuse considerentele care au stat la baza soluției pronunțate cu
privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale. Sub acest aspect,
se observă că instanța a reținut că dispozițiile criticate
nu au relevanță în privința soluției ce urmează a fi dată
recursurilor, întrucât nu au fost invocate în considerentele sentinței recurate,
iar soluția primei instanțe nu a fost întemeiată pe dispozițiile
respective.
Susținerile
recurentului subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.
civ. nu pot fi primite, instanța reținând cu just temei faptul că
dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate
nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinită cerința
prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Sub acest aspect,
conform expunerii rezumative a lucrărilor dosarului, se constată că
litigiul are ca obiect anularea Fișei de evaluare a performanțelor profesionale
privind activitatea profesională a reclamantului din perioada 01 decembrie
2006-01 decembrie 2007, întocmită în anul 2014, ca urmare a deciziei civile
nr. 1130/2010 a Curții de Apel București, prin care instanța a dispus
anularea fișei de evaluare întocmite anterior pentru aceeași perioadă
și întocmirea unei noi fișe de evaluare pentru perioada respectivă,
cu luarea în considerare a considerentelor hotărârii pronunțate.
Art. 23 din Legea
nr. 293/2004, contestate de recurent pe calea excepției de neconstituționalitate,
prevăd că „Evaluarea activității profesionale a funcționarilor
publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare se face
anual, pe baza criteriilor de evaluare elaborate de Administrația Națională
a Penitenciarelor și aprobate prin ordin al ministrului justiției”.
În condițiile
în care obiectul litigiului vizează în realitate întocmirea în anul 2014 a
fișei de evaluare pentru perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007 cu respectarea
deciziei civile nr. 1130/2010 a Curții de Apel București, iar nu o evaluare
propriu-zisă realizată în temeiul și în executarea Legii nr. 293/2004,
în mod judicios Curtea de apel a apreciat că dispozițiile ce formează
obiectul excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu
soluționarea cauzei.
Totodată,
este de observat că, în litigiul soluționat prin sentința civilă
nr. 6914 din 19 octombrie 2015 a Tribunalului București, secția a II-a
contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul recursului aflat
pe rolul Curții de Apel București, nu a fost ridicată vreo problemă
legată de aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 293/2004, dispoziții
care nu au fost menționate în considerentele sentinței, decât în sensul
că au fost indicate formal de către reclamant ca temei al cererii de chemare
în judecată, fără însă a fi formulate apărări prin
prisma acestor prevederi legale.
Pentru toate considerentele
expuse, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este temeinică
și legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor
art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel că sunt neîntemeiate
motivele de nelegalitate invocate de recurent, motiv pentru care, în temeiul
art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat
de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Administrația
Națională a Penitenciarelor, ca nefondată.
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civilă nr. 1970 din
4 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere,
ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din Legea
nr. 293/2004.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2016.