Decizia nr. 2086/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul București Jilava, B. și Comisia de soluționare a contestațiilor, a solicitat instanței de judecată să dispună; anularea Fișei de evaluare a performanțelor profesionale privind activitatea sa profesională desfășurată în perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, întocmită în anul 2014, cu nota finală 3,49 și calificativul „Bun”; anularea procesului-verbal din anul 2014 al Comisiei de soluționare a contestațiilor; obligarea Penitenciarului București Jilava și a Administrației Naționale a Penitenciarelor să emită o altă fișă de evaluare a performanțelor profesionale având calificativul final al evaluării „Excepțional” sau „Foarte bun”, cu acordarea notei maxime 5 la toate obiectivele și criteriile de performanță sau note mai mari decât cele acordate; obligarea pârâților la plata daunelor morale, respectiv Administrația Națională a Penitenciarelor 9 RON, Penitenciarul București Jilava 9 RON, B. 9 RON, Comisia de soluționare a contestațiilor 3 RON; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, reclamantul a arătat că, prin decizia civilă nr. 1130/2010, Curtea de Apel București a dispus anularea Fișei de evaluare a reclamantului pentru perioada 01 decembrie 2006 – 01 decembrie 2007, dispunând întocmirea unei noi fișe de evaluare pentru perioada respectivă, cu luarea în considerare a aspectelor menționate în motivarea respectivei decizii. Ca urmare a acestei hotărâri judecătorești, în anul 2014 pârâta a întocmit o altă fișă de evaluare, în aceleași condiții ca și cea anulată anterior, fără a se lua în considerare aspectele menționate în decizia civilă nr. 1130/2010.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 6914 din 19 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: (i) admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul București Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Comisia de soluționare a contestațiilor; (ii) anulează Fișa de evaluare a activității reclamantului pentru perioada 01 decembrie 2006 – 01 decembrie 2007; (iii) obligă Penitenciarului București Jilava să emită o altă fișă de evaluare a reclamantului pentru aceeași perioadă; (iv) respinge, ca neîntemeiată, cererea de acordare a daunelor morale.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au declarat recurs reclamantul A. și pârâții Penitenciarul București Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Excepția de neconstituționalitate invocată Prin întâmpinarea depusă la data de 8 ianuarie 2016, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 293/2004 în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5) și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.

Hotărârea instanței cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin decizia civilă nr. 1970 din 4 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea recurentului-reclamant A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 293/2004, reținând, în esență, că dispozițiile criticate nu au relevanță în privința soluției ce urmează a fi dată recursurilor, în condițiile în care acest text de lege nu a fost invocat în considerentele sentinței recurate, iar soluția primei instanțe nu a fost întemeiată pe dispozițiile respective.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul-reclamant A. Împotriva deciziei civile nr. 1970 din 4 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 293/2004, a declarat recurs A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării acestei excepții de neconstituționalitate invocate. Recurentul-reclamant susține că dispozițiile art. 23 din Legea nr. 293/2004 au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât se referă la evaluarea activității profesionale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, iar obiectul cauzei îl reprezintă anularea Fișei de evaluare a activității profesionale din perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007. Hotărârea Curții de apel este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 146 lit. d) din Constituție, întrucât competența de a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate revine în mod exclusiv Curții Constituționale, Curtea de Apel București neavând competența de a hotărî asupra acesteia, așa cum rezultă din prevederile art. 96 C. proc. civ. În raport cu dispozițiile menționate din Constituție, recurentul-reclamant susține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a Curții Constituționale, cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Apărările intimatei Administrația Națională a Penitenciarelor Prin întâmpinare, intimata Administrația Națională a Penitenciarelor invocă excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., motivat de faptul că recurentul nu a indicat hotărârea recurată, iar, subsecvent, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii pronunțate de Curtea de apel. II. Considerentele Înaltei Curți 1. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor, prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată. Se reține că simplul fapt al neindicării exprese a numărului și datei hotărârii ce formează obiectul recursului nu este de natură a atrage sancțiunea nulității recursului, prevăzută de art. 486 alin. (2) raportat la alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în condițiile în care mențiunile cuprinse în cererea de recurs referitoare la hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/3/2014, au permis identificarea atât a hotărârii atacate, cât și a soluției ce formează obiectul criticilor formulate de recurent. În circumstanțele expuse, a aprecia că este întemeiată excepția nulității recursului ar reprezenta un formalism excesiv în interpretarea și aplicarea normelor procedurale, de natură a aduce atingere exercițiului efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Hotărârea în Cauza SC Raisa M. Shipping SRL împotriva României din 8 iulie 2013, §29, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 190/18.03.2014 ). 2. Analiza motivelor de casare Analizând criticile formulate de recurent, în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Criticile formulate de recurent, invocate în susținerea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 4 C. proc. civ., sunt lipsite de temei, întrucât Curtea de Apel București a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu care a fost învestită, nu în temeiul dispozițiilor art. 96 C. proc. civ. – de care se prevalează recurentul și care reglementează competența procesual civilă a curților de apel – ci în realizarea competenței ce îi este conferită de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, conform cărora: „ Art. 29 - (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile ”. În sensul dispozițiilor art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea de apel s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, analizând îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol – referitoare la legătura dintre excepția de neconstituționalitate invocată și soluționarea cauzei – astfel că în mod neîntemeiat susține recurentul că instanța s-ar fi pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate, încălcând competența exclusivă a Curții Constituționale și depășind atribuțiile puterii judecătorești. Cât privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că, în cuprinsul criticilor formulate, recurentul nu expune împrejurări de fapt sau de drept de natură a releva o încălcare a regulilor de procedură. De asemenea, se constată că, în susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile formulate de recurent nu evidențiază faptul că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. În ceea ce privește ipoteza reglementată de textul lege în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține că, în cuprinsul hotărârii recurate, sunt expuse considerentele care au stat la baza soluției pronunțate cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale. Sub acest aspect, se observă că instanța a reținut că dispozițiile criticate nu au relevanță în privința soluției ce urmează a fi dată recursurilor, întrucât nu au fost invocate în considerentele sentinței recurate, iar soluția primei instanțe nu a fost întemeiată pe dispozițiile respective. Susținerile recurentului subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite, instanța reținând cu just temei faptul că dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Sub acest aspect, conform expunerii rezumative a lucrărilor dosarului, se constată că litigiul are ca obiect anularea Fișei de evaluare a performanțelor profesionale privind activitatea profesională a reclamantului din perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, întocmită în anul 2014, ca urmare a deciziei civile nr. 1130/2010 a Curții de Apel București, prin care instanța a dispus anularea fișei de evaluare întocmite anterior pentru aceeași perioadă și întocmirea unei noi fișe de evaluare pentru perioada respectivă, cu luarea în considerare a considerentelor hotărârii pronunțate. Art. 23 din Legea nr. 293/2004, contestate de recurent pe calea excepției de neconstituționalitate, prevăd că „Evaluarea activității profesionale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare se face anual, pe baza criteriilor de evaluare elaborate de Administrația Națională a Penitenciarelor și aprobate prin ordin al ministrului justiției”. În condițiile în care obiectul litigiului vizează în realitate întocmirea în anul 2014 a fișei de evaluare pentru perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007 cu respectarea deciziei civile nr. 1130/2010 a Curții de Apel București, iar nu o evaluare propriu-zisă realizată în temeiul și în executarea Legii nr. 293/2004, în mod judicios Curtea de apel a apreciat că dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei. Totodată, este de observat că, în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 6914 din 19 octombrie 2015 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul recursului aflat pe rolul Curții de Apel București, nu a fost ridicată vreo problemă legată de aplicarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 293/2004, dispoziții care nu au fost menționate în considerentele sentinței, decât în sensul că au fost indicate formal de către reclamant ca temei al cererii de chemare în judecată, fără însă a fi formulate apărări prin prisma acestor prevederi legale. Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este temeinică și legală, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de recurent, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.