ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe. Cadrul procesual Prin încheierea din 14 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3185/110/2008, având ca obiect recursul declarat de recurentul-pârât „Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România", împotriva sentinței civile nr. 514 din 10 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, apreciind că excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 159/2008, invocată de către recurent, nu are legătură cu cauza, a respins-o ca inadmisibilă.

Prima instanță a reținut, în esență, că în raport cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum și cu data intrării în vigoare a actului normativ criticat – 26 noiembrie 2008, care este ulterioară datei pronunțării sentinței civile nr. 514 din 10 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău, ce face obiectul recursului aflat pe rolul instanței de judecată, sesizarea Curții Constituționale apare ca fiind inadmisibilă. 2. Cererea de recurs Împotriva încheierii din 14 mai 2009, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs recurentul „Baroul Bacău, din cadrul U.N.B.R.”, prin decan B.V.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant, solicitând, ca o consecință a admiterii recursului, casarea încheierii din data de 14 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, ca netemeinică și nefondată și sesizarea Curții Constituționale a României în vederea judecării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în cauză, a susținut următoarele critici față de soluția instanței care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale: - procedura de citare a părților nu a fost îndeplinită la data judecării cauzei; - instanța nu a motivat în fapt și în drept decizia în sensul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale pe cele două excepții invocate, față de O.U.G.

nr. 159/2008 și cu privire la art. 48 pct. 1 și 2 din Legea nr. 51/1995; - Curtea de Apel Bacău nu avea competența să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate și practic s-a subrogat atributelor pe care le are Curtea Constituțională; - hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu greșita aplicare a legii. Ca temei de drept al căii de atac exercitate au fost invocate prevederile art. 304 pct. 3, 5, 8, 9 și ale art. 312 C. proc. civ. 3. Procedura de soluționare a recursului Luând în examinare recursul declarat de recurentul Baroul Bacău, din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin decan B.V., Înalta Curte a constatat, la data de 23 iunie 2009, ca se impune suspendarea judecării căii de atac exercitate, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., urmare a faptului că soluționarea în dosarul de fond în care s-a pronunțat încheierea atacată a fost, la rândul său, suspendată. În plus, dosarul respectiv a și fost înaintat Curții Constituționale pentru soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, invocată ulterior declarării prezentului recurs, cu privire la dispozițiile art. 28 alin. (2) C. proc. civ. La data de 14 februarie 2014, cauza a fost repusă pe rol, constatându-se atât soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. (2) C. proc. civ., prin decizia nr. 1450 din 5 noiembrie 2009, cât și înaintarea dosarului de fond, urmare a soluționării prin decizia nr. 256 din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, a recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 514 din 10 octombrie 2008, în sensul constatării perimării de drept a cererii de recurs.

4. Soluția și considerentele Înaltei Curți Analizând recursul de față, promovat de recurentul „Baroul Bacău din cadrul UNBR- prin decan B.V.”, în raport de prevederile Legii nr. 47/1992 și față de criticile înfățișate, Înalta Curte, urmează a-l respinge ca nefondat, în considerarea celor expuse în cele ce urmează. Cu prioritate, Înalta Curte precizează că obiectul prezentului recurs îl reprezintă doar soluția dată de prima instanță, prin încheierea din 14 mai 2009, asupra cererilor și excepțiilor ce au fost dezbătute și analizate la acea dată. În acest sens, este de arătat, că la respectivul termen de judecată, părțile au pus concluzii iar instanța s-a pronunțat numai asupra unora dintre excepțiile și cererile formulate în cauză până la acea dată, respectiv numai asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 159/2008, de modificare a Legii nr. 51/1995. Din această perspectivă și în aceste coordonate urmează a fi așadar analizat recursul promovat împotriva Încheierii din data de 14 mai 2009. Nu sunt întemeiate criticile recurentului vizând soluționarea și pronunțarea de către instanță, cu lipsă de procedură și în condițiile nerespectării drepturilor procesuale ale părților. Conținutul încheierii de ședință atestă că toate părțile au fost prezente la acel termen de judecată și au pus concluzii asupra cererilor și excepțiilor puse în discuție de instanță. Nefondate sunt și criticile vizând modalitatea de soluționare a cererii recurentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 159/2008. Înalta Curte constată, raportat la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1997 republicată, că prin corecta aplicare și interpretare a acestor dispoziții a fost respinsă o atare cerere ca inadmisibilă pe considerentul că excepția invocată nu are legătură cu obiectul cauzei. În acest sens, în mod judicios s-a constatat că recurentul a invocat o excepție de neconstituționalitate a unei norme legale ce a fost adoptată după sesizarea instanței cu litigiul de față. Ca atare, lipsa de legătură a reglementării cuprinse în O.U.G. nr. 159/2008 cu cauza de față fiind evidentă, în sensul că actul normativ a fost adoptat ulterior pronunțării sentinței civile, în fond, cu nr. 514 din 10 octombrie 2008, a condus deplin argumentat și justificat din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 47/1992, la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în modalitatea arătată.

În fine, reținând și împrejurarea ulterioară, constând în adoptarea deciziei nr. 356 din 23 ianuarie 2014, prin care a fost constatată perimarea de drept a recursului, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de „Baroul Bacău, din cadrul U.N.B.R.”, prin decan B.V., împotriva Încheierii din 14 mai 2009 Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2014.