ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5094/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5094/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea atacată cu prezentul recurs
Prin Decizia nr. 205/2023 din 16 martie 2023, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nelegalei compuneri și constituiri a instanței de judecată ca neîntemeiată; a luat act de achiesarea recurenților-reclamanți A. și B., în calitate de moștenitori ai recurentei- reclamante C. - decedată, la sentința civilă recurată; a respins ca rămasă fără obiect excepția netimbrării recursului formulat de recurenții-reclamanți A. și B.; a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unei chestiuni de drept; a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins ca inadmisibil recursul promovat împotriva următoarelor încheieri de ședință: încheierea din 08.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, încheierea nr. 55 din 20.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016.1 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, încheierea din 28.03.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă, încheierea din 09.05.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă, încheierea 20.06.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă, încheierea din 04.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă, încheierea din 13.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă, încheierea din 21.04.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă, încheierea din 28.01.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă; a respins ca nefondat recursul formulat împotriva următoarelor încheieri de ședință: încheierea din 10.04.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, încheierea nr. 8 din 07.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, încheierea din 29.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, încheierea din 16.12.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, încheierea din 14.05.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă, încheierea din 24.06.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă.
De asemenea, a respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 561/07.10.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal; a respins ca nefondat recursul formulat împotriva încheierii din 27.05.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal; a admis recursul formulat de către recurenta-reclamantă D., formulat în nume propriu și în calitate de moștenitoare a recurentei-reclamante C. - decedată, împotriva sentinței civile nr. 447/2019 din 09.07.2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, pe care a casat-o în parte și, în rejudecare, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu; a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect anulare contract de asistență juridică nr. x/19.09.2011 și a menținut restul dispozițiilor sentinței recurate.
A admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale și, în baza art. 29 alin. (2) din Legea 47/1992, a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 191 alin. (4) C. proc. civ. și art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.
A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 457 alin. (2) și art. 470 alin. (2) C. proc. civ., 46 alin. (1) lit. i), art. 137, art. 151 și art. 268 din Legea 207/2015, respectiv art. 6, art. 14 și art. 16 din O.U.G. nr. 74/2013, ca inadmisibilă.
Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs D., în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctei C., solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 205/2023 din 16 martie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 457 alin. (2) și art. 470 alin. (2) C. proc. civ., 46 alin. (1) lit. i), art. 137, art. 151 și art. 268 din Legea 207/2015, respectiv art. 6, art. 14 și art. 16 din O.U.G. nr. 74/2013.
Apărările formulate în cauză
Intimații Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Bacău au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, excepție invocată din oficiu de către instanță, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să constate nulitatea recursului, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.
Așadar, recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului.
Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Prin urmare, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora.
În egală măsură, Înalta Curte reține că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.
În speță este de observat faptul că recurenta-reclamantă nu a formulat critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate de prima instanță, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinței atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.
În aceste condiții, reținând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a invocat veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea nulității recursului.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul formulat de recurenta D. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctei C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenta D. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctei C. împotriva Deciziei nr. 205/2023 din 16 martie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.