ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1961/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată sub nr. x/2013 din 05.08.2013, pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta A., domiciliată în Piatra Neamț, str. x, județul Neamț, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională A Barourilor Din România și Baroul Neamț, anularea hotărârii nr. 52 din 21.02.2013 emisă de Consiliul Baroului Neamț și anularea deciziei nr. 739 din 29.06.2013 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, obligarea pârâților să emită actul administrativ constând în decizia de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili.

Prin sentința nr. 137/2015 din data 02 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Neamț - Piatra Neamț, ca nefondată.

A fost obligată reclamanta către pârâta U.N.B.R. la plata sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, apreciind că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susținut în esență, că în mod greșit s-a respins acțiunea, deși a observat între timp s-a pronunțat Curtea Constituțională, instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor legale, înlăturând nejustificat efectele Deciziei nr. 297/22.05.2014 a Curții Constituționale.

În opinia recurentei, în mod eronat instanța de fond a reținut că până la abrogarea dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, aceste dispoziții continuă să fie în vigoare și aplicabile în cauză.

Recurenta a susținut că odată cu constatarea neconstituționalității, prevederea neconstituțională încetează să mai fie aplicabilă, chiar înainte de a surveni abrogarea acestei prevederi.

În fine, recurenta arătat că motivul admiterii acțiunii trebuia să fie determinat de faptul că, prin respingerea cererii de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili se încalcă prevederile art. 16 și 41 din Constituția României.

Prin încheierea din data de 12.07.2017 s-a constatat că raportul întocmit de magistratul-asistent în procedura de filtrare a recursului a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. și s-a dispus comunicarea acestuia, cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea din data de 10.01.2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Litigiul dedus judecății vizează exercitarea controlului de legalitate asupra refuzului de înscriere a reclamantei în tabloul avocaților, refuz exprimat de Consiliul Baroului Neamț în ședința din data de 21.02.2013 și precum și asupra Deciziei Consiliului UNBR nr. 739 din 29.06.2013, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 52/21.02.2013 a Consiliului Baroului Neamț, prin care a fost respinsă cererea de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili. A

Prin decizia nr. 137/05.12.2012, Consiliul Baroului Neamț a aprobat primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen a dnei A., începând cu data de 17 dec. 2012, urmând a fi emisă decizie de înscriere pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei după îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.

Decizia mai-sus- menționată a fost emisă în executarea sent. civ. nr. 115/29.06.2011 a Curții de Apel Bacău și a deciziei civ. nr. 4907/21.11.2012 a ICCJ București, pronunțate în același dosar nr. x/2011, prin care s-a dispus primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a dnei A.

Prin Hotărârea nr. 52 din 21.02.2013, emisă de Consiliul Baroului Neamț, a fost respinsă cererea reclamantei de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili. În motivarea hotărârii s-a arătat că, de la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat și până la data soluționării cererii de trecere pe Tabloul avocaților incompatibili, reclamanta nu a îndeplinit obligațiile prevăzute de disp. art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 R.

Reclamanta a formulat contestație împotriva acestei hotărâri, fiindu-i respinsă prin Decizia cu nr. 739/29.06.2013, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România, cu motivarea că "nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995(R)".

Într-adevăr, potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată:

"În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei".

Or, prin Decizia nr. 297/2014 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 521/14.07.2014, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, sunt neconstituționale, în ceea ce privește sintagma "care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei".

În considerentele deciziei s-a reținut:

"Curtea observă că dispozițiile Legii nr. 51/1995 dispun în legătură cu două noțiuni diferite, anume primirea în profesia de avocat și exercitarea acestei profesii, fără ca acestea să se suprapună. Astfel, dacă primirea în profesia de avocat presupune promovarea examenului de primire în profesie (sau emiterea de către Consiliul Baroului a unei hotărâri de primire în profesie în cazul scutirii de examen) și emiterea deciziei consiliului baroului în acest sens, exercitarea profesiei de avocat presupune desfășurarea efectivă a activității de avocat prin modalitățile prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1995.

În continuare, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 15 și a celor ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, Curtea reține că, în cazul avocaturii, starea de incompatibilitate nu intervine prin simplul fapt a ocupării simultane a două funcții, ci, în cazul acestei profesii, relevantă în stabilirea stării de incompatibilități este exercitarea simultană și efectivă a acelor funcții/atribuții.

Această concluzie se desprinde și din faptul că pentru avocații a căror incompatibilitate intervine după primirea în profesie, Consiliul Baroului, la cerere sau din oficiu, emite decizii de trecere a acestora pe tablou avocaților incompatibili (cu posibilitatea reînscrierii pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei după încetarea stării de incompatibilitate), fără a le fi influențată în vreun fel apartenența la această profesie.

Prin urmare, Curtea observă că, deși, în cazul avocaturii incompatibilitatea este indisolubil legală cu exercitarea efectivă a acestei profesii, efectul constatării stării de incompatibilitate este diferit în funcție de momentul în care, aceasta intervine. Astfel, dacă incompatibilitatea intervine după primirea în profesie, ca efect al constatării acestei stări, astfel cum s-a arătat, persoanele în cauză sunt trecute pe tabloul avocaților incompatibililor, în vreme ce în cazul în care starea de incompatibilitate este chiar efectul primirii în profesia de avocat, persoana nerenunțând la funcția deținută anterior, în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie, ca efect al constatării acestei stări persoanei în cauză i se aplică o veritabilă sancțiune, aceea a excluderii din profesie.

Așa fiind, Curtea observă că pentru persoane aflate în situații analoage - persoane primite în profesie de avocat care se află într-o stare de incompatibilitate - se instituie un tratament juridic diferit.

Pentru a constata dacă în cauză a fost încălcat principiul egalității în drepturi, Curtea urmează să realizeze o analiză structurată pe două paliere. Astfel, Curtea apreciază că, pentru început, trebuie stabilit dacă scopul urmărit este unul legitim, iar, dacă acest criteriu este îndeplinit, trebuie, în continuare, analizat dacă există un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.

Aplicând aceste criterii cauzei de față, Curtea reține că scopul urmărit de legiuitor este acela de a crea o independență efectivă a avocaților în exercitarea profesiei lor, prin evitarea existenței unor influențe de natură să creeze suspiciuni referitoare la desfășurarea corectă a actului de justiție, ceea ce reprezintă un scop legitim.

Referitor la existența unui raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia, Curtea reține că, în esență, principiul proporționalității impune ca mijloacele utilizate să rămână în limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului avut în vedere. De asemenea, Curtea consideră că în evaluarea proporționalității este relevant dacă obiectivul urmărit ar putea fi îndeplinit prin mijloace mai puțin discriminatorii decât cele folosite.

Curtea apreciază că scopul urmărit putea fi atins prin trecerea, din oficiu sau la cerere, a avocaților aliați în stare de incompatibilitate la data primirii în profesie pe tabloul avocaților incompatibili, astfel cum, de altfel, se întâmplă cu acei avocați a căror stare de incompatibilitate survine după primirea în profesie.

Astfel, prin instituirea, în cazul primei categorii de avocați, a obligației încetării stării de incompatibilitate în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie, cu consecința, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, a excluderii din profesie, constituie o veritabilă sancțiune, care depășește limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului avut în vedere.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, deși se circumscrie unui obiectiv legitim, mijloacele utilizate nu sunt proporționale cu scopul urmărit contravenind astfel principiului nediscriminării consacrat de prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1)".

În raport cu prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată și cu faptul că actele administrative atacate în cauză sunt anterioare publicării Deciziei nr. 297/2014, instanța de recurs constată că această decizie produce efecte în cauza de față.

Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, cele două acte administrative au avut ca temei legal tocmai prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, recurentei-reclamante imputându-i-se faptul că, în termenul prevăzut de această normă "nu a depus dovada încetării stării de incompatibilitate".

Deci, altfel spus, sintagma/partea din conținutul art. 25 alin. (2) declarată ca fiind neconstituțională a constituit temeiul legal al adoptării celor două acte administrative, ceea ce face ca Decizia nr. 52 din 21.02.2013 și Decizia cu nr. 739/29.06.2013 să rămână fără temei legal.

Or, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 414/2010, a statuat în sensul că lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare - art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, în cazul de față - are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, adică Decizia nr. 52 din 21.02.2013 și Decizia nr. 739/29.06.2013, în cauza de față.

Cu alte cuvinte, "încetarea de drept a actelor subsecvente" emise în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, reprezintă o înlăturare deplină din ordinea juridică a Deciziei nr. 52 din 21.02.2013 și a Decizia cu nr. 739/29.06.2013.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Decizia nr. 52 din 21.02.2013 emisă de Consiliul Baroului Neamț și Decizia Consiliului UNBR nr. 739/29.06.2013 sunt lipsite de suport legal, astfel că se impune anularea acestora, criticile formulate de recurentă fiind întemeiate și sub acest aspect.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererilor, urmând a le încuviința și va obliga intimații Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România la plata sumei 365,25 RON reprezentând cheltuieli de judecată(taxa de timbru și cheltuieli de transport), către reclamanta -recurenta A.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și admiterea acțiunii în contencios administrativ, obligând pârâtul Baroul Neamț să înscrie reclamanta A. pe tabloul avocaților incompatibili. astfel cum a fost modificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 137 din 2 octombrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Admite acțiunea formulată de A.

Anulează hotărârea nr. 52 din 21.02.2013 emisă de Consiliul Baroului Neamț și decizia nr. 739 din 29.06.2013 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România.

Obligă pârâtul Baroul Neamț să înscrie reclamanta A. pe tabloul avocaților incompatibili.

Obligă intimații Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România la plata sumei 365,25 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamanta -recurenta A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.